din ultima vorbire a fratelui Traian Dorz de la mormantul Parintelui Iosif Trifa 12 februarie 1989 In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Preaiubitii nostri frati si surori, toti cei carora Dumnezeu v-a pus pe inima si v-a deschis un drum sa puteti ajunge in clipa aceasta aici si []din ultima vorbire a fratelui Traian Dorz de la mormantul Parintelui Iosif Trifa 12 februarie 1989In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Preaiubitii nostri frati si surori, toti cei carora Dumnezeu v-a pus pe inima si v-a deschis un drum sa puteti ajunge in clipa aceasta aici si toti ceilalti, mii si sute de mii de frati si surori care ne inconjoara pana la marginile pamantului, care in aceasta zi sunt cu gandul si cu inimile alaturi de noi sa-L binecuvantam pe Domnul pentru aceasta minunata si fericita sarbatoare pe care ne-a dat prilejul s o mai putem petrece impreuna o data.

Am dori sa rascumparam bine timpul acesta. i, pentru ca mai avem cam un ceas pana cand va trebui sa plece primele suflete dintre noi, dorim sa petrecem ceasul acesta in aceasta sfanta si dulce reculegere sufleteasca in fata mormantului acestui mare om al lui Dumnezeu si acestui sfant parinte al nostru, si in fata lui Dumnezeu, Care ne priveste cu asa un soare frumos si asa o zi binecuvantata, ziua aceasta!Am dorit sa citesc intai cateva din versetele Domnului care au o stransa legatura cu bucuria si cu recunostinta noastra de astazi. i textul acesta se gaseste in Sfanta Evanghelie de la Luca, capitolul 7, incepand cu versetul 36:Un fariseu a rugat pe Iisus odata sa manance la el. Iisus a intrat in casa fariseului si a sezut la masa. i iata ca o femeie pacatoasa din cetate a aflat ca El era acolo, la masa, in casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor si statea inapoi, langa picioarele lui Iisus, si plangea. Apoi a inceput sa I stropeasca picioarele cu lacrimile ei si sa le stearga cu parul capului ei. i le saruta mult, si le ungea cu mir.

Cand a vazut lucrul acesta fariseul care-L poftise si-a zis: Omul acesta, daca ar fi un prooroc, ar sti cine si ce fel de femeie este cea care se atinge de El: ca este o pacatoasa .

Iisus a luat cuvantul si i-a zis: Simone, am sa-ti spun ceva. Spune, Invatatorule , I-a raspuns el. Un camatar avea doi datornici: unul ii era dator cu cinci sute de dinari, iar celalalt, cu cincizeci. Fiindca n-aveau cu ce plati, i-a iertat pe amandoi. Spune-Mi, dar, care din ei il va iubi mai mult? .

Simon I-a raspuns: Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult . Iisus i-a zis: Drept ai judecat .

Apoi S-a intors spre femeie si a zis lui Simon: Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta si nu Mi-ai dat apa pentru spalat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei si Mi le-a sters cu parul capului ei. Tu nu Mi ai dat sarutare; dar ea, de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea, iti spun: pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate, caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin iubeste putin .

Apoi a zis femeii: Iertate iti sunt pacatele! Du-te in pace . De-ori-unde-as fi, in ziua asta,as vrea sa vin in trup sau vis sa-mbratisez cu flori si lacrimimormantul sfant, cum i-am promis. i-aici, un suflet cu toti fratii,sa-mi rennoiesc cu foc si dorun legamant fara de moartepe-acest mormant nemuritor.

Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa mai vin o data pana aici. i daca ar trebui sa ma tarasc ca o rama pe jos, trebuie sa vin aici. De ce? Am citit pilda aceasta din Sfanta Evanghelie pentru ca sa aratam ca, fata de Dumnezeu sau fata de binefacatorii nostri, toti avem o datorie gradata de recunostinta.

Fariseul Simon, care-L chemase pe Mantuitorul, era din Betania. El fusese un lepros; celelalte Evanghelii spun despre el c-a fost un lepros si ca Mantuitorul l-a vindecat. Drept recunostinta, el L-a invitat odata pe Mantuitorul la masa. Dar cum era si omul despre care s-a spus mai nainte, ingamfatul de Naaman, n-a inteles ca cel dintai rau si cea dintai patima pe care trebuie s-o lase era mandria. Acest fariseu, desi L-a chemat pe Mantuitorul si ar fi avut fata de El o datorie atat de mare, ca l-a scapat din lepra lui, n-a facut nici cel mai mic gest si cel mai obisnuit atunci de recunostinta si multumire fata de Mantuitorul, Care l-a vindecat. Dar a gasit motive sa judece pe o femeie despre care a zis el ca-i mai vinovata decat el. i sa judece actul ei de pietate si de recunostinta fata de Domnul, interpretandu-l rau.

Poate ca si dumneavoastra, toti cei care ati venit astazi aici, aveti o datorie de recunostinta fata de acest mare sfant si om al lui Dumnezeu si ati venit sa va impliniti aceasta datorie si veti mai veni, poate, pe masura ce veti constata cat de mare este datoria noastra fata de acest mare om al lui Dumnezeu. i, pe masura aceasta, veti veni sa va aratati, macar in felul acesta pios, sentimentele de recunostinta pe care le datoram marilor nostri binefacatori.

Dar eu sunt si mai dator decat oricare dintre dumneavoastra!Cand Dumnezeu l-a indemnat pe Parintele sa ma cheme la el si de acolo mai departe, eu eram in cea mai nenorocita stare de pe pamant.

Aici, sa va povestesc o intamplare a unui credincios care nu putea spune un cuvant, doua cuvinte, fara sa spuna: Ce bun a fost Domnul cu mine si cat de mare bine mi-a facut El! .

Mergea odata cu un prieten printr-o padure si mereu ii spunea despre bunatatea Domnului fata de el si ca nu-i in stare niciodata sa arate cat de mult i-a...