Sãracul Lazãr n-a lãsat nimic din bunurile lumii, iar bogatul nemilostiv n-a luat nimic cu el…
Poate ca si bogatul mergea la ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu, dar invatatura cu milostenia o considera valabila numai pentru altii, nu si pentru el. Deoarece, ori de cate ori intra sau iesea pe poarta conacului sau, privelistea saracului plin de bube nu-i era necunoscuta. Lazar era de fiecare data acolo! Bolnav, gol, flamand si singuratic in lumea nedreptatii. Iar bogatanul acesta devenise orb si surd sufleteste, pentru ca se facea ca nu il vede. Nici macar faramiturile de la masa lui copioasa nu ajungeau sa astampere foamea saracului neputincios. Nici macar o haina, sa-i incalzeasca trupul zgribulit, sau o alifie care sa-i usureze durerea bubelor! Pentru aceasta din urma s-au gasit cainii strazii, care veneau si-i lingeau bubele pentru a-i usura suferinta.
Bogatia pe unii ii imbolnaveste de zgarcenie, de lacomie, in alergarea zbuciumata numai dupa grijile lumii acesteia; pe altii ii face ignoranti, mandri si impasibili fata de nevoile semenilor lor; pe altii ii arunca in patima desfranarii, a betiei, a jocurilor de noroc si a altor placeri trupesti. Bogatia nu este o virtute! Iar bogatul din evanghelie este zugravit in fata ochilor nostri ca o invatatura, ca noi sa nu ajungem a avea de stapan avutia, deoarece aceasta poate fi o piedica in dobandirea Imparatiei lui Dumnezeu.
Ca NU averea l-a trecut din viata aceasta pe bogatul nemilostiv in iad, ci necredinta lui. El nu credea ca mai este si dincolo de mormant o alta viata, care rasplateste sau pedepseste faptele omului savarsite cat timp a fost in trup. Iar aceasta necredinta il facu sa se...