Ortodoxia orbilor
Succesul secularismului in tara noastra este direct proportional cu ortodoxia orbilor din Biserica noastra. Victimile ipocriziei noastre, a credinciosilor ortodocsi care, in fiecare duminica, avem in biserici infatisarea adevaratei credinte, iar in tot restul vietii noastre in aspectele ei sociale, politice si culturale -, ii tagaduim puterea, sunt, in primul rand, tinerii. Avand infatisarea []Succesul secularismului in tara noastra este direct proportional cu ortodoxia orbilor din Biserica noastra. Victimile ipocriziei noastre, a credinciosilor ortodocsi care, in fiecare duminica, avem in biserici infatisarea adevaratei credinte, iar in tot restul vietii noastre in aspectele ei sociale, politice si culturale -, ii tagaduim puterea, sunt, in primul rand, tinerii.
Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. (2 TIMOTEI 3, 5)Inimile noastre sunt oarbe din nastere. Le vindeca Hristos prin Botez. Apoi, cand pacatele ni le acopera cu tarana ne redau vederea lacrimile caintei, varsate de inimi, la Spovedanie.
Numai ca, paradoxal, multi dintre noi nu dau semne de recapatare a vederii dupa Spovedanie. Adica, nu-L vad pe Cel bolnav, pe Cel inchis, pe Cel singur, pe Cel batut, nedreptatit, jefuit si abandonat la marginea drumului, in toti necajitii si obiditii acestei lumi. i, mai ales, in fratii de credinta. De exemplu, angajatul ortodox de la Posta Romana nu l-a vazut, cu inima, pe angajatul ortodox de la Oltchim cand Statul roman il batea si talharea luandu-i painea de la gura prin falimentarea hoteasca a intreprinderii; ca atare, nu a simtit nevoia sa se solidarizeze cu el, desi, in mod clar, era vorba de o victima a unei talharii ca si cea din parabola Bunului Samarinean. Tot ce isi doreste ortodoxul de la Posta e sa nu ajunga talharii si la el, negandindu-se macar ca tocmai lipsa de solidaritate cu cel de la Oltchim va deschide calea talharilor spre institutia in care lucreaza el. Dar iata ca deja au ajuns. i se simte foarte singurAlt motiv fundamental e si ca nenorocirea de la Oltchim, ca mai toate nenorocirile noastre, apare la televizor, acest aparat de tocit, macinat si eliminat orice reactie morala. Daca batutul si talharitul de la Oltchim aparea in predicile din Biserica, poate acolo ar fi fost vazut si cu inima si s-ar fi nascut si vreo reactie faptica. Caci daca vezi cu inima, te doare si te simti dator sa actionezi. Iar ca sa actionezi crestineste, trebuie sa infrunti demonii si pe slujitorii lor umani. Iar ca sa-i infrunti pe acestia descoperi ca-ti trebuie puteri pe care nu le ai, puteri dumnezeiesti. Adica, descoperi nevoia vitala de Euharistie. Descoperi ca PENTRU A FI BIRUITOR IN VIA A REALA, NU IN IMAGINARA TA VIA A SPIRITUALA, AI NEVOIE DE UN CRE TINISM COMPLET. (In genere, in privinta Sfintei Impartasanii, nu depasim idealul slugii care a primit un singur talant: sa-l pastram. Adica, sa-l ingropam. i asa il pierdem, pentru ca de fapt am primit prin Impartasanie puterea de a lucra faptele iubirii lui Hristos Parintele Staniloae scrie in Dogmatica sa, ca impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos aduce starea Lui de jertfa in fiinta noastra. Cred ca teama de jertfa e tainicul motiv pentru care majoritatea credinciosilor se impartasesc rar. Caci criza morala a Bisericii noastre, adica a neimplinirii iubirii de aproapele, e direct legata de criza euharistica: nu are de ce sa se...
Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. (2 TIMOTEI 3, 5)Inimile noastre sunt oarbe din nastere. Le vindeca Hristos prin Botez. Apoi, cand pacatele ni le acopera cu tarana ne redau vederea lacrimile caintei, varsate de inimi, la Spovedanie.
Numai ca, paradoxal, multi dintre noi nu dau semne de recapatare a vederii dupa Spovedanie. Adica, nu-L vad pe Cel bolnav, pe Cel inchis, pe Cel singur, pe Cel batut, nedreptatit, jefuit si abandonat la marginea drumului, in toti necajitii si obiditii acestei lumi. i, mai ales, in fratii de credinta. De exemplu, angajatul ortodox de la Posta Romana nu l-a vazut, cu inima, pe angajatul ortodox de la Oltchim cand Statul roman il batea si talharea luandu-i painea de la gura prin falimentarea hoteasca a intreprinderii; ca atare, nu a simtit nevoia sa se solidarizeze cu el, desi, in mod clar, era vorba de o victima a unei talharii ca si cea din parabola Bunului Samarinean. Tot ce isi doreste ortodoxul de la Posta e sa nu ajunga talharii si la el, negandindu-se macar ca tocmai lipsa de solidaritate cu cel de la Oltchim va deschide calea talharilor spre institutia in care lucreaza el. Dar iata ca deja au ajuns. i se simte foarte singurAlt motiv fundamental e si ca nenorocirea de la Oltchim, ca mai toate nenorocirile noastre, apare la televizor, acest aparat de tocit, macinat si eliminat orice reactie morala. Daca batutul si talharitul de la Oltchim aparea in predicile din Biserica, poate acolo ar fi fost vazut si cu inima si s-ar fi nascut si vreo reactie faptica. Caci daca vezi cu inima, te doare si te simti dator sa actionezi. Iar ca sa actionezi crestineste, trebuie sa infrunti demonii si pe slujitorii lor umani. Iar ca sa-i infrunti pe acestia descoperi ca-ti trebuie puteri pe care nu le ai, puteri dumnezeiesti. Adica, descoperi nevoia vitala de Euharistie. Descoperi ca PENTRU A FI BIRUITOR IN VIA A REALA, NU IN IMAGINARA TA VIA A SPIRITUALA, AI NEVOIE DE UN CRE TINISM COMPLET. (In genere, in privinta Sfintei Impartasanii, nu depasim idealul slugii care a primit un singur talant: sa-l pastram. Adica, sa-l ingropam. i asa il pierdem, pentru ca de fapt am primit prin Impartasanie puterea de a lucra faptele iubirii lui Hristos Parintele Staniloae scrie in Dogmatica sa, ca impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos aduce starea Lui de jertfa in fiinta noastra. Cred ca teama de jertfa e tainicul motiv pentru care majoritatea credinciosilor se impartasesc rar. Caci criza morala a Bisericii noastre, adica a neimplinirii iubirii de aproapele, e direct legata de criza euharistica: nu are de ce sa se...
