Cea mai demult dorinta a mea, de care imi aduc aminte de cand eram de patru, cinci anisori, era sa pot avea odata aripi, sa zbor De multe ori, noaptea, visam ca pot zbura si atunci eram atat de fericit! Eram atunci la varsta cand nu stiam ca sunt pe lume decat oameni buni. []Cea mai demult dorinta a mea, de care imi aduc aminte de cand eram de patru, cinci anisori, era sa pot avea odata aripi, sa zbor De multe ori, noaptea, visam ca pot zbura si atunci eram atat de fericit!Eram atunci la varsta cand nu stiam ca sunt pe lume decat oameni buni. Ma uitam la toti cei din jurul meu cu atata incredere si prietenie si, oricine mi-ar fi cerut ceva, i-as fi dat orice. Oricine m-ar fi chemat sa merg cu el, as fi mers pana oriundeEra pe atunci sluga la unchiul meu un baiat mai mare, venit dintr-un sat de departe. Acesta ma incanta mereu cu tot felul de povesti. Pentru asta ma facea sa-i aduc mereu de la noi de acasa tot felul de bunuri pe care nu mi le mai dadea inapoi.

Odata mi-a cerut sa-i aduc oua, slanina si branza, caci are sa-mi dea niste aripi cu care am sa pot zbura pana in cerSa vad eu ce frumos e acolo zicea el. i dupa aceea sa vin iarasi inapoi.

L-am crezut din toata inima si i-am dus tot ce mi-a cerut. Dar cand i-am zis sa-mi dea aripile, m-a amanat pana duminicaDuminica mi-a cerut sa-i mai aduc iarasi ceva. Dar ari-pile nu mi le poate da pana joi. Uita-te tu la porumbelul acela imi zicea sluga, pe nume Lica asa ai sa zbori tu cand am sa-ti dau eu aripile mele. Dar sa nu crezi ca ti le pot da numai pentru atata cat mi-ai adus tu Trebuie sa-mi mai aduci oua si slanina. i asa m-a facut fericit pe mine Lica un an de zile, nadajduind de pe o zi pe alta ca imi va da aripile cu care el zbura in cer oricand voia si cand nu-l vedeam eu .

Cand s-a implinit anul, Lica s-a dus si nu l-am mai vazut. Mi-a parut nespus de rau dupa el. Eram incredintat ca, daca mai ramanea la noi, odata tot mi-ar fi dat el aripile lui pe care spunea el ca le are ascunse bine acolo in podul grajdului, unde dormea elNu stiu cum ii va fi...