Preabunule Doamne si Parinte ceresc! Iti multumesc ca ai dat viata si lutului meu si m-ai facut o fiinta vie si vorbitoare. Dar multa, multa vreme eu am fost un prunc mut. N-aveam rasuflarea rugaciunii. Abia de la un timp mi s-a dezlegat graiul si am inceput sa vorbesc. Eu, care sunt pamant si cenusa , []Preabunule Doamne si Parinte ceresc! Iti multumesc ca ai dat viata si lutului meu si m-ai facut o fiinta vie si vorbitoare. Dar multa, multa vreme eu am fost un prunc mut. N-aveam rasuflarea rugaciunii. Abia de la un timp mi s-a dezlegat graiul si am inceput sa vorbesc. Eu, care sunt pamant si cenusa , am inceput sa graiesc (prin rugaciune) cu Tine (Fac 18, 27). Ce dar mare este acesta! Dar multa, multa vreme, eu am grait rau. In vorbirea cu Tine, eu ma gandeam mai mult la cele lumesti si trecatoare. Vorbirea aceasta nu prea avea de-a face cu su fletul meu. Dar dupa vorbirea mea a fost si ras punsul Tau. Eu ma gandeam sa ma fac bogat si, drept raspuns, Tu mi-ai spart cuibul casei. Ceream mai multa sanatate si, drept raspuns, Tu m-ai trimis la spital. Nu mai intelegeam nimic. Eram disperat.

In clipele acestea ai sosit Tu, preascumpul meu Mantuitor, si m-ai invatat cum trebuie sa ma rog....