Corabia pe mare – imaginea Bisericii în lume
Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Duminica a IX-a dupa Rusalii (Umblarea pe mare Potolirea furtunii) Matei 14, 22-34 In vremea aceea Iisus a silit pe ucenicii Sai ca sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui pe tarmul celalalt, pana ce va da drumul multimilor. Iar El, dand drumul multimilor, S-a []Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Duminica a IX-a dupa Rusalii(Umblarea pe mare Potolirea furtunii) Matei 14, 22-34In vremea aceea Iisus a silit pe ucenicii Sai ca sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui pe tarmul celalalt, pana ce va da drumul multimilor. Iar El, dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage deosebi. i facandu-Se seara, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de tarm, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva. Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus, umbland pe mare. Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au spaimantat, zicand ca este o naluca, si de frica au strigat. Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! Atunci Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe apa. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus. Dar vazand vantul, s-a temut si incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma! Iar Iisus, intinzandu-i indata mana, l-a apucat si i-a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? i suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul. Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu. i, trecand marea, au venit in pamantul Ghenizaretului. Evanghelia care se citeste in Duminica a IX-a dupa Rusalii este plina de intelesuri duhovnicesti. Ea priveste nu numai pe Sfantul Apostol Petru si pe ceilalti ucenici din corabia aflata in primejdie de scufundare, ci, profetic, ea priveste Biserica intreaga si pe fiecare crestin in parte. Inteleasa in mod simbolic, corabia reprezinta Biserica incercata de valurile sau furtunile istoriei, de persecutii, de erezii, de forte intunecate potrivnice ei. Vantul care este potrivnic corabiei reprezinta vremurile sau situatiile in care Biserica intalneste ostilitate si respingere in lucrarea ei misionara de-a trece pe oameni de la viata pamanteasca efemera la viata cereasca eterna, intr-o lume involburata de pacate, de patimi egoiste individuale si colective. In acest sens, in cartea Constitutiile Apostolice se spune ca biserica-lacas de cult trebuie construita in forma de corabie sau nava, aratand astfel legatura profetica dintre prezenta lui Hristos in corabie pe mare si prezenta Sa in Biserica din lume.
Asadar, biserica in forma de nava sau corabie este normativa potrivit Constitutiilor Apostolice scrise la sfarsitul secolului al III-lea, inceputul secolului al IV-lea. In Constitutiile Apostolice, cartea a II-a, cap. 57, se prevede ca biserica, inainte de toate, sa fie lunga si incapatoare, apoi sa fie indreptata cu altarul spre rasarit, de amandoua partile in fata sa aiba pastoforii, adica proscomidiarul si diaconiconul; in fine, sa fie asemenea unei corabii . Acesta este un act normativ privind modul in care trebuie construita biserica. Forma prescrisa aici nu este insa intamplatoare si nici arbitrara.
Corabia simbol profetic al BisericiiForma de corabie a bisericii ca lacas de cult a fost inspirata din Sfanta Scriptura a Vechiului Testament si din Sfanta Evanghelie. Mai intai, biserica a fost prefigurata simbolic de corabia lui Noe sau corabia salvarii de potop a unor oameni si a unor vietuitoare, potrivit unui plan al lui Dumnezeu. In acest sens, biserica zidita in forma de corabie sugereaza duhovniceste ca ea este un spatiu de salvare sau de mantuire a oamenilor de pacat si de moarte. Prin urmare, corabia lui Noe era o prefigurare a bisericii, care ajuta pe crestini sa lupte cu furtunile si marea involburata a istoriei si sa treaca de la viata pamanteasca efemera la viata cereasca eterna.
A doua prefigurare a bisericii in forma de corabie (sau spatiu dreptunghiular) era cortul lui Moise sau Cortul Marturiei, care insa era mobil sau deplasabil pe uscat. In spatiul din cort numit Sfanta Sfintelor se afla Chivotul Legii, care continea: Tablele Legii, Toiagul lui Aaron si cupa cu Mana din pustie, iar in spatiul numit Sfanta se rugau preotii, in timp ce poporul se ruga in exteriorul templului, in tabara situata in fata si imprejurul Cortului Marturiei.
A treia prefigurare a bisericii in forma de corabie (sau spatiu dreptunghiular) era templul lui Solomon din Ierusalim, care imita Cortul lui Moise, dar era mai mare si era zidit din piatra. Acesta era compus tot din trei spatii distincte: Sfanta Sfintelor spatiul interior rezervat pentru rugaciunea Marelui Preot care intra aici o data pe an, Sfanta (sau curtea inalta) spatiul interior rezervat pentru rugaciunea preotilor, si Curtea mare, exterioara, in care intrau evreii si alte etnii (neamurile), iar in mijlocul ei se afla o curte mai mica in care intrau numai evreii. Aceste spatii ale templului erau organizate in terase. In Sfanta Sfintelor se afla Chivotul Legii, avand patru colturi si fiind strajuit de doi heruvimi din aur. Acesta continea Tablele Legii, Toiagul lui Aaron si cupa cu Mana din pustie. In Sfanta se aflau: Sfesnicul cu sapte brate (menora), Altarul painilor (12) si Altarul tamaierii. In curtea mica a templului, se aflau Altarul jertfelor (de animale) si Marea de arama, adica bazinul pentru spalarea rituala a preotilor, asezat pe doisprezece tauri, grupati cate trei, cu capetele indreptate catre cele patru puncte cardinale. De retinut este faptul ca rugaciunea lui Solomon rostita la sfintirea Templului din Ierusalim a fost integrata in slujba de sfintire a unei biserici crestine ortodoxe, iar Chivotul Legii din Sfanta Sfintelor a fost interpretat ca fiind o prefigurare a Mesei Sfantului Altar din biserica ortodoxa, si anume: Tablele Legii prefigurau Evanghelia lui Hristos, Toiagul lui Aaron care a inverzit peste noapte prefigura Sfanta Cruce care a odraslit viata vesnica, iar Mana din pustie coborata din cer prefigura Sfanta Euharistie ca paine cereasca, intrucat Hristos este Painea coborata din cer (cf. Ioan 6, 51).
Toate aceste prefigurari vechi-testamentare ale bisericii in forma de corabie sau nava dreptunghiulara sunt confirmate ca fiind prefigurari ale bisericii lui Hristos de insasi marturia Sfintelor Evanghelii privind legatura dintre Hristos si corabie.
Sfintele Evanghelii ne invata ca Domnul nostru Iisus Hristos a predicat adesea oamenilor stand in corabie, aproape de malul marii. Prin urmare, imaginea corabiei, ca simbol profetic al bisericii, prezent in Vechiul Testament, devine acum un memorial al prezentei active a lui Iisus Hristos in corabie cand predica sau cand savarseste minuni pe mare. Intrucat adesea amvonul lui Iisus era corabia, cele mai profunde lectii de eclesiologie despre taina Bisericii le-a oferit Hristos Domnul ucenicilor Sai pe cand se afla cu ei in corabie sau venea, mergand pe apa ca pe uscat, spre corabia in care se aflau ucenicii Lui.
Iata trei exemple: pescuirea minunata pe mare, potolirea furtunii pe mare si umblarea lui Iisus pe mare ca pe uscat, minune prezentata in Evanghelia acestei Duminici.
Pescuirea minunata pe mare are loc in corabia care a inaintat spre largul marii, iar apoi, dupa ce ucenicii au pescuit mult peste, Domnul Iisus Hristos ii spune lui Petru: De acum inainte vei fi pescar de oameni (cf. Luca 5, 10), adica, vei pescui nu cu mreaja, ci prin propovaduirea Evangheliei, prin modul de a chema si de a pastori pe oameni. Deci, corabia din pescuirea minunata pe mare este o certa prefigurare a tainei Bisericii ca adunare a celor ce cred in Hristos si ca simbol al spatiului liturgic al bisericii, zidita in forma de corabie. In acest sens, in primele veacuri crestine, numele grec al pestelui (ichtis) era un simbol al lui Hristos.
Alta data, Iisus potoleste furtuna pe mare. Marea era involburata, iar Iisus Se odihnea in corabie. Insa ucenicii Il trezesc din somn pe Iisus, pentru ca erau inspaimantati de puterea furtunii si marimea valurilor carora nu le mai puteau face fata singuri. Dar, dupa ce ucenicii L-au trezit pe Iisus, El a certat vantul si marea, iar acestea s-au linistit. Atunci ucenicii s-au intrebat intre ei, zicand: Cine este, oare, Acesta, ca si vantul si marea I se supun? (cf. Marcu 4, 41). In talcuirea Sfintilor Parinti, marea involburata reprezinta lumea, adica istoria plina de incercari, persecutii, schimbari neprevazute sau transformari rapide de situatie, iar corabia prefigura Biserica lui Hristos ca mijloc si spatiu de salvare sau de mantuire. In general, se isca tulburare mare in istorie cand oamenii uita de Dumnezeu. Insa daca, prin credinta unita cu rugaciunea savarsita in biserica, oamenii Il trezesc pe Hristos Cel tainic prezent langa ei, El salveaza oamenii de la moartea spirituala si fizica.
O alta minune, tot in legatura cu corabia, este cea din Evanghelia de astazi, cand Domnul Iisus Hristos umbla pe mare ca pe uscat. Dupa ce S-a rugat noaptea in munte, El a mers peste valuri...
Asadar, biserica in forma de nava sau corabie este normativa potrivit Constitutiilor Apostolice scrise la sfarsitul secolului al III-lea, inceputul secolului al IV-lea. In Constitutiile Apostolice, cartea a II-a, cap. 57, se prevede ca biserica, inainte de toate, sa fie lunga si incapatoare, apoi sa fie indreptata cu altarul spre rasarit, de amandoua partile in fata sa aiba pastoforii, adica proscomidiarul si diaconiconul; in fine, sa fie asemenea unei corabii . Acesta este un act normativ privind modul in care trebuie construita biserica. Forma prescrisa aici nu este insa intamplatoare si nici arbitrara.
Corabia simbol profetic al BisericiiForma de corabie a bisericii ca lacas de cult a fost inspirata din Sfanta Scriptura a Vechiului Testament si din Sfanta Evanghelie. Mai intai, biserica a fost prefigurata simbolic de corabia lui Noe sau corabia salvarii de potop a unor oameni si a unor vietuitoare, potrivit unui plan al lui Dumnezeu. In acest sens, biserica zidita in forma de corabie sugereaza duhovniceste ca ea este un spatiu de salvare sau de mantuire a oamenilor de pacat si de moarte. Prin urmare, corabia lui Noe era o prefigurare a bisericii, care ajuta pe crestini sa lupte cu furtunile si marea involburata a istoriei si sa treaca de la viata pamanteasca efemera la viata cereasca eterna.
A doua prefigurare a bisericii in forma de corabie (sau spatiu dreptunghiular) era cortul lui Moise sau Cortul Marturiei, care insa era mobil sau deplasabil pe uscat. In spatiul din cort numit Sfanta Sfintelor se afla Chivotul Legii, care continea: Tablele Legii, Toiagul lui Aaron si cupa cu Mana din pustie, iar in spatiul numit Sfanta se rugau preotii, in timp ce poporul se ruga in exteriorul templului, in tabara situata in fata si imprejurul Cortului Marturiei.
A treia prefigurare a bisericii in forma de corabie (sau spatiu dreptunghiular) era templul lui Solomon din Ierusalim, care imita Cortul lui Moise, dar era mai mare si era zidit din piatra. Acesta era compus tot din trei spatii distincte: Sfanta Sfintelor spatiul interior rezervat pentru rugaciunea Marelui Preot care intra aici o data pe an, Sfanta (sau curtea inalta) spatiul interior rezervat pentru rugaciunea preotilor, si Curtea mare, exterioara, in care intrau evreii si alte etnii (neamurile), iar in mijlocul ei se afla o curte mai mica in care intrau numai evreii. Aceste spatii ale templului erau organizate in terase. In Sfanta Sfintelor se afla Chivotul Legii, avand patru colturi si fiind strajuit de doi heruvimi din aur. Acesta continea Tablele Legii, Toiagul lui Aaron si cupa cu Mana din pustie. In Sfanta se aflau: Sfesnicul cu sapte brate (menora), Altarul painilor (12) si Altarul tamaierii. In curtea mica a templului, se aflau Altarul jertfelor (de animale) si Marea de arama, adica bazinul pentru spalarea rituala a preotilor, asezat pe doisprezece tauri, grupati cate trei, cu capetele indreptate catre cele patru puncte cardinale. De retinut este faptul ca rugaciunea lui Solomon rostita la sfintirea Templului din Ierusalim a fost integrata in slujba de sfintire a unei biserici crestine ortodoxe, iar Chivotul Legii din Sfanta Sfintelor a fost interpretat ca fiind o prefigurare a Mesei Sfantului Altar din biserica ortodoxa, si anume: Tablele Legii prefigurau Evanghelia lui Hristos, Toiagul lui Aaron care a inverzit peste noapte prefigura Sfanta Cruce care a odraslit viata vesnica, iar Mana din pustie coborata din cer prefigura Sfanta Euharistie ca paine cereasca, intrucat Hristos este Painea coborata din cer (cf. Ioan 6, 51).
Toate aceste prefigurari vechi-testamentare ale bisericii in forma de corabie sau nava dreptunghiulara sunt confirmate ca fiind prefigurari ale bisericii lui Hristos de insasi marturia Sfintelor Evanghelii privind legatura dintre Hristos si corabie.
Sfintele Evanghelii ne invata ca Domnul nostru Iisus Hristos a predicat adesea oamenilor stand in corabie, aproape de malul marii. Prin urmare, imaginea corabiei, ca simbol profetic al bisericii, prezent in Vechiul Testament, devine acum un memorial al prezentei active a lui Iisus Hristos in corabie cand predica sau cand savarseste minuni pe mare. Intrucat adesea amvonul lui Iisus era corabia, cele mai profunde lectii de eclesiologie despre taina Bisericii le-a oferit Hristos Domnul ucenicilor Sai pe cand se afla cu ei in corabie sau venea, mergand pe apa ca pe uscat, spre corabia in care se aflau ucenicii Lui.
Iata trei exemple: pescuirea minunata pe mare, potolirea furtunii pe mare si umblarea lui Iisus pe mare ca pe uscat, minune prezentata in Evanghelia acestei Duminici.
Pescuirea minunata pe mare are loc in corabia care a inaintat spre largul marii, iar apoi, dupa ce ucenicii au pescuit mult peste, Domnul Iisus Hristos ii spune lui Petru: De acum inainte vei fi pescar de oameni (cf. Luca 5, 10), adica, vei pescui nu cu mreaja, ci prin propovaduirea Evangheliei, prin modul de a chema si de a pastori pe oameni. Deci, corabia din pescuirea minunata pe mare este o certa prefigurare a tainei Bisericii ca adunare a celor ce cred in Hristos si ca simbol al spatiului liturgic al bisericii, zidita in forma de corabie. In acest sens, in primele veacuri crestine, numele grec al pestelui (ichtis) era un simbol al lui Hristos.
Alta data, Iisus potoleste furtuna pe mare. Marea era involburata, iar Iisus Se odihnea in corabie. Insa ucenicii Il trezesc din somn pe Iisus, pentru ca erau inspaimantati de puterea furtunii si marimea valurilor carora nu le mai puteau face fata singuri. Dar, dupa ce ucenicii L-au trezit pe Iisus, El a certat vantul si marea, iar acestea s-au linistit. Atunci ucenicii s-au intrebat intre ei, zicand: Cine este, oare, Acesta, ca si vantul si marea I se supun? (cf. Marcu 4, 41). In talcuirea Sfintilor Parinti, marea involburata reprezinta lumea, adica istoria plina de incercari, persecutii, schimbari neprevazute sau transformari rapide de situatie, iar corabia prefigura Biserica lui Hristos ca mijloc si spatiu de salvare sau de mantuire. In general, se isca tulburare mare in istorie cand oamenii uita de Dumnezeu. Insa daca, prin credinta unita cu rugaciunea savarsita in biserica, oamenii Il trezesc pe Hristos Cel tainic prezent langa ei, El salveaza oamenii de la moartea spirituala si fizica.
O alta minune, tot in legatura cu corabia, este cea din Evanghelia de astazi, cand Domnul Iisus Hristos umbla pe mare ca pe uscat. Dupa ce S-a rugat noaptea in munte, El a mers peste valuri...
