„CĂRĂRILE CELE VECHI”
din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Rediu 14 octombrie 1979 Slavit sa fie Domnul! Asa vorbeste Domnul: Stati in drumuri, uitati-va si-ntrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna. Umblati pe ea si veti gasi odihna pentru sufletele voastre (Ier 6, 16). Pe toti ne intereseaza problema []din vorbirea fratelui Popa Petru (Batiz) la nunta de la Rediu 14 octombrie 1979Slavit sa fie Domnul!Asa vorbeste Domnul: Stati in drumuri, uitati-va si-ntrebati care sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna. Umblati pe ea si veti gasi odihna pentru sufletele voastre (Ier 6, 16).
Pe toti ne intereseaza problema mantuirii. Eu cred ca pentru aceasta va strangeti mereu fratiile voastre de pe meleagurile Moldovei, ca si noi de pe meleagurile indepartate ale Ardealului: dorim mantuirea. i pentru ca dorim din toata inima, sa fim cu multa luare aminte. De cand prima piatra de temelie a Bisericii crestine a fost [pusa], acum sunt aproape doua mii de ani. Multe reforme s-au facut in Bisericile crestine in timpul celor doua mii de ani. S-au ridicat fel si fel de invatatori si fel si fel de-nvataturi, incat, dupa aproape doua mii de ani, putem spune asa cum spune Apostolul Pavel: In timpul din urma, oamenii vor avea o forma de evlavie, dar fara de putere .
Ne-am cutremurat launtric cand am auzit in ce stare ne gasim noi [fata de] invataturile de-acum doua mii de ani, date de Duhul Sfant prin inaintasii nostri. i-am dori, fratilor, [sa spunem asa] cum avertiza proorocul Ieremia pe poporul Israel care s-a abatut de la caile Domnului si a sapat fantani care n-au tinut apa, a maniat pe Domnul Dumnezeul ostirilor, Care l-a purtat pe poporul Lui spre ara Fagaduintei, dandu-i paine din cer patruzeci de ani. ()Fratilor dragi, asa de rar ne vedem Nu mai avem posibilitatile de alta data, sa ne intalnim prin presa si prin intalniri mai dese, in aceasta binecuvantata Lu crare pe care Dumnezeu a trezit-o in tara si-n poporul nostru, si-n Biserica noas tra. Cu prilejul intalnirii noastre, o spun cu toata taria: [Dumnezeu] a ridicat acest voluntariat in Biserica noastra la o lupta foarte grea. i lupta grea pe care-o avem noi de purtat este reincrestinarea poporului nostru crestin. Dupa felul de traire, dupa felul de purtare, nu ne mai asemanam cu prima Biserica de la inceput.
Intrand in comuna dumneavoastra, am auzit chiote, cantece si ne-am dat seama ca nu e nunta: e ospat. Despre care Cuvantul lui Dumnezeu ne spune: Ati trait destul in betii, in ospete, in chefuri si-n slujiri idolesti neingaduite . i noi le sfintim. Sfintim ospetele, unde sunt bauturi, jocuri si tot ce-i necuviincios.
Ei, fratilor, iata, tocmai de aceea Dumnezeu a ridicat acum cincizeci si ceva de ani acest voluntariat in Biserica noastra. i-i o minune, fratilor! Cate vanturi n-au batut peste Lucrarea aceasta! Ce furtuni ingrozitoare n-au venit! Istoria acestei Lucrari va dovedi odata anii grei [de dupa] 1935, care au fost cei mai grei ani pentru Lucrarea aceasta. Parca pamanteste vorbind la carma acestei corabii era un luntras slab, cu sapte operatii in corpul lui, strajuit de trei calfe care-l insoteau la recladirea Bisericii crestine, la reincrestinarea Biserici crestine. Erau: Parintele Iosif, fratele Ioan Marini, Nicolae Vonica si fratele Traian. Sunt putine exemplarele [foilor] care mai sunt din vremurile acelea, vremuri grele, vremuri pe care le-a trait aceasta Lucrare; caci Lucrarea aceasta, ca si Biserica crestina de la inceput, s-a nascut in prigoane, a trait in prigoane si va muri in prigoane. Aceasta a fost soarta Bisericii si va fi pentru totdeauna.
Iata, Cuvantul lui Dumnezeu, prin proorocul Ieremia, spune: Stati la drumuri si-ntrebati de cararile cele vechi . Nu erau...
Pe toti ne intereseaza problema mantuirii. Eu cred ca pentru aceasta va strangeti mereu fratiile voastre de pe meleagurile Moldovei, ca si noi de pe meleagurile indepartate ale Ardealului: dorim mantuirea. i pentru ca dorim din toata inima, sa fim cu multa luare aminte. De cand prima piatra de temelie a Bisericii crestine a fost [pusa], acum sunt aproape doua mii de ani. Multe reforme s-au facut in Bisericile crestine in timpul celor doua mii de ani. S-au ridicat fel si fel de invatatori si fel si fel de-nvataturi, incat, dupa aproape doua mii de ani, putem spune asa cum spune Apostolul Pavel: In timpul din urma, oamenii vor avea o forma de evlavie, dar fara de putere .
Ne-am cutremurat launtric cand am auzit in ce stare ne gasim noi [fata de] invataturile de-acum doua mii de ani, date de Duhul Sfant prin inaintasii nostri. i-am dori, fratilor, [sa spunem asa] cum avertiza proorocul Ieremia pe poporul Israel care s-a abatut de la caile Domnului si a sapat fantani care n-au tinut apa, a maniat pe Domnul Dumnezeul ostirilor, Care l-a purtat pe poporul Lui spre ara Fagaduintei, dandu-i paine din cer patruzeci de ani. ()Fratilor dragi, asa de rar ne vedem Nu mai avem posibilitatile de alta data, sa ne intalnim prin presa si prin intalniri mai dese, in aceasta binecuvantata Lu crare pe care Dumnezeu a trezit-o in tara si-n poporul nostru, si-n Biserica noas tra. Cu prilejul intalnirii noastre, o spun cu toata taria: [Dumnezeu] a ridicat acest voluntariat in Biserica noastra la o lupta foarte grea. i lupta grea pe care-o avem noi de purtat este reincrestinarea poporului nostru crestin. Dupa felul de traire, dupa felul de purtare, nu ne mai asemanam cu prima Biserica de la inceput.
Intrand in comuna dumneavoastra, am auzit chiote, cantece si ne-am dat seama ca nu e nunta: e ospat. Despre care Cuvantul lui Dumnezeu ne spune: Ati trait destul in betii, in ospete, in chefuri si-n slujiri idolesti neingaduite . i noi le sfintim. Sfintim ospetele, unde sunt bauturi, jocuri si tot ce-i necuviincios.
Ei, fratilor, iata, tocmai de aceea Dumnezeu a ridicat acum cincizeci si ceva de ani acest voluntariat in Biserica noastra. i-i o minune, fratilor! Cate vanturi n-au batut peste Lucrarea aceasta! Ce furtuni ingrozitoare n-au venit! Istoria acestei Lucrari va dovedi odata anii grei [de dupa] 1935, care au fost cei mai grei ani pentru Lucrarea aceasta. Parca pamanteste vorbind la carma acestei corabii era un luntras slab, cu sapte operatii in corpul lui, strajuit de trei calfe care-l insoteau la recladirea Bisericii crestine, la reincrestinarea Biserici crestine. Erau: Parintele Iosif, fratele Ioan Marini, Nicolae Vonica si fratele Traian. Sunt putine exemplarele [foilor] care mai sunt din vremurile acelea, vremuri grele, vremuri pe care le-a trait aceasta Lucrare; caci Lucrarea aceasta, ca si Biserica crestina de la inceput, s-a nascut in prigoane, a trait in prigoane si va muri in prigoane. Aceasta a fost soarta Bisericii si va fi pentru totdeauna.
Iata, Cuvantul lui Dumnezeu, prin proorocul Ieremia, spune: Stati la drumuri si-ntrebati de cararile cele vechi . Nu erau...
