Învăţătorul Cel Bun
Predica la Duminica a XXX-a dupa Rusalii Evanghelia de la Luca 18,18-27 18 i L-a intrebat un dregator, zicand: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? 19 Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. 20 tii poruncile: Sa nu savarsesti adulter, sa []Predica la Duminica a XXX-a dupa RusaliiEvanghelia de la Luca 18,18-2718 i L-a intrebat un dregator, zicand: Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci? 19 Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu. 20 tii poruncile: Sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta. 21 Iar el a zis: Toate acestea le-am pazit din tineretile mele. 22 Auzind Iisus i-a zis: Inca una iti lipseste: Vinde toate cate ai si le imparte saracilor si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie. 23 Iar el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat. 24 i vazandu-l intristat, Iisus a zis: Cat de greu vor intra cei ce au averi in Imparatia lui Dumnezeu! 25 Ca mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in Imparatia lui Dumnezeu. 26 Zis-au cei ce ascultau: i cine poate sa se mantuiasca? 27 Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu. 1. Tora si un imn inchinat Torei. Pericopa evanghelica a acestei Duminici este o paralela apropiata a celei care s-a citit atunci (de la Matei 19,16-26). Nu vom relua, deci, talcuirea intamplarii si a invataturilor mantuitoare ce se desprind din ea. Titlul dat de acel dregator lui Iisus ne indeamna sa ne oprim putin asupra Mantuitorului ca Invatatorul Cel bun.
Invatatorule bun! (Lc 18,18) iata un titlu cu totul necunoscut la iudei. Nu exista nici un exemplu in Talmud in care unui rabbi sa i se fi adresat cineva cu acest titlu. Talmudul zice: Nu exista nimic bun, decat Legea (Torah) . In sprijinul acestei afirmatii puteau fi invocate destule texte din Vechiul Testament. Un exemplu clasic il constituie Psalmul 118 (119). Acest psalm, care cuprinde tot atatea strofe de cate opt versete cate litere avea alfabetul ebraic (22), este un imn inchinat Legii, proslavind frumusetea si bunatatea Legii, precum si dragostea nemarginita a credinciosului fata de ea. Aceasta exaltare a Legii era un fapt bine stabilit pentru iudeii de la inceputul erei crestine. Rabinii socotisera cu grija insesi literele Legii, adica ale textului cartilor numite ale lui Moise (primele cinci carti ale Bibliei). Se socotea chiar ca fiecare litera a Legii este o creatura vie si care a avut un rol la crearea lumii (Abodah Zarah, 3b). Legea era obiectul unei veneratii care mergea pana la superstitie, pana la idolatrie. S-a ajuns pana acolo incat sa se spuna ca Dumnezeu Insusi Se supune Legii, recitandu- i rugaciunea zilnica, purificandu-Se dupa ce l-a inmor mantat pe Moise sau asezan du Se sa studieze Torah (cf. L once de Grandmaison, J sus Christ, sa personne, son message, ses preuves, dition abr g e, Verbum salutis , I, Paris, 1930, p. 287-288).2. Invatatorul Cel bun. Dar acum, iata, ne aflam in fata Datatorului Insusi al Legii. A avut dregatorul din Evanghelie intuitia adevaratei identitati a lui Iisus? Nu! De aceea, probabil, si refuza Mantuitorul titlul pe care acesta I-l da: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu (Lc 18,19). Ceea ce, dupa vechii talcuitori, ar putea fi redat astfel: Pentru ce Ma numesti bun, daca inca nu ai crezut ca sunt Dumnezeu? Caci numai unul Dumnezeu este bun (asa Sf. Chiril al Alexandriei, in com. ad loc.; la fel, Sf. Vasile cel Mare, Epifanie, Sf. Ambrozie, Fer. Ieronim s. a.). i totusi, titlul I se cuvine Mantuitorului si numai Lui. Lumea a avut dintotdeauna invatatori. Dar numai Acest Invatator este cu adevarat bun. Numai El este desavarsit. Chiar cei mai buni invatatori ai lumii n-au putut fi decat numai partial buni. i cele mai bune invataturi ale lumii sunt bune numai in parte. In cazul Mantuitorului insa, El este bun la modul absolut. i invatatura Sa este buna la modul absolut.
Incercand o sistematizare a ceea ce putem exprima, cu putinatatea mijloacelor noastre omenesti, despre Iisus ca Invatatorul Cel bun, descoperim absoluta Sa bunatate sub un intreit aspect: a) sub aspectul bunatatii Persoanei Invatatorului; b) sub aspectul continutului invataturii Sale; si c) sub aspectul metodei Sale invatatoresti si a rezultatelor invataturii Sale.3. Atotbunatatea Persoanei Invatatorului. Iisus Hristos este absolut bun prin Persoana Sa divino-umana. Daca nimeni dintre oameni nu poate fi numit bun , Mantuitorul Iisus Hristos este cu adevarat si in chip absolut bun. In primul rand, El este atotbun ca Fiul lui Dumnezeu dupa fire. Bunatatea desavarsita este unul din atributele Dumnezeului Celui adevarat. Zeii mincinosi ai paganilor nu erau buni; dimpotriva, mitologia ni-i infatiseaza pe zei ca fiind rai si stapaniti de tot felul de patimi, iar pe oameni ca suferind din plin consecintele negative ale rautatii si ale patimilor zeiesti. Asa si i-a putut imagina omul cazut pe zei. Chiar atunci cand unii dintre filozofii precrestini vorbesc despre un Dumnezeu bun, reprezentarile lor sunt foarte departe de chipul Dumnezeului Celui bun si iubitor de oameni al Bibliei. Intreaga Revelatie da marturie despre bunatatea absoluta a lui Dumnezeu. Iar Iisus Hristos, expresia desavarsita a Revelatiei lui Dumnezeu, da marturie prin insasi persoana Sa despre absolutul bunatatii lui Dumnezeu. Astfel, Hristos este bun ca Dumnezeu desavarsit. Dar este deopotriva bun si ca Om desavarsit. Ca Om, Iisus n-a avut pacat. Ca orice om, a fost ispitit (Evrei 2,17), dar n-a cazut in ispita; a fost cum se exprima Epistola catre Evrei ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat (4,15). Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? intreaba Mantuitorul (In 8,46). El este Sfantul , atat prin nasterea Sa de la Duhul Sfant (Lc 1,35), adica fara pacatul stramosesc, cat si prin viata Sa fara pata (Fapte 2,27; 4,27 s.a.). Despre Hristos Arhiereul se zice: Un astfel de Arhiereu se cuvenea sa avem: sfant, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi si fiind mai presus decat cerurile (Evrei 7,26). Acelasi lucru se poate zice si despre Hristos ca Invatator.
Daca in persoana Mantuitorului este prezenta intreaga desavarsire dumnezeiasca, daca, dupa cuvantul Apostolului, intru El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii (Col 2,9; cf. 1,19), aceasta inseamna ca El este si Invatatorul desavarsit al oamenilor. Asa se si explica atractia unica pe care o exercita Invatatorul Hristos si invatatura Sa asupra oamenilor de orice conditie si din toate vremurile.
Evangheliile noteaza in repetate randuri uimirea multimii care-L asculta pe Iisus. Niste oameni fusesera trimisi de arhierei si de farisei sa-L prinda (In 7,32); iata cum explica ei de ce s-au intors cu mainile goale: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste acest Om (In 7,46). Iata o marturie data de niste vrajmasi ai Sai! Sfintele Evanghelii ne dau multe alte marturii privind fascinatia pe care Iisus o exercita asupra ascultatorilor Sai. Iar intreaga istorie a Crestinismului marturiseste fascinatia pe Care El continua s-o exercite asupra lumii. Un renumit scriitor din timpurile moderne, renumit adversar al credintei in dumnezeirea lui Iisus, nu se arata mai putin cucerit de personalitatea sa ca Invatator si de invatatura Sa. Este vorba de Joseph-Ernest Renan (1823-1892), cunoscutul autor, printre altele, al unei cunoscute Vieti a lui Iisus. Renan scrie ca Iisus trebuie plasat pe culmea cea mai inalta a maretiei umane , fiind superior intru toate ucenicilor Sai, principiu inepuizabil de cunoastere morala, cea mai inalta dintre coloanele care ii arata omului de unde vine si spre ce trebuie sa nazuiasca. In El s-a condensat tot ceea ce exista bun si inalt in firea noastra (Vie de J sus, ed. a 14-a, p. 465, 468, 474). In necredinta lui, Renan nu poate spune decat atat si i se pare ca a spus tot ceea ce trebuia spus. Ucenicul cel iubit zice insa ca in lumea intreaga n-ar incapea cartile daca s-ar fi scris cu de-amanuntul cele despre Iisus (In 21,25).4) Desavarsirea invataturii lui Hristos. Bun fiind Invatatorul, buna si desavarsita este si invatatura Lui. Poate mai mult ca oricand alta data in istoria lumii, vremea din urma a aratat cat de ingrozitoare pot fi pentru omenire consecintele unor invataturi rele. Sa ne gandim numai la ideologiile totalitare din veacul nostru si la ororile pe care le-au generat! Zeci de milioane de victime au umplut gropile comune. i totusi, omenirea pare sa nu fi invatat nimic din erorile trecutului. Gropile comune inca se fac, pana astazi. Tortura e la ea acasa in multe parti ale globului. i mai peste tot in lumea noastra civilizata se varsa necontenit sangele nevinovat a milioane si milioane de prunci inca nenascuti.
Invataturile mincinoase fac insa si mai multe victime in planul vietii duhovnicesti. Un val imens de rataciri scufunda omenirea in prapastia iadului. Oamenii pier sufleteste din lipsa de cunoastere a adevaratului Dumnezeu, a Dumnezeului Celui bun si de oameni iubitor, a Dumnezeului Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Tim 2,4).
Privind la aceasta jalnica procesiune a ororilor si a mortii, te intrebi cum se poate ca omenirea sa nu-si inteleaga, in sfarsit, nevoia adanca pe care o are de invatatura cea buna si datatoare de viata a...
Invatatorule bun! (Lc 18,18) iata un titlu cu totul necunoscut la iudei. Nu exista nici un exemplu in Talmud in care unui rabbi sa i se fi adresat cineva cu acest titlu. Talmudul zice: Nu exista nimic bun, decat Legea (Torah) . In sprijinul acestei afirmatii puteau fi invocate destule texte din Vechiul Testament. Un exemplu clasic il constituie Psalmul 118 (119). Acest psalm, care cuprinde tot atatea strofe de cate opt versete cate litere avea alfabetul ebraic (22), este un imn inchinat Legii, proslavind frumusetea si bunatatea Legii, precum si dragostea nemarginita a credinciosului fata de ea. Aceasta exaltare a Legii era un fapt bine stabilit pentru iudeii de la inceputul erei crestine. Rabinii socotisera cu grija insesi literele Legii, adica ale textului cartilor numite ale lui Moise (primele cinci carti ale Bibliei). Se socotea chiar ca fiecare litera a Legii este o creatura vie si care a avut un rol la crearea lumii (Abodah Zarah, 3b). Legea era obiectul unei veneratii care mergea pana la superstitie, pana la idolatrie. S-a ajuns pana acolo incat sa se spuna ca Dumnezeu Insusi Se supune Legii, recitandu- i rugaciunea zilnica, purificandu-Se dupa ce l-a inmor mantat pe Moise sau asezan du Se sa studieze Torah (cf. L once de Grandmaison, J sus Christ, sa personne, son message, ses preuves, dition abr g e, Verbum salutis , I, Paris, 1930, p. 287-288).2. Invatatorul Cel bun. Dar acum, iata, ne aflam in fata Datatorului Insusi al Legii. A avut dregatorul din Evanghelie intuitia adevaratei identitati a lui Iisus? Nu! De aceea, probabil, si refuza Mantuitorul titlul pe care acesta I-l da: Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun, decat unul Dumnezeu (Lc 18,19). Ceea ce, dupa vechii talcuitori, ar putea fi redat astfel: Pentru ce Ma numesti bun, daca inca nu ai crezut ca sunt Dumnezeu? Caci numai unul Dumnezeu este bun (asa Sf. Chiril al Alexandriei, in com. ad loc.; la fel, Sf. Vasile cel Mare, Epifanie, Sf. Ambrozie, Fer. Ieronim s. a.). i totusi, titlul I se cuvine Mantuitorului si numai Lui. Lumea a avut dintotdeauna invatatori. Dar numai Acest Invatator este cu adevarat bun. Numai El este desavarsit. Chiar cei mai buni invatatori ai lumii n-au putut fi decat numai partial buni. i cele mai bune invataturi ale lumii sunt bune numai in parte. In cazul Mantuitorului insa, El este bun la modul absolut. i invatatura Sa este buna la modul absolut.
Incercand o sistematizare a ceea ce putem exprima, cu putinatatea mijloacelor noastre omenesti, despre Iisus ca Invatatorul Cel bun, descoperim absoluta Sa bunatate sub un intreit aspect: a) sub aspectul bunatatii Persoanei Invatatorului; b) sub aspectul continutului invataturii Sale; si c) sub aspectul metodei Sale invatatoresti si a rezultatelor invataturii Sale.3. Atotbunatatea Persoanei Invatatorului. Iisus Hristos este absolut bun prin Persoana Sa divino-umana. Daca nimeni dintre oameni nu poate fi numit bun , Mantuitorul Iisus Hristos este cu adevarat si in chip absolut bun. In primul rand, El este atotbun ca Fiul lui Dumnezeu dupa fire. Bunatatea desavarsita este unul din atributele Dumnezeului Celui adevarat. Zeii mincinosi ai paganilor nu erau buni; dimpotriva, mitologia ni-i infatiseaza pe zei ca fiind rai si stapaniti de tot felul de patimi, iar pe oameni ca suferind din plin consecintele negative ale rautatii si ale patimilor zeiesti. Asa si i-a putut imagina omul cazut pe zei. Chiar atunci cand unii dintre filozofii precrestini vorbesc despre un Dumnezeu bun, reprezentarile lor sunt foarte departe de chipul Dumnezeului Celui bun si iubitor de oameni al Bibliei. Intreaga Revelatie da marturie despre bunatatea absoluta a lui Dumnezeu. Iar Iisus Hristos, expresia desavarsita a Revelatiei lui Dumnezeu, da marturie prin insasi persoana Sa despre absolutul bunatatii lui Dumnezeu. Astfel, Hristos este bun ca Dumnezeu desavarsit. Dar este deopotriva bun si ca Om desavarsit. Ca Om, Iisus n-a avut pacat. Ca orice om, a fost ispitit (Evrei 2,17), dar n-a cazut in ispita; a fost cum se exprima Epistola catre Evrei ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat (4,15). Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? intreaba Mantuitorul (In 8,46). El este Sfantul , atat prin nasterea Sa de la Duhul Sfant (Lc 1,35), adica fara pacatul stramosesc, cat si prin viata Sa fara pata (Fapte 2,27; 4,27 s.a.). Despre Hristos Arhiereul se zice: Un astfel de Arhiereu se cuvenea sa avem: sfant, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi si fiind mai presus decat cerurile (Evrei 7,26). Acelasi lucru se poate zice si despre Hristos ca Invatator.
Daca in persoana Mantuitorului este prezenta intreaga desavarsire dumnezeiasca, daca, dupa cuvantul Apostolului, intru El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii (Col 2,9; cf. 1,19), aceasta inseamna ca El este si Invatatorul desavarsit al oamenilor. Asa se si explica atractia unica pe care o exercita Invatatorul Hristos si invatatura Sa asupra oamenilor de orice conditie si din toate vremurile.
Evangheliile noteaza in repetate randuri uimirea multimii care-L asculta pe Iisus. Niste oameni fusesera trimisi de arhierei si de farisei sa-L prinda (In 7,32); iata cum explica ei de ce s-au intors cu mainile goale: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste acest Om (In 7,46). Iata o marturie data de niste vrajmasi ai Sai! Sfintele Evanghelii ne dau multe alte marturii privind fascinatia pe care Iisus o exercita asupra ascultatorilor Sai. Iar intreaga istorie a Crestinismului marturiseste fascinatia pe Care El continua s-o exercite asupra lumii. Un renumit scriitor din timpurile moderne, renumit adversar al credintei in dumnezeirea lui Iisus, nu se arata mai putin cucerit de personalitatea sa ca Invatator si de invatatura Sa. Este vorba de Joseph-Ernest Renan (1823-1892), cunoscutul autor, printre altele, al unei cunoscute Vieti a lui Iisus. Renan scrie ca Iisus trebuie plasat pe culmea cea mai inalta a maretiei umane , fiind superior intru toate ucenicilor Sai, principiu inepuizabil de cunoastere morala, cea mai inalta dintre coloanele care ii arata omului de unde vine si spre ce trebuie sa nazuiasca. In El s-a condensat tot ceea ce exista bun si inalt in firea noastra (Vie de J sus, ed. a 14-a, p. 465, 468, 474). In necredinta lui, Renan nu poate spune decat atat si i se pare ca a spus tot ceea ce trebuia spus. Ucenicul cel iubit zice insa ca in lumea intreaga n-ar incapea cartile daca s-ar fi scris cu de-amanuntul cele despre Iisus (In 21,25).4) Desavarsirea invataturii lui Hristos. Bun fiind Invatatorul, buna si desavarsita este si invatatura Lui. Poate mai mult ca oricand alta data in istoria lumii, vremea din urma a aratat cat de ingrozitoare pot fi pentru omenire consecintele unor invataturi rele. Sa ne gandim numai la ideologiile totalitare din veacul nostru si la ororile pe care le-au generat! Zeci de milioane de victime au umplut gropile comune. i totusi, omenirea pare sa nu fi invatat nimic din erorile trecutului. Gropile comune inca se fac, pana astazi. Tortura e la ea acasa in multe parti ale globului. i mai peste tot in lumea noastra civilizata se varsa necontenit sangele nevinovat a milioane si milioane de prunci inca nenascuti.
Invataturile mincinoase fac insa si mai multe victime in planul vietii duhovnicesti. Un val imens de rataciri scufunda omenirea in prapastia iadului. Oamenii pier sufleteste din lipsa de cunoastere a adevaratului Dumnezeu, a Dumnezeului Celui bun si de oameni iubitor, a Dumnezeului Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Tim 2,4).
Privind la aceasta jalnica procesiune a ororilor si a mortii, te intrebi cum se poate ca omenirea sa nu-si inteleaga, in sfarsit, nevoia adanca pe care o are de invatatura cea buna si datatoare de viata a...
