Marea Unire – începutul înrolării în lupta cu păcatul
Marea Unire inceputul inrolarii in lupta cu pacatul Biografia unui ostas biruitor: Fratele Pavel Malita Copilaria si scoala Pavel Malita s-a nascut pe data de 9 ianuarie 1895, in comuna Sacadat, judetul Bihor, in familia taranului Vasile Malita. Si-a trait copilaria pe meleagurile Sacadatului, alaturi de o ceata de copii, urcandu-se in pomii []Marea Unire inceputul inrolarii in lupta cu pacatulBiografia unui ostas biruitor: Fratele Pavel Malita Copilaria si scoalaPavel Malita s-a nascut pe data de 9 ianuarie 1895, in comuna Sacadat, judetul Bihor, in familia taranului Vasile Malita.
Si-a trait copilaria pe meleagurile Sacadatului, alaturi de o ceata de copii, urcandu-se in pomii vecinilor, scaldandu-se in apele Crisului Repede sau grijind de gastele familiei.
Familia Malita nu era una instarita, astfel ca un frate mai mare, Vasile, era nelinistit ca pamantul putin trebuia impartit cu fratele lui .
I-a venit ideea sa-l convinga sa plece la o scoala la oras. Am sa-l tin eu acolo, isi zicea el. Mai duc gazdei fasole, cartofi si cate o gaina si o sa se descurce el cu invatarea, si o sa-i treaca dorul de sat Pavel, a acceptat propunerea fratelui sau si s-a instalat intr-o camera cu mai multi copii.
Mircea Malita, fiul fratelui Pavel Malita, in cartea sa de memorii, aminteste printre povestile tatalui sau, Pavelea [cum ii spuneau cei din familie], chiar si o intamplare hazlie din acei grei ani de scoala:Nemultumiti ca nu li se facea foc si ca e frig in camera lor, copiii gasesc o cale sa-i trimita gazdei un ultimatum. Se aduna si cu voce tare, ca sa auda ea, vorbesc in latineste despre complotul lor: Si gazdina nostra non facit focum, ardemus totum, gardum et cotetum . Se pare ca gazda s-a speriat si a venit cu butucii Anii de liceu se vor scurge la Beius, la Liceul Samuil Vulcan , unde, conform conscriptiilor scolii, a fost bursier.
Razboiul si Marea UnireDe pe bancile scolii, odata cu inceperea Primului Razboi Mondial, tanarul Pavel Malita este recrutat in graba, trimis la o scoala rapida de ofiteri si apoi pleaca pe front ca sublocotenent. Era o tragedie pentru toti soldatii transilvaneni sa lupte sub steagul Imperiului Austro-Ungar, in timp ce Romania se afla de partea cealalta a baricadei.
A fost trimis pe frontul italian si a luptat in Alpii Tirolezi. Visul lui era sa ajunga prizonierul italienilor si apoi sa vada Roma, vechea mama a romanilor. Adesea ii povestea fiului lui: De cate ori ajungeam fata in fata cu soldatii italieni, credeam ca a sosit clipa cea mare. Dar ei ridicau mainile inaintea mea si eram obligat sa ii iau eu pe ei prizonieri. Ca sef de pluton, dupa mai multe incercari, va reusi sa convinga ofiterii austrieci ca si romanii sa lupte sub propriul drapel. Acest steag a fost multi ani pastrat intr-un geamantan in podul casei familiei Malita.
Viata pe campul de lupta a fost pentru Pavel Malita extrem de dificila:Intr-o zi mizerabila, pe front, s-a petrecut un eveniment miraculos pentru tata. Incepuse bombardamentul si n-a mai avut timp sa se ascunda. Statea in transee, asurzit de zgomotul exploziilor, sub o bara din beton care lega marginile transeei. Un srapnel suiera ascutit si cazu drept pe bara deasupra locului unde se afla capul lui Pavel. Puterea exploziei il tranti pe tata in noroi. Zacu acolo in nesimtire, apoi se ridica si se pipai peste tot. Era nevatamat. O minune , si-a spus el Domnul m-a salvat , a spus el atunci, iar propozitia o va repeta in tot restul vietii , mentioneaza Mircea Malita.
Internat in spital, fiind banuit si de tuberculoza, Pavel Malita nu se mai intoarce pe frontul Italian.
De la Viena, in toamna lui 1918, se reintoarce in Bihor. Aici il asteapta una dintre cele mai importante misiuni ale sale. Se alatura luptei nationale care i-a animat timp de secole pe romanii din Transilvania. Se apropie de avocatul Aurel Lazar si se incadreaza ca ofiter in Garda Nationala, cu grad de sublocotenent. Lazar m-a intrebat daca am studiat Dreptul si i-am rasuns ca nu. N-aveam cand, dar doream sa-l urmez , imi povestea tata. Apoi m-a numit ofiter al Garzii, cu grad de locotenent. Evident ca nu existau pe atunci uniforme sau instructaje speciale si intr-o zi, inainte de [Marea Unire de la] Alba Iulia, mi-a dat o misiune importanta: Iei teancul acesta de hartii. Sunt semnaturile romanilor de pe Cris, prin care sustin adunarea si hotararile ei. Le duci cu prudenta si atentie la Alba Iulia, ferindu-te de furturi sau de provocari . Zis si facut. In fine, ajunsesem sa contribui la lupta cauzei mele Pavel Malita ia trenul si ajunge in gara Arad, unde pe parcursul noptii a trebuit sa astepte trenul spre Deva. Aici si-au facut aparitia niste figuri din bandele lui Bela Kun care terorizau populatia romaneasca din Transilvania . Pericolul sa fie impuscat era mare. Doar prezenta de spirit a fostului combatant il va salva de la moarte.
Va preda in siguranta pretioasele semnaturi ale bihorenilor care isi exprimau dorinta de a se uni cu Romania. Despre atmosfera de la Alba Iulia, Pavel Malita va scrie peste ani:Nu pot uita [la 84 de ani] caracterul acesta de masa al participantilor, infruntarea oricaror primejdii, a frigului, a oboselii si a oricaror griji materiale. Toate acestea parca ne-au intarit mai mult vrerea si entuziasmul. Parca aud si vad si astazi cum multimea ordonata, in tactul de mars al imnurilor Pe-al nostru steag e scris Unire si Desteapta-te romane , strabateau stazile spre inima orasului, care rasuna de cantece nationale Atunci, in focul tineretii, in valtoarea miilor de participanti, stapanit de acea psihoza colectiva, credeam alaturi de toti acei semeni ai mei, cu flacari in priviri ca suntem capabili sa mutam [muntii] din loc, nu numai hotarele nedrepte si asupritoare .
Cuprinsi de o insufletire generala, infratiti in hotararea de a face totul pentru a trece din faza asteptarilor si a dorintelor in faza infaptuirilor, acei care n-am fost alesi delegati oficiali sa participam la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, ne-am gandit ca locul nostru este acolo pentru a da o expresie si mai puternica, unanima, spontana si directa vointei poporului roman. Zeci de mii de oameni am simtit aceasta nevoie, aceasta porunca a instinctului. [] ne-am indreptat de la Oradea intr-un tren neincalzit si cu geamuri sparte la vagon spre Alba Iulia. Odata cu integrarea administrativa a Transilvaniei in Vechiul Regat, Pavel Malita isi va relua preocuparile educative si se va inscrie la Facultatea de Drept din Cluj. Se va casatori cu Veturia Chirila, fiica de preot. In 1927 se naste unicul lor copil, un baietel pe care il vor numi Mircea.
Pavel Malita, se va incadra pe postul de jurist al Prefecturii, post in care a functionat pana la pensionarea sa, in 1965.
Activitatea misionara in cadrul miscarii Oastei DomnuluiPrin anul 1930, cand Oastea Domnului era in plin avant, fratele Pavel Malita a fost printre primii intelectuali din Oradea care s-au predat Domnului, inscriin du se in...
Si-a trait copilaria pe meleagurile Sacadatului, alaturi de o ceata de copii, urcandu-se in pomii vecinilor, scaldandu-se in apele Crisului Repede sau grijind de gastele familiei.
Familia Malita nu era una instarita, astfel ca un frate mai mare, Vasile, era nelinistit ca pamantul putin trebuia impartit cu fratele lui .
I-a venit ideea sa-l convinga sa plece la o scoala la oras. Am sa-l tin eu acolo, isi zicea el. Mai duc gazdei fasole, cartofi si cate o gaina si o sa se descurce el cu invatarea, si o sa-i treaca dorul de sat Pavel, a acceptat propunerea fratelui sau si s-a instalat intr-o camera cu mai multi copii.
Mircea Malita, fiul fratelui Pavel Malita, in cartea sa de memorii, aminteste printre povestile tatalui sau, Pavelea [cum ii spuneau cei din familie], chiar si o intamplare hazlie din acei grei ani de scoala:Nemultumiti ca nu li se facea foc si ca e frig in camera lor, copiii gasesc o cale sa-i trimita gazdei un ultimatum. Se aduna si cu voce tare, ca sa auda ea, vorbesc in latineste despre complotul lor: Si gazdina nostra non facit focum, ardemus totum, gardum et cotetum . Se pare ca gazda s-a speriat si a venit cu butucii Anii de liceu se vor scurge la Beius, la Liceul Samuil Vulcan , unde, conform conscriptiilor scolii, a fost bursier.
Razboiul si Marea UnireDe pe bancile scolii, odata cu inceperea Primului Razboi Mondial, tanarul Pavel Malita este recrutat in graba, trimis la o scoala rapida de ofiteri si apoi pleaca pe front ca sublocotenent. Era o tragedie pentru toti soldatii transilvaneni sa lupte sub steagul Imperiului Austro-Ungar, in timp ce Romania se afla de partea cealalta a baricadei.
A fost trimis pe frontul italian si a luptat in Alpii Tirolezi. Visul lui era sa ajunga prizonierul italienilor si apoi sa vada Roma, vechea mama a romanilor. Adesea ii povestea fiului lui: De cate ori ajungeam fata in fata cu soldatii italieni, credeam ca a sosit clipa cea mare. Dar ei ridicau mainile inaintea mea si eram obligat sa ii iau eu pe ei prizonieri. Ca sef de pluton, dupa mai multe incercari, va reusi sa convinga ofiterii austrieci ca si romanii sa lupte sub propriul drapel. Acest steag a fost multi ani pastrat intr-un geamantan in podul casei familiei Malita.
Viata pe campul de lupta a fost pentru Pavel Malita extrem de dificila:Intr-o zi mizerabila, pe front, s-a petrecut un eveniment miraculos pentru tata. Incepuse bombardamentul si n-a mai avut timp sa se ascunda. Statea in transee, asurzit de zgomotul exploziilor, sub o bara din beton care lega marginile transeei. Un srapnel suiera ascutit si cazu drept pe bara deasupra locului unde se afla capul lui Pavel. Puterea exploziei il tranti pe tata in noroi. Zacu acolo in nesimtire, apoi se ridica si se pipai peste tot. Era nevatamat. O minune , si-a spus el Domnul m-a salvat , a spus el atunci, iar propozitia o va repeta in tot restul vietii , mentioneaza Mircea Malita.
Internat in spital, fiind banuit si de tuberculoza, Pavel Malita nu se mai intoarce pe frontul Italian.
De la Viena, in toamna lui 1918, se reintoarce in Bihor. Aici il asteapta una dintre cele mai importante misiuni ale sale. Se alatura luptei nationale care i-a animat timp de secole pe romanii din Transilvania. Se apropie de avocatul Aurel Lazar si se incadreaza ca ofiter in Garda Nationala, cu grad de sublocotenent. Lazar m-a intrebat daca am studiat Dreptul si i-am rasuns ca nu. N-aveam cand, dar doream sa-l urmez , imi povestea tata. Apoi m-a numit ofiter al Garzii, cu grad de locotenent. Evident ca nu existau pe atunci uniforme sau instructaje speciale si intr-o zi, inainte de [Marea Unire de la] Alba Iulia, mi-a dat o misiune importanta: Iei teancul acesta de hartii. Sunt semnaturile romanilor de pe Cris, prin care sustin adunarea si hotararile ei. Le duci cu prudenta si atentie la Alba Iulia, ferindu-te de furturi sau de provocari . Zis si facut. In fine, ajunsesem sa contribui la lupta cauzei mele Pavel Malita ia trenul si ajunge in gara Arad, unde pe parcursul noptii a trebuit sa astepte trenul spre Deva. Aici si-au facut aparitia niste figuri din bandele lui Bela Kun care terorizau populatia romaneasca din Transilvania . Pericolul sa fie impuscat era mare. Doar prezenta de spirit a fostului combatant il va salva de la moarte.
Va preda in siguranta pretioasele semnaturi ale bihorenilor care isi exprimau dorinta de a se uni cu Romania. Despre atmosfera de la Alba Iulia, Pavel Malita va scrie peste ani:Nu pot uita [la 84 de ani] caracterul acesta de masa al participantilor, infruntarea oricaror primejdii, a frigului, a oboselii si a oricaror griji materiale. Toate acestea parca ne-au intarit mai mult vrerea si entuziasmul. Parca aud si vad si astazi cum multimea ordonata, in tactul de mars al imnurilor Pe-al nostru steag e scris Unire si Desteapta-te romane , strabateau stazile spre inima orasului, care rasuna de cantece nationale Atunci, in focul tineretii, in valtoarea miilor de participanti, stapanit de acea psihoza colectiva, credeam alaturi de toti acei semeni ai mei, cu flacari in priviri ca suntem capabili sa mutam [muntii] din loc, nu numai hotarele nedrepte si asupritoare .
Cuprinsi de o insufletire generala, infratiti in hotararea de a face totul pentru a trece din faza asteptarilor si a dorintelor in faza infaptuirilor, acei care n-am fost alesi delegati oficiali sa participam la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, ne-am gandit ca locul nostru este acolo pentru a da o expresie si mai puternica, unanima, spontana si directa vointei poporului roman. Zeci de mii de oameni am simtit aceasta nevoie, aceasta porunca a instinctului. [] ne-am indreptat de la Oradea intr-un tren neincalzit si cu geamuri sparte la vagon spre Alba Iulia. Odata cu integrarea administrativa a Transilvaniei in Vechiul Regat, Pavel Malita isi va relua preocuparile educative si se va inscrie la Facultatea de Drept din Cluj. Se va casatori cu Veturia Chirila, fiica de preot. In 1927 se naste unicul lor copil, un baietel pe care il vor numi Mircea.
Pavel Malita, se va incadra pe postul de jurist al Prefecturii, post in care a functionat pana la pensionarea sa, in 1965.
Activitatea misionara in cadrul miscarii Oastei DomnuluiPrin anul 1930, cand Oastea Domnului era in plin avant, fratele Pavel Malita a fost printre primii intelectuali din Oradea care s-au predat Domnului, inscriin du se in...
