VIAŢA IN HRISTOS SE DOBÂNDEŞTE PRIN SFINTELE TAINE
Sfantul Nicolae Cabasila Viata in Hristos incepe si se dezvolta cat timp traim pe pamant, insa desavarsirea ei se atinge abia cand vom fi ajuns la ziua aceea 1. De fapt, nici viata de aici, nici cea de din colo nu pot da, una fara cealalta, fericire deplina sufletului omenesc. Caci pe de o parte, grijile []Sfantul Nicolae CabasilaViata in Hristos incepe si se dezvolta cat timp traim pe pamant, insa desavarsirea ei se atinge abia cand vom fi ajuns la ziua aceea 1. De fapt, nici viata de aici, nici cea de din colo nu pot da, una fara cealalta, fericire deplina sufletului omenesc. Caci pe de o parte, grijile trupesti ale veacului ne intuneca viata, iar nestatornicia lumii acesteia nu ne lasa sa mostenim aici pe pamant nestricaciunea motiv pentru care Sfantul Pavel mai bucuros voia sa se desparta de trup si de viata aceasta, spre a se uni cu Hristos, caci zicea ca e mult mai bine a fi impreuna cu El 2 iar pe de alta, viata viitoare n-ar aduce nici o fericire deplina pentru cei care, ajunsi dincolo, n-ar fi dus cu ei puterea si madularele sim turilor cu oare s-o poata gusta, caci ar ramane intr-o stare in care domneste doar chinul si moartea. i e firesc acest lucru, caci ochiului nu-i vine puterea vederii decat atunci cand se vede in fata luminii si cand soarele il scalda cu ra zele sale, dupa cum tot asa de firesc e ca si cel lipsit de simtul mirosului nu poate gusta mireasma Duhului chiar daca el s-ar fi varsat peste toata lumea3. Caci daca cu ajutorul Sfintelor Taine vor putea avea parte la ziua judecatii de insusi Fiul lui Dumnezeu cei care L-au iubit si au auzit de la El aceeasi invatatura pe care I-o daduse Lui Tatal4, apoi nu e mai putin adevarat ca, pentru asa ceva, ei trebuiau sa se fi imprietenit cu Domnul si sa-si fi dobandit urechi pentru El inca de aici, de pe pamant. Doar nu vei avea de gand, omule, ca abia dupa ce vei fi trecut in cealalta lume sa te imprietenesti si sa-ti deschizi urechi duhovnicesti sau sa-ti gatesti haina de nunta 5 si alte lucruri trebuitoare nuntii la care esti chemat, ci viata de aici trebuie sa-ti fie fabrica sau atelierul6 tuturor acelora. Cei care n-au facut acest lu cru inaintea plecarii din lumea aceasta, unii ca aceia n-au nici o legatura cu viata vesnica : marturie sunt cele cinci fecioare nebune si barbatul chemat la nunta, ca unii care nu si-au putut castiga nici untdelemn in candele, nici haina de nunta.
Asadar, aici pe pamant se naste prin durerile facerii omul launtric7, omul cel nou, cel zidit dupa chipul lui Dumnezeu, fiind ca un fat in pantecele maicii sale8, iar dupa ce a prins forma deplina, se naste asa-zicand a doua oara pentru cealalta lume, desavarsita si nevestejita. Caci, dupa cum copilul traieste in pantecele maicii sale la intu neric, plutind si pregatindu-se astfel dupa legile firii pentru viata plina de lumina a menirii lui normale de aici de pe pamant, tot asa stau lucrurile si in cele duhovnicesti, intr-adevar, acest lucru il are in vedere Sfantul Apostol Pa-vel cand scrie Galatenilor : Fiii mei, pentru voi rabd din nou chinurile facerii, pana ce, in sfarsit, chipul lui Hristos se va implini in voi 9. Numai ca pruncii n-ajung in pante cele maicii lor nicicand macar la simtamantul si la constiinta ca traiesc, pe cand crestinul are in decursul vietii lui pamantesti destule semne despre viata de dincolo. Explicatia sta in faptul ca adevarata viata, pentru fat, nu este aceea din in tunericul pantecelui mamei, ci pe el il asteapta alta, cea viitoare. in pantece inca nu s-a revarsat asupra lui nici o raza de lumina si n-a primit nici un semn ca ar mai fi1 si o alta viata. Omul mare insa, crestinul, vede, dimpotriva, alt ceva, si anume ca viata viitoare s-a revarsat si s-a amestecat intru totul prin cea prezenta, iar Soarele maririi ne-a ra sarit si noua cu imbelsugare, mireasma cerului s-a varsat peste tinuturile pline de miros greu in care traim, iar spre mancare s-a dat de acum si oamenilor painea ingerilor10. Iata pentru ce sfintilor li s-a dat inca de aici de pe pamant nu numai sa gateasca si sa-si oranduiasca traiul pentru viata viitoare, ci sa si traiasca dupa ea si sa o realizeze inca de aici. Caci scrie Sf. Pavel, intr-un loc, lui Timotei41 : Cuce reste viata vesnica , iar in alt loc zice despre sine : De acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste intru mine 12. La fel zice si Sf. Ignatie Purtatorul de Dumnezeu13 : Apa, vie tasneste din mine, zicandu-mi : Grabeste-te mai iute, spre Tatal . De altfel e plina intreaga Sf. Scriptura cu astfel de rostiri. Ce altceva trebuie sa intelegem prin cuvintele, in care Insusi Dumnezeu, viata lumii, ne fagaduieste insotirea Sa pana la sfarsit : Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele pana la sfarsitul veacului 14 ?Domnul nostru Iisus Hristos nu s-a multumit sa im prastie samanta vietii pe pamant1 , pentru ca imediat dupa aceea sa se retraga, lasand oamenilor grija de a supraveghea cresterea ei, nici n-a aprins foc 16, pe care sa-i lase in seama oamenilor sa-i sporeasca si, in sfarsit, nici n-a adus foc si sabie 17, ca sa le dea oamenilor si apoi sa plece. Nu, ci insusi Dumnezeu este cu noi, dupa cuvantul Apostolului : Dumne zeu este Cel ce lucreaza in voi, El va face si sa voiti si sa savarsiti 18 orice lucru, asa incat El insusi aprinde focul si-1 pune unde e lipsa, dupa cum tot El insusi este cel ce manuieste sabia. Ca sa nu mai lungim vorba, doar nu se va sumeti securea fata de cel ce o ridica19. Tot, asa nici unul dintre noi nu va putea savarsi vreun bine daca n-ar fi ajutat de Bunatatea cea desavarsita.
Dar nu numai atat. Domnul n-a fagaduit crestinilor numai sa le stea intr-ajutor, ci le-a fagaduit si mai mult: ca-si face salas inlauntrul lor20. i inca ce spun ? Cand vor beste despre unirea noastra cu Dumnezeu, Sfantul Pavel zice ca atat ne va covarsi dragostea Lui, incat vom deveni impreuna cu El un singur Duh : Cel ce se lipeste de Domnul este un singur Duh cu El 21, iar in alt loc zice : Ca sa fiti un trup si un Duh, precum ati si fost chemati 22. Caci pe cat de negraita e bunatatea lui Dumnezeu fata de noi si cu cat covarseste dragostea Lui fata de oameni incat amuteste si limba a mai grai pacea lui Dumnezeu, care covarseste toata mintea 23 , tot pe atat de neintrecuta si de neajunsa este si unirea duhovniceasca a credinciosilor cu Dumnezeu, incat mintea nu poate nascoci nimic ca sa se poata asemana cu ea. De aceea si Sfanta Scriptura are o multime de pilde, care sa lamureasca marea taina a acestei uniri neintelese, deoarece intr-una singura e limpede ca nu se poate cu prinde un atat de mare adevar24. Asa, a fost asemanata uneori cu un mire care intra intr-o camara2, alteori cu o vita de vie26, pe a carei tulpina se reazema mladitele, iar alteori cu o nunta plina de taina si, in sfarsit, alta data cu unirea ce exista intre madulare si cap 27 dar nici una din aceste imagini nu lamureste deplin unirea duhovniceasca a omului cu Dumnezeu, caci toate se dovedesc neputincioase in a arata toata adancimea acestei taine.
De fapt, orice prietenie duce in chip silit la o unire oarecare ; dar dragostea lui Dumnezeu cu ce s-ar putea ase mana ? Se pare ca unirea si legatura dintre soti, pe de o parte, si armonia ascultarii madularelor de cap, pe de alta, ar lamuri cel mai bine aceasta unire tainica. Totusi, pana si aceste imagini sunt slab graitoare si raman departe de ceea ce ar trebui ele sa spuna.
Asa, cand e vorba de casatorie, legatura ce o fac cei doi soti nu-i poate uni in asa fel incat sa traiasca numai unul pentru altul si sa nu fie...
Asadar, aici pe pamant se naste prin durerile facerii omul launtric7, omul cel nou, cel zidit dupa chipul lui Dumnezeu, fiind ca un fat in pantecele maicii sale8, iar dupa ce a prins forma deplina, se naste asa-zicand a doua oara pentru cealalta lume, desavarsita si nevestejita. Caci, dupa cum copilul traieste in pantecele maicii sale la intu neric, plutind si pregatindu-se astfel dupa legile firii pentru viata plina de lumina a menirii lui normale de aici de pe pamant, tot asa stau lucrurile si in cele duhovnicesti, intr-adevar, acest lucru il are in vedere Sfantul Apostol Pa-vel cand scrie Galatenilor : Fiii mei, pentru voi rabd din nou chinurile facerii, pana ce, in sfarsit, chipul lui Hristos se va implini in voi 9. Numai ca pruncii n-ajung in pante cele maicii lor nicicand macar la simtamantul si la constiinta ca traiesc, pe cand crestinul are in decursul vietii lui pamantesti destule semne despre viata de dincolo. Explicatia sta in faptul ca adevarata viata, pentru fat, nu este aceea din in tunericul pantecelui mamei, ci pe el il asteapta alta, cea viitoare. in pantece inca nu s-a revarsat asupra lui nici o raza de lumina si n-a primit nici un semn ca ar mai fi1 si o alta viata. Omul mare insa, crestinul, vede, dimpotriva, alt ceva, si anume ca viata viitoare s-a revarsat si s-a amestecat intru totul prin cea prezenta, iar Soarele maririi ne-a ra sarit si noua cu imbelsugare, mireasma cerului s-a varsat peste tinuturile pline de miros greu in care traim, iar spre mancare s-a dat de acum si oamenilor painea ingerilor10. Iata pentru ce sfintilor li s-a dat inca de aici de pe pamant nu numai sa gateasca si sa-si oranduiasca traiul pentru viata viitoare, ci sa si traiasca dupa ea si sa o realizeze inca de aici. Caci scrie Sf. Pavel, intr-un loc, lui Timotei41 : Cuce reste viata vesnica , iar in alt loc zice despre sine : De acum nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste intru mine 12. La fel zice si Sf. Ignatie Purtatorul de Dumnezeu13 : Apa, vie tasneste din mine, zicandu-mi : Grabeste-te mai iute, spre Tatal . De altfel e plina intreaga Sf. Scriptura cu astfel de rostiri. Ce altceva trebuie sa intelegem prin cuvintele, in care Insusi Dumnezeu, viata lumii, ne fagaduieste insotirea Sa pana la sfarsit : Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele pana la sfarsitul veacului 14 ?Domnul nostru Iisus Hristos nu s-a multumit sa im prastie samanta vietii pe pamant1 , pentru ca imediat dupa aceea sa se retraga, lasand oamenilor grija de a supraveghea cresterea ei, nici n-a aprins foc 16, pe care sa-i lase in seama oamenilor sa-i sporeasca si, in sfarsit, nici n-a adus foc si sabie 17, ca sa le dea oamenilor si apoi sa plece. Nu, ci insusi Dumnezeu este cu noi, dupa cuvantul Apostolului : Dumne zeu este Cel ce lucreaza in voi, El va face si sa voiti si sa savarsiti 18 orice lucru, asa incat El insusi aprinde focul si-1 pune unde e lipsa, dupa cum tot El insusi este cel ce manuieste sabia. Ca sa nu mai lungim vorba, doar nu se va sumeti securea fata de cel ce o ridica19. Tot, asa nici unul dintre noi nu va putea savarsi vreun bine daca n-ar fi ajutat de Bunatatea cea desavarsita.
Dar nu numai atat. Domnul n-a fagaduit crestinilor numai sa le stea intr-ajutor, ci le-a fagaduit si mai mult: ca-si face salas inlauntrul lor20. i inca ce spun ? Cand vor beste despre unirea noastra cu Dumnezeu, Sfantul Pavel zice ca atat ne va covarsi dragostea Lui, incat vom deveni impreuna cu El un singur Duh : Cel ce se lipeste de Domnul este un singur Duh cu El 21, iar in alt loc zice : Ca sa fiti un trup si un Duh, precum ati si fost chemati 22. Caci pe cat de negraita e bunatatea lui Dumnezeu fata de noi si cu cat covarseste dragostea Lui fata de oameni incat amuteste si limba a mai grai pacea lui Dumnezeu, care covarseste toata mintea 23 , tot pe atat de neintrecuta si de neajunsa este si unirea duhovniceasca a credinciosilor cu Dumnezeu, incat mintea nu poate nascoci nimic ca sa se poata asemana cu ea. De aceea si Sfanta Scriptura are o multime de pilde, care sa lamureasca marea taina a acestei uniri neintelese, deoarece intr-una singura e limpede ca nu se poate cu prinde un atat de mare adevar24. Asa, a fost asemanata uneori cu un mire care intra intr-o camara2, alteori cu o vita de vie26, pe a carei tulpina se reazema mladitele, iar alteori cu o nunta plina de taina si, in sfarsit, alta data cu unirea ce exista intre madulare si cap 27 dar nici una din aceste imagini nu lamureste deplin unirea duhovniceasca a omului cu Dumnezeu, caci toate se dovedesc neputincioase in a arata toata adancimea acestei taine.
De fapt, orice prietenie duce in chip silit la o unire oarecare ; dar dragostea lui Dumnezeu cu ce s-ar putea ase mana ? Se pare ca unirea si legatura dintre soti, pe de o parte, si armonia ascultarii madularelor de cap, pe de alta, ar lamuri cel mai bine aceasta unire tainica. Totusi, pana si aceste imagini sunt slab graitoare si raman departe de ceea ce ar trebui ele sa spuna.
Asa, cand e vorba de casatorie, legatura ce o fac cei doi soti nu-i poate uni in asa fel incat sa traiasca numai unul pentru altul si sa nu fie...
