CAZUL SERAPHIM ROSE
E mult mai tarziu decat iti inchipui, frate! Grabeste-te sa savarsesti lucrarea Domnului! (Parintele Seraphim) La 13 august 1934, la San Diego, in California, intr-o familie tipica de americani protestanti, vedea lumina zilei Eugene Dennis Rose, viitorul Parinte Seraphim. Copilul a vadit de timpuriu anumite inclinatii spre matematica si stiinte in general; micul geniu , cum []E mult mai tarziu decat iti inchipui, frate!Grabeste-te sa savarsesti lucrarea Domnului! (Parintele Seraphim)La 13 august 1934, la San Diego, in California, intr-o familie tipica de americani protestanti, vedea lumina zilei Eugene Dennis Rose, viitorul Parinte Seraphim.
Copilul a vadit de timpuriu anumite inclinatii spre matematica si stiinte in general; micul geniu , cum il decre tasera cei apropiati, nu va face insa cariera stiintifica, ci se va simti chemat, inca de pe bancile colegiului (Pomona, California), spre o cunoastere mai inalta, opusa materialismului si pozitivismului din jurul sau. Nici mediul religios in care fusese crescut, cu moralismul lui formal si cu individualismul lui desacralizat, nu-i poate satisface setea spirituala.
Studiaza o vreme filosofia occidentala, dar descopera in ea o noua cale infundata. Mult mai esentiala se dovedeste intalnirea cu vechea intelepciune a Orientului, invata atat chineza veche, cat si chineza moderna; licentiat in limbi orientale, isi continua pregatirea la Academia de Studii Asiatice din San Francisco, in acest mediu academic il cunoaste pe filosoful taoist Gi-ming Shien, cu care face munca de cercetare si traducere pe vechi texte chinezesti (Tao Te King). Obtine titlul de master la Berkeley California si pare destinat unei stralucite cariere de orientalist.
Intre timp, o influenta puternica exercita asupra sa si opera lui Rene Guenon, de la care retine mai ales, dincolo de ideea unitatii polimorfice a Traditiei, valoarea aderarii la forma ortodoxa a unei religii, oricare ar fi acea religie. Astfel ajunge sa-si puna problema Ortodoxiei crestine (pe care, in mod destul de curios, Guenon insusi mai degraba o ignorase) si traieste revelatia unica a miracolului rasaritean. Sa-i ascultam insa propria marturisire:De ani intregi, pe cale livresca, eram incantat sa ma consider deasupra traditiilor si, in acelasi timp, oarecum credincios fiecareia dintre elePasind prima oara intr-o biserica ortodoxa (una ru seasca, de la San Francisco), nu-mi pusesem in gand decat sa iau pulsul unei alte traditii , amintindu-mi ca Guenon (sau unul dintre discipolii acestuia) indicase Ortodoxia ca pe forma cea mai autentica a religiei crestine.
Mi s-a intamplat insa acolo ceva ce nu mai traisem niciodata, desi vazusem multe temple orientale, mai ales buddhiste: inima mi-a spus dintr-o data ca eram acasa , ca zbu ciumul cautarilor mele luase sfarsit!Imi scapau in mare parte semnificatiile ritualului, iar slujba intr-o limba ce-mi era complet straina mi se paru nu doar obscura, ci de-a dreptul ciudata. Cu toate acestea, am inceput sa iau parte la slujbele ortodoxe din ce in ce mai des, straduindu-ma sa invat, incetul cu incetul, cate ceva din limba si obiceiuri. Traiam fascinatia Ortodoxiei crestine, dar inca eram tributar principiilor mele guenoniste, ce sustineau autenticitatea tuturor traditiilor spirituale.
Totusi, in urma contactului direct cu Ortodoxia si cu crestinii dreptcredinciosi, in constiinta mea s-a lamurit ideea ca Adevarul, pe care-l cautasem cu atat de indelungata fervoare, era mai mult decat un concept abstract, de ordin mental; il simteam tot mai mult ca pe ceva personal ba chiar ca pe o Persoana ce se adresa direct inimii mele, provocandu-ma la iubire. Asa L-am intalnit pe Hristos .
Eugene Dennis Rose a fost primit in Biserica Ortodoxa in luna februarie a anului 1962, cand inca nu implinise 28 de ani. Va marturisi mai tarziu ca, la prima impartasanie, Sfintele Taine i-au lasat in gura o dulceata dumnezeiasca, pe care a simtit-o vreme de o saptamana.
La San Francisco se ostenea pe atunci, intru mare stralucire duhovniceasca, Arhiepiscopul Ioan Maximovici, unul dintre cei mai sfinti oameni ai secolului XX, ascet nebun intru Hristos si ierarh facator de minuni, mare ocrotitor al orfanilor si al necajitilor, caruia i se dusese vestea in lumea intreaga. Tanarul convertit se bucura de darul lui Dumnezeu de a-l avea calauza in buna mireasma a Ortodoxiei pe acest om ingeresc, care s-a mutat la cele vesnice in 1966.
Ajuns la cunostinta Adevarului, Eugene Dennis Rose si-a pus intreaga viata in slujba propovaduirii lui, intr-o lume pascuta de dezduhovnicire si haos, pe care a certat-o si a pilduit-o ca un adevarat prooroc.
Legand prietenie cu un tanar rus, Gleb Podmosenski, intemeiara impreuna o fratie misionara pusa sub obladuirea celui dintai sfant ortodox al lumii americane, Herman din Alaska. Deschisera librarie la San Francisco si scoasera cu mijloace putine si cu osteneala multa revista The Orthodox Word (Cuvantul Ortodox ).
Trei ani dupa moartea Arhiepiscopului Ioan, cei doi se retrasera intr-un loc pustiu si izolat din zona muntoasa a Californiei, Noble Ridge, unde traira in aspra sihastrie, refacand experienta anahoretilor de odinioara. Dupa un an fura tunsi in monahism: Eugene sub numele Sfantului Serafim din Sarov, iar Gleb sub cel al Sfantului Herman din Alaska.
Monahul Seraphim isi construi de unul singur o chilie in inima padurii, cufundandu-se in rugaciune si in studiul Sfintilor Parinti. Ajunsese un desavarsit practician al rugaciunii inimii si sunt marturii ca in mai multe randuri intrase in legatura cu lumea de dincolo (si indeosebi cu parintele sau duhovnicesc, raposatul Ioan, cel numarat cu sfintii).
Desi, asemenea Sfantului Serafim din Sarov, se simtea adanc legat de frumusetile Firii si de toate vietatile lui Dumnezeu, bucurandu-se de fiecare zi petrecuta in sihastria de la Noble Ridge, pe care o primea ca pe o binecuvantare, a avut mereu sentimentul ca nu-i decat un simplu pelerin prin lumea aceasta, pregatindu-se in tot ceasul pentru viata de apoi.
De acolo, din munte, Seraphim Rose facu sa se reverse in lume un adevarat torent de publicatii (cei doi dusesera cu ei, inca de la inceputurile pustniciei lor, masinile tipografice): a scris, a talmacit, a cules, a multiplicat, a tiparit si a raspandit prin cei binevoitori reviste si mai ales carti a caror insemnatate si actualitate apar tot mai pregnante in constiinta posteritatii: o opera teologica si mistica de o inalta tinuta intelectuala, dar si de o mare forta...
Copilul a vadit de timpuriu anumite inclinatii spre matematica si stiinte in general; micul geniu , cum il decre tasera cei apropiati, nu va face insa cariera stiintifica, ci se va simti chemat, inca de pe bancile colegiului (Pomona, California), spre o cunoastere mai inalta, opusa materialismului si pozitivismului din jurul sau. Nici mediul religios in care fusese crescut, cu moralismul lui formal si cu individualismul lui desacralizat, nu-i poate satisface setea spirituala.
Studiaza o vreme filosofia occidentala, dar descopera in ea o noua cale infundata. Mult mai esentiala se dovedeste intalnirea cu vechea intelepciune a Orientului, invata atat chineza veche, cat si chineza moderna; licentiat in limbi orientale, isi continua pregatirea la Academia de Studii Asiatice din San Francisco, in acest mediu academic il cunoaste pe filosoful taoist Gi-ming Shien, cu care face munca de cercetare si traducere pe vechi texte chinezesti (Tao Te King). Obtine titlul de master la Berkeley California si pare destinat unei stralucite cariere de orientalist.
Intre timp, o influenta puternica exercita asupra sa si opera lui Rene Guenon, de la care retine mai ales, dincolo de ideea unitatii polimorfice a Traditiei, valoarea aderarii la forma ortodoxa a unei religii, oricare ar fi acea religie. Astfel ajunge sa-si puna problema Ortodoxiei crestine (pe care, in mod destul de curios, Guenon insusi mai degraba o ignorase) si traieste revelatia unica a miracolului rasaritean. Sa-i ascultam insa propria marturisire:De ani intregi, pe cale livresca, eram incantat sa ma consider deasupra traditiilor si, in acelasi timp, oarecum credincios fiecareia dintre elePasind prima oara intr-o biserica ortodoxa (una ru seasca, de la San Francisco), nu-mi pusesem in gand decat sa iau pulsul unei alte traditii , amintindu-mi ca Guenon (sau unul dintre discipolii acestuia) indicase Ortodoxia ca pe forma cea mai autentica a religiei crestine.
Mi s-a intamplat insa acolo ceva ce nu mai traisem niciodata, desi vazusem multe temple orientale, mai ales buddhiste: inima mi-a spus dintr-o data ca eram acasa , ca zbu ciumul cautarilor mele luase sfarsit!Imi scapau in mare parte semnificatiile ritualului, iar slujba intr-o limba ce-mi era complet straina mi se paru nu doar obscura, ci de-a dreptul ciudata. Cu toate acestea, am inceput sa iau parte la slujbele ortodoxe din ce in ce mai des, straduindu-ma sa invat, incetul cu incetul, cate ceva din limba si obiceiuri. Traiam fascinatia Ortodoxiei crestine, dar inca eram tributar principiilor mele guenoniste, ce sustineau autenticitatea tuturor traditiilor spirituale.
Totusi, in urma contactului direct cu Ortodoxia si cu crestinii dreptcredinciosi, in constiinta mea s-a lamurit ideea ca Adevarul, pe care-l cautasem cu atat de indelungata fervoare, era mai mult decat un concept abstract, de ordin mental; il simteam tot mai mult ca pe ceva personal ba chiar ca pe o Persoana ce se adresa direct inimii mele, provocandu-ma la iubire. Asa L-am intalnit pe Hristos .
Eugene Dennis Rose a fost primit in Biserica Ortodoxa in luna februarie a anului 1962, cand inca nu implinise 28 de ani. Va marturisi mai tarziu ca, la prima impartasanie, Sfintele Taine i-au lasat in gura o dulceata dumnezeiasca, pe care a simtit-o vreme de o saptamana.
La San Francisco se ostenea pe atunci, intru mare stralucire duhovniceasca, Arhiepiscopul Ioan Maximovici, unul dintre cei mai sfinti oameni ai secolului XX, ascet nebun intru Hristos si ierarh facator de minuni, mare ocrotitor al orfanilor si al necajitilor, caruia i se dusese vestea in lumea intreaga. Tanarul convertit se bucura de darul lui Dumnezeu de a-l avea calauza in buna mireasma a Ortodoxiei pe acest om ingeresc, care s-a mutat la cele vesnice in 1966.
Ajuns la cunostinta Adevarului, Eugene Dennis Rose si-a pus intreaga viata in slujba propovaduirii lui, intr-o lume pascuta de dezduhovnicire si haos, pe care a certat-o si a pilduit-o ca un adevarat prooroc.
Legand prietenie cu un tanar rus, Gleb Podmosenski, intemeiara impreuna o fratie misionara pusa sub obladuirea celui dintai sfant ortodox al lumii americane, Herman din Alaska. Deschisera librarie la San Francisco si scoasera cu mijloace putine si cu osteneala multa revista The Orthodox Word (Cuvantul Ortodox ).
Trei ani dupa moartea Arhiepiscopului Ioan, cei doi se retrasera intr-un loc pustiu si izolat din zona muntoasa a Californiei, Noble Ridge, unde traira in aspra sihastrie, refacand experienta anahoretilor de odinioara. Dupa un an fura tunsi in monahism: Eugene sub numele Sfantului Serafim din Sarov, iar Gleb sub cel al Sfantului Herman din Alaska.
Monahul Seraphim isi construi de unul singur o chilie in inima padurii, cufundandu-se in rugaciune si in studiul Sfintilor Parinti. Ajunsese un desavarsit practician al rugaciunii inimii si sunt marturii ca in mai multe randuri intrase in legatura cu lumea de dincolo (si indeosebi cu parintele sau duhovnicesc, raposatul Ioan, cel numarat cu sfintii).
Desi, asemenea Sfantului Serafim din Sarov, se simtea adanc legat de frumusetile Firii si de toate vietatile lui Dumnezeu, bucurandu-se de fiecare zi petrecuta in sihastria de la Noble Ridge, pe care o primea ca pe o binecuvantare, a avut mereu sentimentul ca nu-i decat un simplu pelerin prin lumea aceasta, pregatindu-se in tot ceasul pentru viata de apoi.
De acolo, din munte, Seraphim Rose facu sa se reverse in lume un adevarat torent de publicatii (cei doi dusesera cu ei, inca de la inceputurile pustniciei lor, masinile tipografice): a scris, a talmacit, a cules, a multiplicat, a tiparit si a raspandit prin cei binevoitori reviste si mai ales carti a caror insemnatate si actualitate apar tot mai pregnante in constiinta posteritatii: o opera teologica si mistica de o inalta tinuta intelectuala, dar si de o mare forta...
