din vorbirea Parintelui Vladimir Popovici la adunarea de Rusalii, de la Sibiu 6 iunie 1982 In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Slavit sa fie Domnul! Copacii acestia care au fost martori la pogorarea Parintelui Iosif in acest pamant, in timp de iarna, pe zapada alba, pe zapada bogata, strajuiesc mereu []din vorbirea Parintelui Vladimir Popovici la adunarea de Rusalii, de la Sibiu 6 iunie 1982In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

Slavit sa fie Domnul!Copacii acestia care au fost martori la pogorarea Parintelui Iosif in acest pamant, in timp de iarna, pe zapada alba, pe zapada bogata, strajuiesc mereu acest corp sfant, bland, intelept si indraznet. Acesti copaci crescuti strajuiesc si ziua, si noaptea mormintele din cimitir si mormantul nostru drag si scump, care ne-a ramas adanc in inimile noastre.

Primavara potriveste cu starea cea mai fericita a omului: primavara sufletului, primavara omului celui dinauntru, primavara vesnica, de acuma si pana la capatul nostru.

Iubitilor! Floarea floarea este un semn de iubire. Floarea este un semn de recunostinta. Floarea este un semn: Nu te voi uita .

Iubitilor! Cu totii i-am adus flori, i-am adus culori care sunt semnificative, cu adanc inteles si pentru parintele drag, si pentru noi toti.

Culoarea rosie, [sangele] care ne-a spalat, care ne spala si care va spala [pe cei] care vor dori sa se spele si pe dinafara, si, mai cu seama, pe dinauntru. Culoarea rosie ne-a mantuit, sangele rosu, pe Golgota; ne-a scaldat in baie sufleteasca din cap pana-n picioare. Sa nu uitam culoarea rosie. Sa nu uitam sangele, ca numai jertfa, numai moartea, numai sangele dovedesc o dragoste desavarsita.

Am adus culoarea albastra, pentru parintele drag si pentru noi toti.

Pamantul trece. Pamantul e () lasat de Dumnezeu sa-l folosim. In gradina raiului, [omul a fot pus] sa foloseasca pamantul, gradina, sa ingrijeasca, sa lucreze. Intelepciunea Domnului este desavarsita. El ne-a dat si pamantul, pentru care nu suntem vrednici sa-I multumim, cu toate bunatatile lui si cu toate foloasele, si cu toate frumusetile lui. i cel intelept stie sa foloseasca si pamantul, si cele pamantesti.

Dar culoarea albastra ne aduce aminte de albastrul cerului. Privirile noastre sa le tintuim sus. Cum striga slujitorul Bisericii, la Liturghie: Sus sa avem inimile! Sus! i Scriptura in multe locuri ne indeamna: Priviti in sus . i Dumnezeu ne-a zidit corpul nostru, capul nostru, ochii nostri nu in pamant, ca ale animalelor, ca ale altor fapturi, ci ne-a creat cu capul sus, cu ochii sus, ceea ce inseamna: [omul] este pentru albastrul cerului, pentru raiul lui Dumnezeu, pentru Imparatia Lui.

Iubitilor, am adus floarea alba pentru Parintele Iosif si pentru noi toti. Ferice de cine isi spala hainele, caci va fi imbracat in haine albe, fara pata, fara sifonare, fara zbarcitura, [avand] o culoare de nevinovatie, curata si sfanta, pe care o iubeste atat de mult Dumnezeu. Omului insusi ii place sa fie curat la suflet. Cei curati cu inima, cei curati cu ochii, cei curati cu...