1. Din cuvintele tale te vei osandi! Praznuim acum pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Ioan Scararul. Sfantul Ioan facea parte dintr-o familie de mare vaza si a primit o educatie inalta pentru acele vremuri, dar inca din tineretea sa a lepadat toate si a mers in muntele Sinai, vietuind patruzeci si cinci de ani in []1. Din cuvintele tale te vei osandi! Praznuim acum pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Ioan Scararul. Sfantul Ioan facea parte dintr-o familie de mare vaza si a primit o educatie inalta pentru acele vremuri, dar inca din tineretea sa a lepadat toate si a mers in muntele Sinai, vietuind patruzeci si cinci de ani in pustie, la poalele acestui munte. Biserica fericeste pomenirea lui, fiindca el a scris o carte de mare insemnatate pentru toata lumea crestina, care se cheama Scara , in aceasta carte, Sfantul Ioan infatiseaza invatatura despre toate virtutile crestinesti si mijloacele de a urca pe treptele lor spre desavarsire. Despre aceasta sfanta carte s-ar putea spune foarte multe, dar astazi vom vorbi despre ceea ce ne poate ridica foarte mari piedici in calea spre mantuire, adica despre cuvant. Sfantul Apostol Iacov vorbeste despre limba noastra, despre cuvantul nostru, astfel: Limba mic madular este, dar cu mari lucruri se faleste! Putin foc mult codru aprinde: foc este si limba, lume a faradelegii. Limba isi are locul ei intre toate madularele noastre, dar spurca tot trupul si arunca in foc drumul vietii, dupa ce a fost aprinsa ea insasi de focul gheenei (Iac. 3, 5-6). Incendiul ne mistuie avutul, aduce in inimile noastre mare tulburare si frica si iata ca Sfantul Apostol Iacov compara cu incendiul limba noastra neinfranata. Toata viata noastra va deveni nelinistita si dureroasa, fiindca limba rea si necredincioasa este aprinsa de focul gheenei. Orice fel de fiare si de pasari, de taratoare si de vietati din mare a fost si este imblanzita de firea omeneasca, dar limba nimeni dintre oameni nu poate s-o imblanzeasca! Ea este un rau fara astampar; ea este plina de venin aducator de moarte. Cu ea binecuvantam pe Dumnezeu si Tatal, si cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu. Din aceeasi gura ies binecuvantarea si blestemul. Nu trebuie, fratii mei, sa fie asa acestea (Iac. 3, 7-10). Nu trebuie sa spurcam astfel gurile noastre, care se ating de Sfantul Potir, primind nemuritorul si de viata facatorul Trup si Sange al lui Hristos. Nu trebuie ca din gurile voastre sa curga alaturi de cuvinte bune, cuvinte de iubire, si cuvinte de blestem, care sunt osandite de Dumnezeu. Din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor care asculta (Efes. 4, 29). Sfantul Apostol Iacov da marturie: Daca cineva socoate ca e cucernic, dar nu isi tine limba in frau, ci isi amageste inima, cucernicia acestuia este zadarnica (Iac. l, 26). Nu putini sunt intre noi cei care se cred evlaviosi, dar nu isi infraneaza limba; nu putini sunt cei care dupa ce se intorc de la biserica, unde au ascultat cuvintele lui Hristos si chiar s-au impartasit cu Trupul si Sangele Lui, varsa cuvinte rele si veninoase peste aproapele lor. Dar cati nu sunt intre noi cei ale caror guri nu-s ingradite cu nimic, ci vorbesc mereu, fara contenire, palavragind si iar palavragind de dimineata pana seara! i, se intelege, in aceasta palavrageala sunt o multime de vorbe desarte, rele in timp ce insusi Domnul Iisus Hristos ne-a zis: Va spun ca pentru orice cuvant desert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in Ziua Judecatii, caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvintele tale vei fi osandit (Mt. 12, 36-37). Oamenii cu adevarat evlaviosi sunt intotdeauna intr-o concentrare adanca, se cufunda in sine, privesc in propriile inimi iar gurile flecare nu doar ca flecaresc la nesfarsit, ci varsa otrava de aspida, de vipera (Ps. 139, 3): cuvinte otravite de osandire, clevetire si defaimare, injuraturi dezgustatoare. Iar Domnul Iisus Hristos a interzis cu asprime orice cuvant de ocara, chiar si cel mai putin grosolan: Cine va zice fratelui sau: netrebnicule , vrednic va fi de judecata sinedriului, iar cine ii va zice: nebunule , vrednic va fi de gheena focului (Mt. 5, 22). Vedeti ce curatie desavarsita cere limbii noastre Domnul Iisus Hristos? Din pacate, intre crestini sunt multi vorbitori de rau, multi oameni care isi clevetesc aproapele. Iar Sfantul Apostol Pavel, vorbind de...