Pierderea lanii i noi trebuie sa parasim toate cele pamantesti Dupa ce a fost spalata si dupa ce s-a uscat, oaia este trantita la pamant si cel ce o tunde se apuca de lucru. Biata faptura pierde lana sa cea placuta. i voi veti pierde ceea ce va era placut. De altcum, noi nu []Pierderea lanii i noi trebuie sa parasim toate cele pamantesti Dupa ce a fost spalata si dupa ce s-a uscat, oaia este trantita la pamant si cel ce o tunde se apuca de lucru. Biata faptura pierde lana sa cea placuta. i voi veti pierde ceea ce va era placut. De altcum, noi nu pierdem nimic, caci n-avem nimic.

Fratele meu! Nu este bun pamantesc pe care nu trebuie sa-l parasesti. Nimic nu este al nostru, decat Dumnezeul nostru.

Cum ar zice cineva nici macar pacatele noastre nu sunt ale noastre? Nu! Caci pacatele au fost ale noastre, insa Domnul Iisus le-a luat asupra Sa.

Nu este nimic propriu al nostru decat Dumnezeul nostru, caci toate darurile Lui ne sunt numai imprumutate si pot fi cerute inapoi indata ce vointa Sa le cere. E o nebunie a crede ca averile noastre sunt ale noastre si a murmura cand Domnul ni le ia.

Te imprumuti de la cineva cu ceva? Ii multumesti cand ii redai ceea ce ai primit. Tot asa sa ne bucuram si noi cand Domnul ne ia inapoi ceea ce ne imprumutase.

Toate averile noastre sunt numai scurte bunuri, imprumutate pe o ora. Chiar daca ne raman noua pana murim, totusi atunci ne vom desparti de ele. Nu vom lua cu noi nici cea mai mica faramitura peste raul mortii. i daca Domnul ne cere lana cu un ceas mai devreme, de ce oare sa ne intristam? El face acest lucru spre binele nostru. i daca acum nu intelegem acest lucru, il vom intelege mai tarziu.

Parintele Iosif Trifa, din Ca o oaie fara glas (Isaia 53, 7)