Iata, stau la usa si bat, de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Apoc. 3, 20). Minunate vorbe, minunata instiintare! Mantuitorul a spus aceste vorbe, El ne-a dat aceasta instiintare prin gura Evanghelistului Ioan. Iisus Mantuitorul este Cel ce []Iata, stau la usa si bat, de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Apoc. 3, 20).

Minunate vorbe, minunata instiintare! Mantuitorul a spus aceste vorbe, El ne-a dat aceasta instiintare prin gura Evanghelistului Ioan. Iisus Mantuitorul este Cel ce bate la usa, iar usa si casa unde vrea sa intre sunt, draga cititorule, inima ta si viata ta.

A fi un crestin adevarat nu inseamna numai a sti cine a fost Iisus Hristos nu inseamna numai a cunoaste viata Lui din istoria biblica, ci inseamna a-L primi pe Domnul in inima ta si in viata ta. Inseamna a L lasa pe Domnul sa intre in gandurile noastre, in vorbele noastre, in sfaturile noastre, in purtarile noastre in toata viata noastra.

Mantuirea noastra se incepe in clipa cand Il lasam pe Domnul sa Se amestece in lucrurile noastre si se gata in clipa cand nu ne mai amestecam noi, ci Il lasam pe El sa hotarasca in toate afacerile si lucrurile noastre.

Mantuirea noastra se incepe in clipa cand Ii deschidem Domnului usa inimii noastre; si se sfarseste in clipa cand Domnul a ajuns Stapanul si Carmuitorul vietii noastre, cand clipa de clipa viata noastra este predata Lui; sta sub ascultarea Lui si carma Lui. O viata crestineasca fara aceasta predare Domnului n-a junge nimic. Sunt atatia crestini care tin anumite datini, fac anumite ruga ciuni, pazesc anu mite porunci, dar de rautati si de naravurile rele nu se lasaIntr-o vara am vazut intr-un sat o carciuma inchisa. Pe usa ei era lipita instiintarea: Aici se muta scoala.

Viata lor nu se schimba si nu se face mai buna pentru ca nu-L primesc pe Domnul, nu-L sufera pe Domnul sa Se amestece in viata si purtarile lor. Il lasa pe Domnul sa stea numai afara, la usa inimii lor. Mantuirea sufletului nu castiga nimic cata vreme Domnul e numai afara la usa. Mantuirea castiga numai cand Domnul e inlauntru, cand Il lasam pe Domnul sa intre in casa inimii noastre si incepem o viata noua cu El.

Carciuma era sub o transformare radicala: isi schimbase stapanul, trecea sub o stapanire noua. O data cu aceasta mutare isi schimba si chemarea ce o avusese. Dintr-o crasma plina de betii si pacate, se facea o scoala plina de lumina. Se curata de toate spurcaciunile. Un duh nou intra in ea; o viata noua se incepea in ea.

In aceasta asemanare trebuie sa fie si viata noastra cand Il primim pe Domnul cu adevarat in casa inimii noastre. Primirea Domnului inseamna o schimbare si transformare din temelie a vietii noastre, inseamna ca via ta noastra isi schimba stapanul, trece sub o stapanire noua si, o data cu aceasta, i se schimba si rosturile, si chemarile. Se curata de toate spurcaciunile, un duh nu se salasluieste in ea.

Mantuirea mea si a ta, cititorule, incepe in clipa cand Domnul se muta in inima noastra cand inima noastra isi schimba stapanul, renunta la arenda diavolului si patimilor rele si se face lacas Duhului Sfant, se face casa lui Dumnezeu (I Cor. 3,16).

Ah, ce dulce si linistita se face viata cand Domnul devine chiriasul si stapanul inimii noastre!Un om, cercetandu-ma mai zilele trecute, m-a aflat singur aplecat la masa de scris. Numai singur, parinte, numai singur? m-a intrebat el. De ce nu-ti bagi un tovaras, un companist, la o lucrare asa de mare?I-am raspuns indata: O, dragul meu, eu nu sunt singur, eu sunt cu Domnul, eu mi-am gasit de mult un Tovaras cu Care impreuna lucrez. Cu acest Tovaras ma sfatuiesc, cu El planuiesc, cu El ma inteleg noptile ce sa mai scriu. Ah, ce Tovaras bun am aflat! El imi rezolva necazurile cele mai grele. El ma scoate din incurcaturi. El imi da tot ce mi trebuie. Toate imi merg bine si cu spor de cand lucrez cu El.

Omul meu se uita...