Odata cu Intrarea triumfala a Mantuitorului Iisus Hristos in Ierusalim sau Praznicul Duminicii Flloriilor, potrivit invataturii Bisericii calauzite de Duhul Sfant, Postul Mare se incheie. Incepe o Saptamana Mare, o saptamana dedicata Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Pana acum am postit, ne-am curatit, ne-am inbunatatit,iar la Florii cu ramurile virtutilor si cantarilor noastre, il intampinam pe Mirele []Odata cu Intrarea triumfala a Mantuitorului Iisus Hristos in Ierusalim sau Praznicul Duminicii Flloriilor, potrivit invataturii Bisericii calauzite de Duhul Sfant, Postul Mare se incheie.

Incepe o Saptamana Mare, o saptamana dedicata Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Pana acum am postit, ne-am curatit, ne-am inbunatatit,iar la Florii cu ramurile virtutilor si cantarilor noastre, il intampinam pe Mirele ceresc, care vine in Ierusalimul sufletelor noastre.

Saptamana aceasta nu ne mai gandim la noi, ci la el, nu mai traim dezamagirile, durerile si tristetile noastre ci pe ale Lui. Asadar,fiecare zi a acestei saptamani, este Mare, ea reactualizand un moment deosebit din viata Celui rastignit din iubire pentru noi.

Acesta potrivit Sfintei Traditii, nu a mai gustat nimic, din aceasta Duminica pana Joi, la Cina cea de Taina, cand prin rugaciune si binecuvantare a instituit Taina Sfintei Euharistii, dandu-le apostolilor, cu insasi mainile Sale preasfinte, prima Sfanta Impartasanie din lume.

S-a pregatit si a asteptat de Patima Sa cu ajun si cu rugaciune.

Neincetata rugaciune pentru o lume pe care o iubea nesfarsti, dar care paradoxal, nu-L intelegea si-i pregatea rastignirea si moartea pe Cruce.

Marea Luni, a urcat ultima data pe Muntele Maslinior (sau Eleonului) de unde a plans cu lacrimi grele, Jerusalimul, cetatea sfanta si pe locuitorii sai, care nu i-au inteles iubirea si evanghelia Sa.

In aceasta zi, in Biserica facem pomenirea lui,,Iosif cel preafrumos , fiul patriarhului Iacob, care a fost vandut in Egipt, din invidie si gelozie, chiar de catre fratii sai, preinchipuind vanzarea Domnului Hristos, cel Nevinovat, urat si invidiat de mai marii Templului, pentru harurile Sale si iubirea pe care i-o arata poporul pe care ei cu fatarnicie il pastoreau.

Tot in aceasta zi este pomenit si smochinul neroditor pe care l-a blestemat Mantuitorul.

Acest smochin este simbolul sufletului omenesc neroditor in credinta, si- n fapte de de iubire si milostenie, asa cum s-a intamplat cu preotii, levitii si arhierei Templului,cei goi de lumina, iubire si milostenie.

Noi insotindu-L de Hristos pe muntele Eleonului si stand aproape de sufletul Lui intristat, ne rugam cu intelegere:Doamne Iisuse, Mire preadulce, da-ne nouaa sa urmam lui Iosif preafrumos, care prin curatia, intelepciunea si bunatatea lui, Te-a preinchipuit pe Tine, iar Tu cu placere Te-ai asemanat cu el.

Da-ne noua nu doar curatia si inlepciunea lui, ci si iubirea si milostenia lui, ca alaturi de Tine si impreuna cu Tine, sa stam in rugaciune, pentru cei buni si pentru cei rai, pentru cei ce Te iubesc,dar mai ales pentru ceie ce Te urasc, pe Tine si Biserica Ta, rastignindu-Te mereu, prin indiferenta lor.

Marea Marti este ziua in care Mantuitorul nostru, merge ultima oara la Templu din Jerusalim. Ce durere mare ii stapaneste sufletul.

Aici unde ar fi trebuit sa fie recunoscut si aratat lumii ca Mesia, Mantuitorul lumii, aici a fost respins. Conducatorii bisericii vechi, pe care El, i-a pus, nu-L mai recunosc.

Pe Dumnezeul lor, Il urasc ca pe cel mai mare dusmani si-i pregatesc moartea ca unui mare hot si rau facator.

Biserica noastra, face intru aceasta zi, pomenirea,,Celor zece fecioare . Ne previne Hristos, sa nu cadem in inselare, precum preoti, carturarii si farisei Templului, implinnd doar formal poruncile sfinte, dovedindu-n eprin aceasta fecioare neintelepte, care raman afara de camara nuntii.

Pe Hristos Iisus, Mirele ceresc, iL asteptam si insotim cu grija sfanta si atentie spre a nu pierde iubirea si harul Sau, care sunt haina noastra de nunta. Cautam sa fim drepti, curati, feciorelnici,cinstiti, dar mai ales iubitori si milostivi.

Da-ne Doamne Iisuse Hristoase, sa urmam feciorelor celor intelepte, care cu iubire milostiva si intelepata te-au asteptat priveghind, gata sa intre cu Tine, in camara de nunta cea cereasca.

Marea Miercuri, este ziua in care Mantuitorul, merge ultima oara in satucul Betania, locul iubitii Sai prieteni : Lazar, pe care il invia-se din morti a patra zi si a surorilor sale, Marta si Maria.

Era un loc unde Se simtea bine, aici era iubit de prieteni pe care El insusi ii iubea.

Prietenii adevarati sunt mai mult ca fratii, se identifica cu tine, chiar si atunci cand esti condamnat.

Nu numai pe Hristos, erau pregatiti sa-L omoare dusmanii Lui, ci si pe Lazar. Acesta era marturia cea mai vie, a iubirii, a puterii si priteniei lui Hristos.

Hristos ne cere sa-L iubim si urmam ca prieteni, care i-si identifica viata cu Viata si cauza Lui.

Al iubi pe El, inseamna a suferi, ba chiar a muri din iubire pentru El si evanghelia Sa, dar acesta cere intai a iubi si a intelege Persoana Sa, si a participa la suferinta Sa.

Tot intru aceasta zi, facem pomenirea,,Femei pacatoase care a uns cu mir capul si cu propriile sale lacrimi, picioarele Domnului.

Prin aceasta fapta de iubire si mila nesfarsita, Domnul, nu numai ca i-a iertat pacatele, dar mai mult fapta ei, a ajuns un minunat exemplu de iubire smerita fata de Hristos, pomenita in sfanta Evanghelie, in toate veacurile.

In urma acestei intamplari o printesa bizantina, devenita Monahia Casiana, a compus celebra cantare care ii poata numele:,,Troparul Casianei sau,, Doamne femeia ceiace cazu-se .

O preadulce si preabune Iisuse, da-ne lacrimile si iubirea inmiresmata a acelei femei.

Da-ne sa-Ti dam, ce avem mai de pret: Credinta, nadejdea si iubirea noastra ! Ca sufletele noastee sa fie unite cu mireasma si dulceata Mirului Tau, al Duhului Tau cel Sfant.

Sfanta si Marea Joi, este ziua in care Mantuitorul Hristos, va lua ultima masa cu iubitii Sai ucenici.

Ii va indemna sa traiasca in fratietate, in iubire si-n unitate, acestea fiind singurul certificat de discipol al lui Iisus. Le va aminti inca odata, prin fapta, ca in iubire,,unii altora sa-si de-a intaietate , spalandu-le, El,Dumnezeu si Invatatorul lor, picioarele obosite. Asa cum el le-a facut lor, ei sa-si faca unii altora( Ioan 13.14).

Ii va impartasi cu Preasfantul Trupul si Preascump Sangele Sau, ca sa aiba adevarata viata in ei.

O viata vie, curata, vesnica si netrecatoare. Apoi va merge in locul Sau iubit de rugaciune-Gradina Ghetsimanii.

Aici Se va ruga cu lacrimi si sudori de sange, pentru ucenicii si pentru intreaga omenire.

S-a rugat apoi fierbinte si pentru noi, cei care peste veacuri ave-am sa credem in El, sa-L iubim fierbinte si sa-L urmam, ducand crucea noastra pe calea Crucii Lui.

Aici va fi prins prin cea mai cumplita tradare intamplata vre-odata, acea a lui Iuda.

Marele Imparat, Nobilul cel adevarat, Mantuitorul Iisus Hristos, de-si a stiut dinainte vanzarea si o descoperi-se ucenicilor Sai la Cina, nu S-a suparat pe tradator, ci la tratat cu blabndete. Cand acesta a venit in gradina, insotit de oaste ca Sa-L prinda, Domnul la intampinat cu apelativul,,prietene , astepand cu sinceritate si iubire nesfarsta, revenirea in sine si indreptarea sa prin lepadarea viclesugului si a fatarniciei.

Iuda insa, lepadand harul si bunatatea lui Hristos, ales banii, iar mai apoi streangul, lepadand iubirea...