Fiecare dintre noi auzim mereu, la Sfanta Liturghie, pericopele evanghelice, randuite in Biserica noastra de Sfintii Parinti, atat de folositoare cresterii noastre duhovnicesti si care ar trebui sa ne puna pe ganduri, ori de cate ori ascultam Cuvantul lui Dumnezeu. In evanghelia cu bogatul nemilostiv si saracul Lazar, ni se pune in fata situatia a []Fiecare dintre noi auzim mereu, la Sfanta Liturghie, pericopele evanghelice, randuite in Biserica noastra de Sfintii Parinti, atat de folositoare cresterii noastre duhovnicesti si care ar trebui sa ne puna pe ganduri, ori de cate ori ascultam Cuvantul lui Dumnezeu. In evanghelia cu bogatul nemilostiv si saracul Lazar, ni se pune in fata situatia a doi oameni contemporani, dar atat de diferita a unuia de celalalt. Iar un sarac, anume Lazar, zacea inaintea portii lui, plin de bube (Lc 16, 20).

Poate ca si bogatul mergea la ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu, dar invatatura cu milostenia o considera valabila numai pentru altii, nu si pentru el. Deoarece, ori de cate ori intra sau iesea pe poarta conacului sau, privelistea saracului plin de bube nu-i era necunoscuta. Lazar era de fiecare data acolo! Bolnav, gol, flamand si singuratic in lumea nedreptatii. Iar bogatanul acesta devenise orb si surd sufleteste, pentru ca se facea ca nu il vede. Nici macar faramiturile de la masa lui copioasa nu ajungeau sa astampere foamea saracului neputincios. Nici macar o haina, sa-i incalzeasca trupul zgribulit, sau o alifie care sa-i usureze durerea bubelor! Pentru aceasta din urma s-au gasit cainii strazii, care veneau si-i lingeau bubele pentru a-i usura suferinta.

Bogatia pe unii ii imbolnaveste de zgarcenie, de lacomie, in alergarea zbuciumata numai dupa grijile lumii acesteia; pe altii ii face ignoranti, mandri si impasibili fata de nevoile semenilor lor; pe altii ii arunca in patima desfranarii, a betiei, a jocurilor de noroc si a altor placeri trupesti. Bogatia nu este o virtute! Iar bogatul din evanghelie este zugravit in fata ochilor nostri ca o invatatura, ca noi sa nu ajungem a avea de stapan avutia, deoarece aceasta poate fi o piedica in dobandirea Imparatiei lui Dumnezeu.

Ca NU averea l-a trecut din viata aceasta pe bogatul nemilostiv in iad, ci necredinta lui. El nu credea ca mai este si dincolo de mormant o alta viata, care rasplateste sau pedepseste faptele omului savarsite cat timp a fost in trup. Iar aceasta necredinta il facu sa se...