Noi vrem să ascultăm de glasul Păstorului Iisus, de glasul Păstorului celui Bun
din vorbirea fratelui Arcadie Nistor la nunta de la Corocaiesti 9 mai 1982 Vom citi din Cuvantul lui Dumnezeu, din Evanghelia dupa Ioan, capitolul 21: A zis lucrul acesta ca sa arate cu ce fel de moarte va proslavi Petru pe Dumnezeu. i dupa ce a vorbit astfel, i-a zis: Vino dupa Mine . Petru []din vorbirea fratelui Arcadie Nistor la nunta de la Corocaiesti 9 mai 1982Vom citi din Cuvantul lui Dumnezeu, din Evanghelia dupa Ioan, capitolul 21: A zis lucrul acesta ca sa arate cu ce fel de moarte va proslavi Petru pe Dumnezeu. i dupa ce a vorbit astfel, i-a zis: Vino dupa Mine . Petru s-a intors si a vazut venind dupa ei pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la cina se rezemase pe pieptul lui Iisus si zisese: Doamne, cine este cel ce Te vinde? . Petru s-a uitat la el si a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce va fi? . Iisus i-a raspuns: Daca vreau ca el sa ramana pana voi veni Eu, ce-ti pasa tie? Tu vino dupa Mine! (In 21, 19-22).
Ne oprim la aceste doua cuvinte spuse lui Petru:Vino dupa Mine! Tu vino dupa Mine! Sfantul Petru Il cunostea pe Domnul si umblase cu El vreo trei ani si ceva dar atunci, in noaptea Patimilor Domnului, cand El a fost legat si dus la patimire, Petru, intr-un moment de teama, de frica, de spaima, a spus ca nu-L cunoaste pe Domnul si mai mult s-a lepadat de El.
Domnul S-a aratat ucenicilor in Ziua Invierii, seara S-a aratat in prima saptamana, dar cu Petru, personal, nu a discutat nimic. Le-a vorbit tuturor, in general, le-a spus sa se uite la mainile Sale, sa se uite la coasta Sa. Deci Domnul Iisus S-a aratat ucenicilor Sai dupa Invierea Sa, ca sa-L cunoasca ei ca El este Acela care a fost rastignit, ca semnul cuielor, ca semnul sulitei sunt dovada ca El a ispasit pacatele noastre, ca le-a purtat in Trupul Sau.
Dar, dupa ce le-a vorbit, Domnul a plecat de la ei, caci Domnul a mai stat inca patruzeci de zile pe pamant; si in aceasta vreme nu a stat tot timpul impreuna cu ucenicii. i ei au plecat de la Ierusalim, s-au dus in Galileea. i aproape ca ei s-au intors fiecare la indeletnicirea pe care o avea atunci cand s-au intalnit cu Domnul, cand i-a chemat El, la inceput.
Intr-o noapte s-au intalnit cativa ucenici (sapte), ca sa pescuiasca; dar n-au prins nimic. Dimineata, iata ca Domnul statea pe tarm, iar ei erau necajiti ca in barca lor nu era nimic. i, cum Domnul statea pe tarm, El ii intreba: Copii, aveti ceva de mancare? N-avem nimic De unde puteau sa aiba, ca n-au prins nimic toata noaptea? Dar iata ca au vazut, dupa ce au venit cu barca la mal, si foc, si peste prajit. i au mancat impreuna. i abia acum Domnul s-a uitat tina la Petru si l-a intrebat de trei ori daca Il iubeste el pe Domnul. De trei ori s-a lepadat Petru si de trei ori l-a intrebat Domnul Iisus daca Il iubeste. i Petru I-a spus: Tu stii ca Te iubesc. Tu toate le stii. i tocmai de aceea l-a chemat deoparte: Vino dupa Mine. i acuma sa ne intoarcem al noi, la viata noastra si la chemarea noastra. i noi ne-am intalnit odata cu Domnul Iisus, in tara noastra. Odata ne-a iesit inainte si noua. i asa de minunat a fost El, asa de dulce ne-a vorbit noua si asa frumos a stat El langa noi, ca am recunoscut ca El era Mantuitorul nostru, ca El este Domnul nostru. Ca El este Acela care a venit din ceruri pentru noi, ca El este Fiul lui Dumnezeu, ca El da iertare, ca El da viata vesnica, El da odihna pentru suflet.
Daca in viata Sfantului Petru a intervenit momentul acela, nu suntem scutiti nici noi de astfel de momente. Poate ca momentul nostru nu este ca la Petru, ci putin schimbat, dar tot atat de rau: o patima, o pofta, o stricaciune trupeasca, ce va tot este si in viata noastra. i totusi, Domnul Iisus ii spune lui Petru: Vino dupa Mine! .
Aici sa stam, sa ne oprim asa. O stim toti: cand am fost chemati la Domnul Iisus, ni s-a spus asa frumos si asa de dulce de catre Parintele Iosif, cel care ne-a chemat la Domnul. i asa de cu drag, de scump si de dulce, mereu ne-a spus despre El. Ne-a spus ce bun este El, ce dulce este El, ce veghetor este El, ce mare este Harul pe care El ni-l da. i Harul Lui este atat de mare, ca aduce mantuirea la toti oamenii, oricat de pierdut ar fi careva, oricat de cazut ar fi cineva. Este asa de mare Harul lui Dumnezeu care ni s-a dat prin Domnul Iisus, ca El aduce mantuire la toti oamenii.
Dar nici nu suntem scutiti de momente critice in viata noastra. Noi nu suntem scutiti de ispite sau de necazuri. i atunci poate interveni ceva in sufletul nostru, poate interveni ceva in viata noastra si lucrul acesta nu-l spun numai eu acum. Lucrul acesta l-a spus Sfantul Pavel efesenilor, chiar primilor crestini, cand le-a zis: Fratilor, dupa cum sarpele a amagit-o pe Eva, tot asa ma tem ca curatia voastra sa nu se strice de la Hristos .
A spus asa pentru ca curatia aceasta se poate strica: sau cine merge la hora, sau cine mai cauta sa castige bani la joc de carti dar poate sa fie primejdia alta sau poate sa fie asa cum nici nu stim si sa cadem in vreo poftaDomnul Iisus ii spune lui Petru lamurit: Vino dupa Mine! . Iar la urma spune: Tu vino dupa Mine! .
El este tinta, capetenia si desavarsirea credintei noastre. El, Domnul nostru, este lumina care lumineaza in intuneric, iar intunericul n-a biruit-o. Sa nu creada cineva ca intunericul a biruit sau va birui lumina, pentru ca intunericul nu va putea birui niciodata, ci au cazut oamenii, au ajuns la pacat, s-au lepadat de Dumnezeu. Noi, ca sa venim la El sau ca sa mergem cu El, trebuie sa mergem pe calea luminii, pentru ca pe orice astfel de drum mai exista si o extrema de dreapta sau de stanga; dar acestea sunt pe langa calea luminii Sau exista chemari inapoi sau indemnuri de a sta pe loc.
Tot asa, si in credinta exista piedici, ascunzisuri sau extreme, sau cai paralele cu centrul, dar nu sunt centru, calea cea buna. Ele sunt pe alaturi; pot fi de dreapta sau pot fi de stanga. Poate ca multi dintre noi nu pricep, nu pricep cum vine acest cuvant: cai de dreapta sau cai de stanga. Dar sa intelegem ca intotdeauna a fost o primejdie in Lucrarea lui Dumnezeu, a fost primejdie in sufletele oamenilor.
De la inceput, Insusi Dumnezeu ne-a descoperit prin Cuvantul Sau si a spus primilor oameni: Sa nu va abateti nici la dreapta, nici la stanga , ochii tai sa priveasca drept .
Prin dreapta sau caile spre dreapta se intelege abaterea de la Hristos prin litera legii. Aceasta reprezinta o primejdie foarte mare pentru sufletul care vrea sa se mantuiasca. Cum spunea Parintele Iosif si cum spunea Sfantul Pavel: Caci litera omoara, dar Duhul da viata . Numai litera singura, fara Duh, omoara, pentru ca atunci Duhul o paraseste. Daca noi citim litera Cuvantului Sfant prin Duhul lui Dumnezeu care este in aceasta litera, inima noastra este miscata de Duhul lui Dumnezeu cand citim aceasta litera caci sub forma de litera este scris Cuvantul lui Dumnezeu cand il citim din Biblie si atunci pentru noi nu este nici o primejdie.
Dar cand Duhul Domnului este alungat din litera, atunci litera devine o pri mejdie, si acei care raman cu litera raman cum a ramas un vas gol. Hristos nu mai este tinta lor, pentru ca L-au pierdut din vedere.
Litera aceasta poate sa fie sub forma unei randuieli parute bune sau altceva de felul acesta Randuielile sunt bune si foarte bune, dar toate isi au locul lor si valoarea lor randuita mai dinainte de Dumnezeu. Dar Iisus este deasupra tuturor.
De aceea pot fi de dreapta acele lucruri facute de om, lucruri omenesti, cand se zice: Daca fac aceasta sau cutare, ma mantuiesc; daca nu fac, nu ma mantuiesc . i atunci, pentru ca omul nu-L mai are in vedere pe Hristos si mantuirea adusa de El, nu mai are in vedere dragostea Lui, Jertfa Lui singura care poate sa ne mantuiasca Oamenii se leaga de lucruri fara putere: Daca nu faci, nu te mantuiesti ; iar Hristos ramane dat la o parte, alungatPartea de stanga este aceea care scoate din Cuvantul lui Dumnezeu. Pe cand partea de dreapta adauga la Cuvantul lui Dumnezeu, stanga scoate.
Carturarii si fariseii din Vechiul Testament au adaugat; dar au adaugat atat de mult si atat de rau, incat Cuvantul lui Dumnezeu nu mai avea putere si nu mai putea sa lucreze prin ei. i, ca dovada, Domnul Iisus le-a spus odata asa: Ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu pentru obiceiurile voastre i Cuvantul spune asa: Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta pana la moartea ta sau la moartea lor, pentru ca sunt parintii tai. Dar ei au facut asa: multumeau lui Dumnezeu si unii si-au inchinat averea lor slujirii templului. i, odata ce au inchinat o asa lui Dumnezeu, nu mai puteau s-o foloseasca pentru a-si ajuta parintii. i atunci Domnul Iisus le spune: Voi ziceti ca le-ati dat lui Dumnezeu, dar nu Dumnezeu Se foloseste de ele; caci daca Dumnezeu voia sa Se foloseasca de ele, El dadea porunca in privinta aceasta. Caci fariseii si carturarii spuneau ca daca cineva zice: Orice imi ceri, nu-ti pot da, caci casa mea, avutul meu este inchinat Domnului pamantul meu, rodul meu, banul meu le-am inchinat lui Dumnezeu si nu te pot ajuta cu nimic , face bine. Vedeti aici adaugirea aceasta? Ei pare ca au ascultat Cuvantul lui Dumnezeu, dar, de fapt, l-au dispretuit si l-au calcat in picioare iar strainul putea sa moara de foame, caci nimeni nu-i dadea sa manance, fiindca ei ziceau: Eu am dat totul lui Dumnezeu Aceasta este extrema de dreapta, care adauga! Adauga pana acolo, incat [socotesc ca] adaugirea lor este mai de valoare decat Cuvantul lui Dumnezeu.
Dar extrema de stanga scoate. Scoate insusi Cuvantul randuit de Dumnezeu. Ca sa spunem asa, Biserica noastra stramoseasca, Biserica ce s-a format pe urmele Sfintilor Apostoli, aceasta este Biserica adevarata dupa litera si dupa Duh. Ca ea nu mai are viata? Nu Duhul este de vina, ci noi ne-am deparat de Dumnezeu.
Cuvantul Lui este Adevarul, dar noi nu L-am pastrat in inimile noastre. i atunci Tainele Lui: Taina Botezului, Taina Impartasaniei, Taina Mirungerii toate aceste Taine lasate de la Sfintii Parinti le-am parasit sau le-am scosExtrema din stanga vine si spune asa: nu-i nevoie de acestea. i atunci unii scot, iar altii adauga la Cuvantul lui Dumnezeu, si acest fapt este rau. Deci amandoua sunt deopotriva de primejdioase: si extrema stanga, si extrema dreapta.
De la inceputul inceputului, Dumnezeu l-a trimis pe Parintelui Iosif si i-a pus goarna in mana si la gura, ca sa sune Sunetul goarnei Parintelui Iosif a fost deslusit: Inapoi la Iisus cel Rastignit, inapoi la viata cea plina de Hristos! . Parintele Iosif nu a cautat sa scoata, dar nici sa adauge. Ci a lasat Cuvantul curat, o invatatura curata, asa cum a fost si cum a ramas de la Sfintii Apostoli si apoi de la Sfintii Parinti, de la ei incoace.
Dar a spus si el mereu apasat: Un lucru ne lipseste si ne este de mare trebuinta: Iisus cel Rastignit in viata fiecaruia dintre noi . Iisus este viata. Toate tainele din Scriptura sunt adevarate, sunt mostenire lasata noua de la Domnul si de la Sfintii Parinti. Dar lipseste Iisus din viata noastra, tocmai ce este mai de pret, viata vesnica. Daca tocmai aceea nu-i daca pe Iisus viata vesnica L-am scos, atunci ce mai pot fi tainele Sfintei Scripturi fara de El, fara Stapanul lor?De aceea Oastea Domnului, de la inceputurile ei, nu a desfiintat Tainele sau slujbele ci le-a pastrat si le-a lasat asa cum sunt si cum au fost de la inceput,...
Ne oprim la aceste doua cuvinte spuse lui Petru:Vino dupa Mine! Tu vino dupa Mine! Sfantul Petru Il cunostea pe Domnul si umblase cu El vreo trei ani si ceva dar atunci, in noaptea Patimilor Domnului, cand El a fost legat si dus la patimire, Petru, intr-un moment de teama, de frica, de spaima, a spus ca nu-L cunoaste pe Domnul si mai mult s-a lepadat de El.
Domnul S-a aratat ucenicilor in Ziua Invierii, seara S-a aratat in prima saptamana, dar cu Petru, personal, nu a discutat nimic. Le-a vorbit tuturor, in general, le-a spus sa se uite la mainile Sale, sa se uite la coasta Sa. Deci Domnul Iisus S-a aratat ucenicilor Sai dupa Invierea Sa, ca sa-L cunoasca ei ca El este Acela care a fost rastignit, ca semnul cuielor, ca semnul sulitei sunt dovada ca El a ispasit pacatele noastre, ca le-a purtat in Trupul Sau.
Dar, dupa ce le-a vorbit, Domnul a plecat de la ei, caci Domnul a mai stat inca patruzeci de zile pe pamant; si in aceasta vreme nu a stat tot timpul impreuna cu ucenicii. i ei au plecat de la Ierusalim, s-au dus in Galileea. i aproape ca ei s-au intors fiecare la indeletnicirea pe care o avea atunci cand s-au intalnit cu Domnul, cand i-a chemat El, la inceput.
Intr-o noapte s-au intalnit cativa ucenici (sapte), ca sa pescuiasca; dar n-au prins nimic. Dimineata, iata ca Domnul statea pe tarm, iar ei erau necajiti ca in barca lor nu era nimic. i, cum Domnul statea pe tarm, El ii intreba: Copii, aveti ceva de mancare? N-avem nimic De unde puteau sa aiba, ca n-au prins nimic toata noaptea? Dar iata ca au vazut, dupa ce au venit cu barca la mal, si foc, si peste prajit. i au mancat impreuna. i abia acum Domnul s-a uitat tina la Petru si l-a intrebat de trei ori daca Il iubeste el pe Domnul. De trei ori s-a lepadat Petru si de trei ori l-a intrebat Domnul Iisus daca Il iubeste. i Petru I-a spus: Tu stii ca Te iubesc. Tu toate le stii. i tocmai de aceea l-a chemat deoparte: Vino dupa Mine. i acuma sa ne intoarcem al noi, la viata noastra si la chemarea noastra. i noi ne-am intalnit odata cu Domnul Iisus, in tara noastra. Odata ne-a iesit inainte si noua. i asa de minunat a fost El, asa de dulce ne-a vorbit noua si asa frumos a stat El langa noi, ca am recunoscut ca El era Mantuitorul nostru, ca El este Domnul nostru. Ca El este Acela care a venit din ceruri pentru noi, ca El este Fiul lui Dumnezeu, ca El da iertare, ca El da viata vesnica, El da odihna pentru suflet.
Daca in viata Sfantului Petru a intervenit momentul acela, nu suntem scutiti nici noi de astfel de momente. Poate ca momentul nostru nu este ca la Petru, ci putin schimbat, dar tot atat de rau: o patima, o pofta, o stricaciune trupeasca, ce va tot este si in viata noastra. i totusi, Domnul Iisus ii spune lui Petru: Vino dupa Mine! .
Aici sa stam, sa ne oprim asa. O stim toti: cand am fost chemati la Domnul Iisus, ni s-a spus asa frumos si asa de dulce de catre Parintele Iosif, cel care ne-a chemat la Domnul. i asa de cu drag, de scump si de dulce, mereu ne-a spus despre El. Ne-a spus ce bun este El, ce dulce este El, ce veghetor este El, ce mare este Harul pe care El ni-l da. i Harul Lui este atat de mare, ca aduce mantuirea la toti oamenii, oricat de pierdut ar fi careva, oricat de cazut ar fi cineva. Este asa de mare Harul lui Dumnezeu care ni s-a dat prin Domnul Iisus, ca El aduce mantuire la toti oamenii.
Dar nici nu suntem scutiti de momente critice in viata noastra. Noi nu suntem scutiti de ispite sau de necazuri. i atunci poate interveni ceva in sufletul nostru, poate interveni ceva in viata noastra si lucrul acesta nu-l spun numai eu acum. Lucrul acesta l-a spus Sfantul Pavel efesenilor, chiar primilor crestini, cand le-a zis: Fratilor, dupa cum sarpele a amagit-o pe Eva, tot asa ma tem ca curatia voastra sa nu se strice de la Hristos .
A spus asa pentru ca curatia aceasta se poate strica: sau cine merge la hora, sau cine mai cauta sa castige bani la joc de carti dar poate sa fie primejdia alta sau poate sa fie asa cum nici nu stim si sa cadem in vreo poftaDomnul Iisus ii spune lui Petru lamurit: Vino dupa Mine! . Iar la urma spune: Tu vino dupa Mine! .
El este tinta, capetenia si desavarsirea credintei noastre. El, Domnul nostru, este lumina care lumineaza in intuneric, iar intunericul n-a biruit-o. Sa nu creada cineva ca intunericul a biruit sau va birui lumina, pentru ca intunericul nu va putea birui niciodata, ci au cazut oamenii, au ajuns la pacat, s-au lepadat de Dumnezeu. Noi, ca sa venim la El sau ca sa mergem cu El, trebuie sa mergem pe calea luminii, pentru ca pe orice astfel de drum mai exista si o extrema de dreapta sau de stanga; dar acestea sunt pe langa calea luminii Sau exista chemari inapoi sau indemnuri de a sta pe loc.
Tot asa, si in credinta exista piedici, ascunzisuri sau extreme, sau cai paralele cu centrul, dar nu sunt centru, calea cea buna. Ele sunt pe alaturi; pot fi de dreapta sau pot fi de stanga. Poate ca multi dintre noi nu pricep, nu pricep cum vine acest cuvant: cai de dreapta sau cai de stanga. Dar sa intelegem ca intotdeauna a fost o primejdie in Lucrarea lui Dumnezeu, a fost primejdie in sufletele oamenilor.
De la inceput, Insusi Dumnezeu ne-a descoperit prin Cuvantul Sau si a spus primilor oameni: Sa nu va abateti nici la dreapta, nici la stanga , ochii tai sa priveasca drept .
Prin dreapta sau caile spre dreapta se intelege abaterea de la Hristos prin litera legii. Aceasta reprezinta o primejdie foarte mare pentru sufletul care vrea sa se mantuiasca. Cum spunea Parintele Iosif si cum spunea Sfantul Pavel: Caci litera omoara, dar Duhul da viata . Numai litera singura, fara Duh, omoara, pentru ca atunci Duhul o paraseste. Daca noi citim litera Cuvantului Sfant prin Duhul lui Dumnezeu care este in aceasta litera, inima noastra este miscata de Duhul lui Dumnezeu cand citim aceasta litera caci sub forma de litera este scris Cuvantul lui Dumnezeu cand il citim din Biblie si atunci pentru noi nu este nici o primejdie.
Dar cand Duhul Domnului este alungat din litera, atunci litera devine o pri mejdie, si acei care raman cu litera raman cum a ramas un vas gol. Hristos nu mai este tinta lor, pentru ca L-au pierdut din vedere.
Litera aceasta poate sa fie sub forma unei randuieli parute bune sau altceva de felul acesta Randuielile sunt bune si foarte bune, dar toate isi au locul lor si valoarea lor randuita mai dinainte de Dumnezeu. Dar Iisus este deasupra tuturor.
De aceea pot fi de dreapta acele lucruri facute de om, lucruri omenesti, cand se zice: Daca fac aceasta sau cutare, ma mantuiesc; daca nu fac, nu ma mantuiesc . i atunci, pentru ca omul nu-L mai are in vedere pe Hristos si mantuirea adusa de El, nu mai are in vedere dragostea Lui, Jertfa Lui singura care poate sa ne mantuiasca Oamenii se leaga de lucruri fara putere: Daca nu faci, nu te mantuiesti ; iar Hristos ramane dat la o parte, alungatPartea de stanga este aceea care scoate din Cuvantul lui Dumnezeu. Pe cand partea de dreapta adauga la Cuvantul lui Dumnezeu, stanga scoate.
Carturarii si fariseii din Vechiul Testament au adaugat; dar au adaugat atat de mult si atat de rau, incat Cuvantul lui Dumnezeu nu mai avea putere si nu mai putea sa lucreze prin ei. i, ca dovada, Domnul Iisus le-a spus odata asa: Ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu pentru obiceiurile voastre i Cuvantul spune asa: Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta pana la moartea ta sau la moartea lor, pentru ca sunt parintii tai. Dar ei au facut asa: multumeau lui Dumnezeu si unii si-au inchinat averea lor slujirii templului. i, odata ce au inchinat o asa lui Dumnezeu, nu mai puteau s-o foloseasca pentru a-si ajuta parintii. i atunci Domnul Iisus le spune: Voi ziceti ca le-ati dat lui Dumnezeu, dar nu Dumnezeu Se foloseste de ele; caci daca Dumnezeu voia sa Se foloseasca de ele, El dadea porunca in privinta aceasta. Caci fariseii si carturarii spuneau ca daca cineva zice: Orice imi ceri, nu-ti pot da, caci casa mea, avutul meu este inchinat Domnului pamantul meu, rodul meu, banul meu le-am inchinat lui Dumnezeu si nu te pot ajuta cu nimic , face bine. Vedeti aici adaugirea aceasta? Ei pare ca au ascultat Cuvantul lui Dumnezeu, dar, de fapt, l-au dispretuit si l-au calcat in picioare iar strainul putea sa moara de foame, caci nimeni nu-i dadea sa manance, fiindca ei ziceau: Eu am dat totul lui Dumnezeu Aceasta este extrema de dreapta, care adauga! Adauga pana acolo, incat [socotesc ca] adaugirea lor este mai de valoare decat Cuvantul lui Dumnezeu.
Dar extrema de stanga scoate. Scoate insusi Cuvantul randuit de Dumnezeu. Ca sa spunem asa, Biserica noastra stramoseasca, Biserica ce s-a format pe urmele Sfintilor Apostoli, aceasta este Biserica adevarata dupa litera si dupa Duh. Ca ea nu mai are viata? Nu Duhul este de vina, ci noi ne-am deparat de Dumnezeu.
Cuvantul Lui este Adevarul, dar noi nu L-am pastrat in inimile noastre. i atunci Tainele Lui: Taina Botezului, Taina Impartasaniei, Taina Mirungerii toate aceste Taine lasate de la Sfintii Parinti le-am parasit sau le-am scosExtrema din stanga vine si spune asa: nu-i nevoie de acestea. i atunci unii scot, iar altii adauga la Cuvantul lui Dumnezeu, si acest fapt este rau. Deci amandoua sunt deopotriva de primejdioase: si extrema stanga, si extrema dreapta.
De la inceputul inceputului, Dumnezeu l-a trimis pe Parintelui Iosif si i-a pus goarna in mana si la gura, ca sa sune Sunetul goarnei Parintelui Iosif a fost deslusit: Inapoi la Iisus cel Rastignit, inapoi la viata cea plina de Hristos! . Parintele Iosif nu a cautat sa scoata, dar nici sa adauge. Ci a lasat Cuvantul curat, o invatatura curata, asa cum a fost si cum a ramas de la Sfintii Apostoli si apoi de la Sfintii Parinti, de la ei incoace.
Dar a spus si el mereu apasat: Un lucru ne lipseste si ne este de mare trebuinta: Iisus cel Rastignit in viata fiecaruia dintre noi . Iisus este viata. Toate tainele din Scriptura sunt adevarate, sunt mostenire lasata noua de la Domnul si de la Sfintii Parinti. Dar lipseste Iisus din viata noastra, tocmai ce este mai de pret, viata vesnica. Daca tocmai aceea nu-i daca pe Iisus viata vesnica L-am scos, atunci ce mai pot fi tainele Sfintei Scripturi fara de El, fara Stapanul lor?De aceea Oastea Domnului, de la inceputurile ei, nu a desfiintat Tainele sau slujbele ci le-a pastrat si le-a lasat asa cum sunt si cum au fost de la inceput,...
