Oriunde se face o întoarcere la Dumnezeu, acolo se supără cineva
Pilda cu fiul cel pierdut spune ca feciorul cel mai mare era la camp cand a sosit acasa fratele sau. i, cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri ; si intelegand despre ce este vorba, s-a maniat si nu voia sa intre, iar Tatal lui, iesind, il ruga pe el []Pilda cu fiul cel pierdut spune ca feciorul cel mai mare era la camp cand a sosit acasa fratele sau. i, cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri ; si intelegand despre ce este vorba, s-a maniat si nu voia sa intre, iar Tatal lui, iesind, il ruga pe el Plina de un adanc inteles este si partea aceasta din pilda. Intai sa luam ospatul ce se facuse:Iar feciorul cel mai mare, cand s-a a propiat de casa, a auzit cantece si jocuri . Foarte bine va zice la asta atare necredincios iata, evanghelia insasi spune ca s-a facut o petrecere mare, cu cantece si jocuri Evanghelia nu poate fi, asadar, contra petrecerilor Evanghelia ne lasa sa jucam si sa ne petrecem.
Ce judecata gresita! Ce judecata de om lumesc! Trebuie sa stim ca evanghelia ne graieste noua oamenilor in pilde si asemanari omenesti, pentru ca sa intelegem mai bine lucrurile cele duhovnicesti. Ospatul din pilda cu fiul cel pierdut inchipuie dragostea si bucuria cea duhovniceasca pentru cel intors la Dumnezeu. Cerul si pamantul canta si se bucura cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu. Des pre o astfel de bucurie si petre cere duhovniceasca este vorba in pilda evangheliei.
Niste ostasi din Oastea Domnului, dintr-o comuna din judetul Bihor, ne scriu ca o noapte intreaga au petrecut in cantari si rugaciuni de bucuria unui frate nou care a intrat in ran durile lor. Iata, si acesta era un fel de ospat ca si cel din pilda evangheliei.
Este o mare deosebire, este o prapastie intreaga intre petrecerile cele lumesti si cele duhovnicesti. i alesii Domnului au jucat, dar jocurile lor erau duhovnicesti. Despre Maria, proorocita, ne spune Biblia ca a luat in mana un tim pan si toate femeile au venit dupa ea cu timpane, cantand si jucand: Cantati Domnului (Is 15, 20-21). Era si aici un joc, dar jocul acesta era aprins de focul Duhului Sfant. i David prorocul a jucat in fata Domnului , in fata chivotului sfant, dar era si jocul acesta o aprindere sufleteasca pentru slava lui Dumnezeu (II Sam 6, 14). Jocu rile acestea erau o betie sfanta, aprinsa de focul Duhului Sfant.
La astfel de jocuri si petreceri, desigur ca m-as duce bucuros si eu; ne-am duce tot alergand si noi, ostasii Domnului. Un astfel de ospat a fost si cel din pilda evangheliei.
Oh, cat de mult a lucrat si aici diavolul, miselul! Petre cerea cea sufleteasca a atras-o diavolul cu totul in partea lui. Orice bucurie dintre crestinii de azi, dracul o duce la car ciuma, o duce la alcool, la petrecere cu chef si lautari. i acum sa vedem supararea feciorului celui mai mare. Isi are locul ei si talcul ei aceasta suparare. Talcuitorii Scripturilor spun ca acest fiu a inchipuit poporul evreu care era in casa Tatalui , dar ii lipsea temelia mantuirii: dragostea si iertarea. Inchipuia acest fiu, in special, pe fariseii care Il mus trau pe Iisus ca sta de vorba cu vamesii si pacatosii. Ei se tineau alesii Domnului si se maniau pentru pacatosii si pierdutii pe care Iisus ii aducea in bratele Tatalui ceresc.
Fratele cel mai mare era si chipul legii din Vechiul Testament. Pilda cu fiul cel pierdut era si un hotar de intal nire si de despartire intre Vechiul si Noul Testament, intre lege si har, intre fiul care trebuia omorat pentru greseli (Deut 21, 18-23), si cel primit cu ospat de bucurie.
Dar feciorul cel mai mare, ce s-a suparat de intoar cerea fratelui sau, mai inchipuie pe cineva. Ii inchipuie pe cei pe care si azi ii supara intoarcerea pacatosilor. Alaturi de un...
Ce judecata gresita! Ce judecata de om lumesc! Trebuie sa stim ca evanghelia ne graieste noua oamenilor in pilde si asemanari omenesti, pentru ca sa intelegem mai bine lucrurile cele duhovnicesti. Ospatul din pilda cu fiul cel pierdut inchipuie dragostea si bucuria cea duhovniceasca pentru cel intors la Dumnezeu. Cerul si pamantul canta si se bucura cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu. Des pre o astfel de bucurie si petre cere duhovniceasca este vorba in pilda evangheliei.
Niste ostasi din Oastea Domnului, dintr-o comuna din judetul Bihor, ne scriu ca o noapte intreaga au petrecut in cantari si rugaciuni de bucuria unui frate nou care a intrat in ran durile lor. Iata, si acesta era un fel de ospat ca si cel din pilda evangheliei.
Este o mare deosebire, este o prapastie intreaga intre petrecerile cele lumesti si cele duhovnicesti. i alesii Domnului au jucat, dar jocurile lor erau duhovnicesti. Despre Maria, proorocita, ne spune Biblia ca a luat in mana un tim pan si toate femeile au venit dupa ea cu timpane, cantand si jucand: Cantati Domnului (Is 15, 20-21). Era si aici un joc, dar jocul acesta era aprins de focul Duhului Sfant. i David prorocul a jucat in fata Domnului , in fata chivotului sfant, dar era si jocul acesta o aprindere sufleteasca pentru slava lui Dumnezeu (II Sam 6, 14). Jocu rile acestea erau o betie sfanta, aprinsa de focul Duhului Sfant.
La astfel de jocuri si petreceri, desigur ca m-as duce bucuros si eu; ne-am duce tot alergand si noi, ostasii Domnului. Un astfel de ospat a fost si cel din pilda evangheliei.
Oh, cat de mult a lucrat si aici diavolul, miselul! Petre cerea cea sufleteasca a atras-o diavolul cu totul in partea lui. Orice bucurie dintre crestinii de azi, dracul o duce la car ciuma, o duce la alcool, la petrecere cu chef si lautari. i acum sa vedem supararea feciorului celui mai mare. Isi are locul ei si talcul ei aceasta suparare. Talcuitorii Scripturilor spun ca acest fiu a inchipuit poporul evreu care era in casa Tatalui , dar ii lipsea temelia mantuirii: dragostea si iertarea. Inchipuia acest fiu, in special, pe fariseii care Il mus trau pe Iisus ca sta de vorba cu vamesii si pacatosii. Ei se tineau alesii Domnului si se maniau pentru pacatosii si pierdutii pe care Iisus ii aducea in bratele Tatalui ceresc.
Fratele cel mai mare era si chipul legii din Vechiul Testament. Pilda cu fiul cel pierdut era si un hotar de intal nire si de despartire intre Vechiul si Noul Testament, intre lege si har, intre fiul care trebuia omorat pentru greseli (Deut 21, 18-23), si cel primit cu ospat de bucurie.
Dar feciorul cel mai mare, ce s-a suparat de intoar cerea fratelui sau, mai inchipuie pe cineva. Ii inchipuie pe cei pe care si azi ii supara intoarcerea pacatosilor. Alaturi de un...
