Cel ce doreste sa se mantuiasca, trebuie sa aiba inima infranta si aplecata spre pocainta dupa cuvantul psalmistului: Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit, inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 19). In acest fel de frangere a inimii poate omul sa treaca nestingherit si fara de impiedicare peste viclenele urzeli []Cel ce doreste sa se mantuiasca, trebuie sa aiba inima infranta si aplecata spre pocainta dupa cuvantul psalmistului: Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit, inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi (Ps. 50, 19). In acest fel de frangere a inimii poate omul sa treaca nestingherit si fara de impiedicare peste viclenele urzeli ale mandriei diavolesti, a carui intreaga grija sta in aceea, ca sa tulbure duhul omului, ca apoi in tulburare sa semene neghinele sale dupa evanghelicestile cuvinte: Doamne, oare n-ai semanat Tu seminte bune in tarana Ta? Dar de unde sunt neghinele? Iar El i-a raspuns: Un om vrajmas a facut aceasta (Matei 13, 27-28).

Iar cand omul se straduieste sa aiba intru sine inima smerita si gand netulburat, atunci toate urzelile vrajmasului raman nelucratoare, caci unde este pacea gandurilor, acolo odihneste insusi Domnul Dumnezeu. Iar inceputul pocaintei se naste din temerea de Dumnezeu si luarea aminte de sine, cum spune Sfantul Mucenic Bonifatie: Frica de Dumnezeu este mama luarii aminte de sine, iar luarea aminte de sine este mama pacii launtrice ....