Iar Lot a raspuns, zicand: o, nu, Doamne, eu nu pot sa fug la munte. Dupa ce ingerii l-au scapat pe Lot din Sodoma si Gomora, i-au zis sa nu se uite inapoi, nici sa se opreasca in campie, ci sa scape la munte. Insa Lot a raspuns ca nu poate fugi la munte. A []Iar Lot a raspuns, zicand: o, nu, Doamne, eu nu pot sa fug la munte.

Dupa ce ingerii l-au scapat pe Lot din Sodoma si Gomora, i-au zis sa nu se uite inapoi, nici sa se opreasca in campie, ci sa scape la munte. Insa Lot a raspuns ca nu poate fugi la munte. A cerut de la ingeri sa-l lase sa fuga in cetatea oar: Lasati-ma sa fug in cetatea aceasta, caci este aproape si este asa de mica. Ingerii l-au lasat, dar pe urma Lot s-a temut sa intre in ea. A intrat intr-o pestera din care diavolul, cu ajutorul alcoolului, a facut o noua Sodoma si Gomora (Fac. 19, 20-22).

Un adanc inteles sufletesc este si in aceasta istorie. Lot, scapa la munte! Suie-te la munte! au zis ingerii catre Lot. Insa Lot nu se putea urca la munte.

Muntele si suirea la munte au un adanc inteles in Sfanta Scriptura si in tainele mantuirii.

In muntele Taborului s-a petrecut schimbarea la fata a Mantuitorului. Sus pe inaltimea Golgotei s-a petrecut ras tignirea. De pe muntele Eleonului s-a inaltat Domnul la cer. Muntele predica inaltarea noastra cea sufleteasca, legatura noastra cu cerul, cu vesnicia.

In acest inteles ne striga si psalmistul David: La munti, suflete, sa ne ridicam. In acest inteles l-au indem nat si ingerii pe Lot sa se suie la munte.

Dar Lot n-avea nici putere, nici placere sa suie muntele. Se amestecase cu stricaciunea si ii slabisera puterile sufletesti. Lui ii trebuia o cetate. Nu se putea desparti cu gandul de viata si stricaciunea cetatilor.

Luati pe un betiv si plecati cu el sa suiti un munte inalt. Cu siguranta...