“Doamne, prefă-ne tânguirea-n bucurie!”
Se intampla in ultima vreme sa ne intristam peste masura din pricina starii lumii acesteia. Suferim vazand ca voia lui Dumnezeu nu mai este implinita astazi, nici de cei de la care ne-am astepta sa ne fie Lumina lumii dar din pacate nici de noi cei nemultumiti de intreaga situatie. Ar fi o mare []Se intampla in ultima vreme sa ne intristam peste masura din pricina starii lumii acesteia. Suferim vazand ca voia lui Dumnezeu nu mai este implinita astazi, nici de cei de la care ne-am astepta sa ne fie Lumina lumii dar din pacate nici de noi cei nemultumiti de intreaga situatie. Ar fi o mare mangaiere sufleteasca sa stim ca durerea / drama aceasta este perceputa la fel de ambele parti la aceeasi intensitate. Acesta ar fi semnul ca Dumnezeul cel Viu este in mijlocul nostru .
Ce ne doare ?Ne doare ca nu ne mai sunt amintite adevarurile mantuitoare cu cuvant cu putere multa !Ne doare ca adevarurile pagubitoare de mantuire nu sunt infierate pe masura gravitatii lor. Nu sunt subliniate. Nu sunt un strigat de alarma.
Intr-o lume a haosului e nevoie de o indrumare dumnezeiasca. Intr-o societate dezbinata este nevoie intelepciunea Sfintilor Parinti .
DA ! Traim vemuri bibice si se cuvin exprimate sus si tare adevarurile mantuitoare specifice momentului . Doctrina existentialismului ateu despre absoluta autodeterminare a omului, strategia Satanei prin New Age, reprezinta cel mai mare pericol al vremurilor noastre. El coincide cu o perioada de apostazie fata de crestinism.
Este un evident semnal al intrarii in scena lumii, a Antihrismului. Mari confuzii si tulburari spirituale s-au creat prin abilitatea demonica cu care se infiltreaza aceste rataciri, pe toate caile, in mintea si in inima noastra.
In toata aceasta logica neteologica apare responsabilitatea pe care o purtam fiecare in contextul mentalitatii sociale, impersonale al unei societati care devine incontrolabila.
Duhovnicia contemporana se infatiseaza cu o masca inselatoare. Ea este o religiozitate rationalizata si o traditionalitate de suprafata.
In concret noi am devenit constructorii unui crestinism de o autenticitate inselatoare. Toate acestea constituie o urmare fireasca dar nefericita, a trairilor noastre false, a racirii, saracirii si ratacirii in CREDINTA, care au dus la pierderea autenticitatii in Hristos si in Biserica.
Dupa o logica teologica solutia de iesire din aceasta stare straina si pagubitoare de suflet, ar fi ca prin harul lui Dumnezeu, orice crestin din Biserica sa reinceapa o viata de traire autentica.
Aceasta regasire ar evidentia omul nascut de Sus, nascut din Nou, adica a celui care trecut dintr-o stare in care declarat era si numit era crestin, de acum chiar sa isi doreasca a fi crestin, chip al iubirii lui Dumnezeu, faptura cu infatisare dumnezeiasca, prin corectiile duhovnicesti, care ii redau statutul omului divino-uman de la Botez.
Viata omului nu depinde doar de el insusi ci si de mediul in care traieste.
Ne confruntam cu mari probleme de ordin interior . Desigur, sunt si probleme de ordin exterior dar primele sunt mai importante, in sensul ca de rezolvarea lor depinde in mare...
Ce ne doare ?Ne doare ca nu ne mai sunt amintite adevarurile mantuitoare cu cuvant cu putere multa !Ne doare ca adevarurile pagubitoare de mantuire nu sunt infierate pe masura gravitatii lor. Nu sunt subliniate. Nu sunt un strigat de alarma.
Intr-o lume a haosului e nevoie de o indrumare dumnezeiasca. Intr-o societate dezbinata este nevoie intelepciunea Sfintilor Parinti .
DA ! Traim vemuri bibice si se cuvin exprimate sus si tare adevarurile mantuitoare specifice momentului . Doctrina existentialismului ateu despre absoluta autodeterminare a omului, strategia Satanei prin New Age, reprezinta cel mai mare pericol al vremurilor noastre. El coincide cu o perioada de apostazie fata de crestinism.
Este un evident semnal al intrarii in scena lumii, a Antihrismului. Mari confuzii si tulburari spirituale s-au creat prin abilitatea demonica cu care se infiltreaza aceste rataciri, pe toate caile, in mintea si in inima noastra.
In toata aceasta logica neteologica apare responsabilitatea pe care o purtam fiecare in contextul mentalitatii sociale, impersonale al unei societati care devine incontrolabila.
Duhovnicia contemporana se infatiseaza cu o masca inselatoare. Ea este o religiozitate rationalizata si o traditionalitate de suprafata.
In concret noi am devenit constructorii unui crestinism de o autenticitate inselatoare. Toate acestea constituie o urmare fireasca dar nefericita, a trairilor noastre false, a racirii, saracirii si ratacirii in CREDINTA, care au dus la pierderea autenticitatii in Hristos si in Biserica.
Dupa o logica teologica solutia de iesire din aceasta stare straina si pagubitoare de suflet, ar fi ca prin harul lui Dumnezeu, orice crestin din Biserica sa reinceapa o viata de traire autentica.
Aceasta regasire ar evidentia omul nascut de Sus, nascut din Nou, adica a celui care trecut dintr-o stare in care declarat era si numit era crestin, de acum chiar sa isi doreasca a fi crestin, chip al iubirii lui Dumnezeu, faptura cu infatisare dumnezeiasca, prin corectiile duhovnicesti, care ii redau statutul omului divino-uman de la Botez.
Viata omului nu depinde doar de el insusi ci si de mediul in care traieste.
Ne confruntam cu mari probleme de ordin interior . Desigur, sunt si probleme de ordin exterior dar primele sunt mai importante, in sensul ca de rezolvarea lor depinde in mare...
