Cand te scoli in zorii zilei, sa nu fii sigur ca mai ajungi pana seara; de cand iti intinzi trupul in pat sa se odihneasca, sa nu tragi nadejde ca vei mai vedea lumina zilei, astfel te vei putea infrana mai usor de la toate patimile. Inima ta sa mediteze pururea la bunurile ceresti fagaduite, []Cand te scoli in zorii zilei, sa nu fii sigur ca mai ajungi pana seara; de cand iti intinzi trupul in pat sa se odihneasca, sa nu tragi nadejde ca vei mai vedea lumina zilei, astfel te vei putea infrana mai usor de la toate patimile. Inima ta sa mediteze pururea la bunurile ceresti fagaduite, ca insasi acelea sa te cheme pe calea virtutilor.

Sa fii si aici ca si in viata viitoare. Toate bunurile pamantesti pe care le posezi, sa le transpui in lacasurile ceresti, ca si cum tu de acolo ai fi venit. In felul acesta, cand vei fi chemat de Domnul, vei merge in liniste si cu placere. Atunci, dupa ce va fi descatusat de legaturile trupului, sufletul tau va fi intampinat de cetele ingerilor; atunci, toata multimea sfintilor se va uni cu tine in imbratisare si te va duce in rugaciuni, in fata adevaratului Judecator.(Sfantul Vasile cel Mare, Invatatura catre fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 60)