din vorbirea fratelui Traian Dorz de la adunarea de logodna de la Leorda 9 august 1986 Parintele nostru Iosif acel profet al lui Dumnezeu care, stand pe muntele partasiei cu Hristos, in acea tainica si adanca legatura prin care Dumnezeu vorbea si profetul asculta calauzit de Dumnezeu, a venit si ne-a adus []din vorbirea fratelui Traian Dorz de la adunarea de logodna de la Leorda 9 august 1986Parintele nostru Iosif acel profet al lui Dumnezeu care, stand pe muntele partasiei cu Hristos, in acea tainica si adanca legatura prin care Dumnezeu vorbea si profetul asculta calauzit de Dumnezeu, a venit si ne-a adus aceasta lumina clara si ne-a spus: Lucrarea Oastei Domnului este revarsarea Duhului Sfant; este noutatea sfanta pe care o aduce Domnul in lucrarea Lui care de mult s-a instrainat de adevarata cunoastere si de adevarata umblare . Noi nu aducem nici o noutate in afara de trairea vietii noastre in lumina si adevarul invataturilor pe care le-am avut de la parintii nostri. Dar, din cauza pacatelor noastre si a pacatelor altora, ne-am instrainat de aceasta viata frumoasa, atat de frumoasa, pe care au avut-o ei. i acum noi dorim sa incepem si noi, prin hotararea si legamantul pe care ni le inspira Duhul Sfant fiecaruia si care trebuie sa fie punctul nostru de plecare pe calea aceasta sfanta, prin aceasta hotarare si legamant dorim sa legam firul vietii noastre de acum, al crestinismului nostru de astazi, al ortodoxismului nostru de astazi, de firul vietii curate si sfinte a primilor crestini, care erau plini de Duhul Sfant, calzi, fierbinti, clocotitori de iubire, de blandete si de bunatate, iubindu-L pe Dumnezeu cu toata inima lor, cu toata puterea lor, cu tot cugetul lor si cu tot sufletul lor si iubind pe semenii lor ca pe ei insisi. Pentru ca Dumnezeu este iubire. i oricine este in Dumnezeu iubeste pe fratele sau si-i gata sa-si dea viata pentru ai sai. Iubirea acopera, iubirea rabda, iubirea tace, iubirea priveste frumos, iubirea priveste cu bunatate pe toti. Iubirea vorbeste cu blandete, cu lacrimi, cu duiosie. Iti unge sufletul cu fiecare cuvant si simti, cat de slab ai fi fost, ca te intareste, ca te mangaie, ca te invioreaza, ca te vindeca pe undeva. Toti avem atatea rani sufletesti. In viata pe care o avem de dus fiecare printre incercarile pe unde trecem, avem si primim atatea rani si lovituri dureroase, uneori si de la cei care ne iubesc. Fie ca interpreteaza gresit unele dintre vorbele noastre, fie ca nu inteleg felul cum trebuie sa ne purtam noi. Ajungem si noi adeseori ca cel de la profetul care intreaba: De unde ai aceste rani si vanatai? . i el le raspunde: In casa celor ce ma iubeau le-am primit De multe ori, in casa ta, in casa celor pe care ii iubesti primesti atatea rani si vanatai. tie numai Dumnezeu prin cate trebuie sa treaca adeseori un suflet omenesc in toate incercarile. Nu numai de la vrajmasi si de la cei rauvoitori. De la aceia te astepti sa te loveasca, te astepti sa suferi, te astepti sa nu te crute. Dar adeseori trebuie sa intampini dureri, dezamagiri, deziluzii si amaraciuni chiar din casa, chiar din partea celor pe care i-ai iubit cel mai mult. i astea dor si pe astea numai Dumnezeu singur le poate vindeca. Numai...