Un b tran a zis c mai mult decat orice avem trebuint de smerenie. La tot cuvantul ce auzim s zicem: Iart ! C ci smerenia strica toate mestesugurile vr jmasului. S cercam si noi si s vedem ce putere are cuvantul b tranului. Pentru ce mai intai de toate trebuie s avem smerenie si nu infranare, mai ales c []Un b tran a zis c mai mult decat orice avem trebuint de smerenie. La tot cuvantul ce auzim s zicem: Iart ! C ci smerenia strica toate mestesugurile vr jmasului. S cercam si noi si s vedem ce putere are cuvantul b tranului. Pentru ce mai intai de toate trebuie s avem smerenie si nu infranare, mai ales c si apostolul zice: cel ce se sarguieste spre toate, are infranare. Sau pentru ce s nu avem frica de Dumnezeu, c ci zice Scriptura: Inceputul intelepciunii este frica Domnului; si in alta parte: Cu fric de Dumnezeu ne indep rtam de la r utate. Pentru ce n-a zis, s avem in primul rand milostenia, sau credinta, c ci zice: cu milostenia si cu credinta se cur tesc toate p catele. Iar apostolul zice: f r credint nu poate cineva s placa lui Dumnezeu. Daca pentru milostenie, credint , frica lui Dumnezeu si infranare se spun cele de mai sus, pentru ce l sandu-le pe acelea a zis s avem smerenie inainte de orice? B tranul vrea s ne arate c nici frica lui Dumnezeu nici milostenia, nici credinta, nici postul, nici alta fapta bun nu se pot s varsi f r smerenie. De aceea zice s avem inainte de orice smerenie, adic gand si cuget smerit, s fim gata la tot cuvantul ce auzim s zicem: Iart ! Fiindc prin smerenie se nimicesc toate uneltirile vr jmasului.

Vedeti, fratilor, cat putere are smerenia? Diavolul ins este si se numeste impotrivitor. Este vr jmas pentru c nu iubeste pe om si binele; este impotrivnic pentru c se impotriveste la toat fapta bun . Vrea cineva s se roage? El mestesugeste in tot chipul sa-l opreasc cu poftele cele rele, cu robirea mintii si cu trand via. Vrea s fac milostenie cineva? El il opreste prin ind r tnicire si scumpete. Asa se impotriveste la tot lucrul bun ce vrem a face. De aceea se numeste nu numai vr jmas ci si impotrivitor. Prin smerenie insa, se strica toate impotrivirile lui, c mare lucru este smerenia! Toti sfintii p rinti prin smerenie s-au indreptat si cu osteneala ei au s varsit calea mantuirii. Precum zice: Vezi smerenia si osteneala mea si las toate p catele mele . Numai smerenia poate singura s pov tuiasc spre imp r tia cerurilor; precum zicea avva Ioan: numai smerenia nu are z ticnire si poticnire .

Sa ne smerim dar, si noi putin, si ne vom mantui. De nu putem s ne ostenim ca niste neputinciosi ce suntem, m car s ne sarguim a ne smeri. i cred la mila lui Dumnezeu ca pentru oricat de mica fapta ce o vom s varsi cu smerenie, ne vom folosi si ne vom imp rt si de s l suirea sfintilor celor ce s-au ostenit, des varsit si mult s-au ostenit pentru Dumnezeu. Daca g sim pricin c din sl biciune nu ne putem osteni pentru a ne smeri, ce pricin avem, fratilor! Fericit este cel ce are smerenie. De aceea, un sfant b tran a l udat mai mult pe un frate smerit decat pe altii, zicand c smerenia nu se manie, nici face pe cineva s se manie. Smerenia este mare, c singura se impotriveste trufiei si p zeste pe om de dansa. Nimeni nu se manie f r numai pentru avere, pentru bucate si pentru altele, pe cand smerenia nu se manie nici face pe cineva s se manie. De aceea, precum am zis, mare este smerenia si puternica a trage darurile lui Dumnezeu asupra omului. Iar daca vine acest dar, acoper pe om si de celelalte doua patimi care sunt foarte grozave: c ce este mai r u decat a te mania si a face pe altul s se manie, precum a zis sfantul acela. C ci nicidecum nu se cuvine c lug rului a se mania, nici a face pe altul s se manie. Adev rul va spun c cel ce este cartitor, de nu se va acoperi mai curand de darul lui Dumnezeu, putin cate putin isi iese din minte si se indr ceste, tulburandu-se si pre sine si pe altii. De aceea zice c smerenia nu se manie, nici face pe cineva s se manie, ci mai vartos p zeste pe suflet de toata patima si ispita.

Sfantul Antonie cand a v zut cursele diavolului intinse pe fata p mantului si oftand a intrebat pe Dumnezeu: Doamne, oare cine va putea sc pa de acestea , a primit r spuns c numai smerenia; ba mai mult, nu numai c scap , ci nici nu este prinsa de ele. Vezi putere, frate? Vezi darul acestei fapte? Cu adev rat nu este alt lucru mai tare decat smerenia, nimic nu o biruieste. Orice intristare i s-ar intampla smeritului, indat se defaim si se osandeste c este vrednic de aceast intristare: nu-i place niciodat s defaime pe altul; nu arunca niciodat vina asupra altuia. Astfel petrecand f r tulburare si f r intristare cu toata odihna, niciodat nu se manie nici face pe altul s se manie. Drept aceea, bine a zis sfantul c mai inainte de toate se cade a avea smerenie.

Inc sunt doua feluri de smerenie, precum sunt si doua trufii. Prima mandrie este aceea cand cineva necinsteste pe fratele sau si-i zice cuvinte urate, nesocotindu-l, iar pe sine mai de cinste ca acela crezandu-se. Unul ca acesta de nu se va intoarce indat si de nu se va nevoi s se indrepte, putin cate putin cade in cea de a doua mandrie: mandria impotriva lui Dumnezeu, socotind c tot lucrul bun ce a s varsit singur el l-a lucrat, cu mintea si cu intelepciunea lui si nu cu ajutorul lui Dumnezeu. Am v zut, fratilor, pe cineva odat intru aceasta tic loasa stare, c ruia de-i zicea cineva din frati vreun cuvant, il scuipa si-i zicea: Cine esti tu? Nu cunosc decat pe Zosima si pe Macarie . Apoi a inceput sa-i defaime si pe acestia si s zic : nu stiu decat pe Vasile si Grigorie ; iar peste putina vreme si pe acestia a inceput a-i defaim zicand: nu stiu decat numai pe Petru si pe Pavel . Acestuia i-am zis: Frate, curand o s te vad c -i defaimi si pe acestia . i credeti-m , peste putina vreme a inceput s zic : si cine este Petru si Pavel? Nu sunt nici acestia nimic, afara de Sfanta Treime , iar, mai pe urma s-a mandrit si asupra lui Dumnezeu si asa s-a indr cit. De aceea, suntem datori fratilor s ne nevoim din toata puterea noastr , s nu primim mandria cea dintai. S stiti si aceasta c este o mandrie mireneasca si este o mandrie c lug reasc . Mandria mireneasca inseamn a te mandri asupra fratelui t u c esti mai bogat decat el, mai frumos, mai puternic, c porti haine mai bune si altele asemenea. Cand vezi pe cineva f lindu-se cu acestea, sau c man stirea lor este mai mare si mai bogata, c are frati multi, s stii c toti acestia se afla in mandria cea lumeasca. Tot asa si cei ce se trufesc cu cele firesti, c are glas frumos si cant bine, c este bland si slujeste cu credinta si f r viclesug, cu toate c acestea par mai vrednice de lauda decat cele dintai, tot ale mandriei lumesti sunt. Are mandrie c lug reasca cel ce se trufeste c privegheaz , c posteste, insirand si alte fapte bune ce face. i de nu putem nicidecum s nu ne mandrim s ne mandrim cu cele c lug resti, iar nu cu cele lumesti. Iat , v-am spus ce este mandria cea dintai si ce este cea de a doua, care este mandria lumeasca si care cea c lug reasca. Deci s venim acum si la cele doua smerenii.

Smerenia cea dintai este a socoti pe fratele t u mai cu minte si la toate mai bun decat tine, si f r a lungi cuvantul, cand cineva se socoate mai prejos decat toti. Aceasta este cea dintai smerenie, adic incep toare, c ci te smeresti, socotindu-te mai mic decat altul, f r ca totusi s te socoti de nimic, ci tot ti se pare a fi ceva. Cea de-a doua si des varsita smerenie este cand nu numai pe tine te socotesti de nimic, ci si toate faptele tale le crezi c sunt din mila lui Dumnezeu iar nu din h rnicia ta. Aceasta este smerenia cea adev rata a sfintilor, care se naste in suflet din lucrarea poruncilor. Precum pomii inc rcati de multe roade au ramurile plecate in jos, iar pomii cei f r road stau drept in sus si nu fac rod cat vreme ramurile lor merg in sus, din care pricina adesea inadins se atarna pietre de ramuri, ca s se plece in jos si atunci rodesc; asa si sufletul, cat se smereste, atat rodeste si cu cat rodeste cu atat se smereste, c ci...