Smerenia este începutul mântuirii
EVANGHELIA DUMINICII A 33-A DUPA RUSALII (a Vamesului si Fariseului) Despre smerenie si trufie Zis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni au intrat in biserica sa se roage unul fariseu si altul vames. Fariseul, stand, asa se ruga intru sine: Doamne, multumescu- i ca nu sunt ca ceilalti oameni: jefuitori, nedrepti, preacurvari sau ca acest vames. []EVANGHELIA DUMINICII A 33-A DUPA RUSALII(a Vamesului si Fariseului)Despre smerenie si trufieZis-a Domnul pilda aceasta: Doi oameni au intrat in biserica sa se roage unul fariseu si altul vames. Fariseul, stand, asa se ruga intru sine: Doamne, multumescu- i ca nu sunt ca ceilalti oameni: jefuitori, nedrepti, preacurvari sau ca acest vames. Postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii la cer sa-i ridice, ci isi batea pieptul, zicand: Dum nezeule, milostiv fii mie pacatosului! Zic voua ca s-a pogorat acesta mai indreptat la casa lui decat acela. Ca tot cela ce se inalta smeri-se-va, iar cela ce se smereste inalta-se-va. (Luca 18, 10-14)Ce evanghelie minunata si ce invatatura minunata despre smerenie si trufie! Doara nicaieri in Sf. Scriptura nu se arata atat de graitor virtutea smereniei si pacatul trufiei ca aici, in evanghelia aceasta.
De la vames sa luam pilda de smerenie si cainta pentru pacatele noastre. Vamesul isi dusese pacatele la biserica si, asezandu-se cu ele rusinat, acolo, inapoi, langa usa, le stropea cu lacrimile parerii de rau.
Asa sa facem si noi. Smerenia este temelia vietii noastre celei crestinesti zice Sf. Ioan Gura de Aur. Macar de ai zidi tu cat de mult, macar de ai strange mii de rugaciuni, de ajunari si de fapte bune, de nu le vei pune pe temelia aceasta, intru desert si lesne va cadea zidirea lor, pe nisip fiind asezata Nimic nu este in faptele noastre cele bune care sa nu aiba lipsa de smerenie. De vei aduna rugaciune ori milostenie, ori ajun, ori alta bunatate, fara smerenie toate indata cad. Precum mandria este izvorul tuturor rautatilor, asa smerenia, inceput tuturor faptelor bune. Smerenia este temelia vietii crestinesti, iar temelia smereniei este cunoasterea pacatului si cainta pentru pacat. Nimic nu-l poate smeri pe om asa tare ca Sf. Ioan pacatul si cuonasterea lui zice Gura de Aur.
Fariseul tocmai aceasta temelie n-o avea. In biserica, in fata lui Dumnezeu, el nu zicea: Doamne, iarta-ma ca n-am putut face tot ceea ce ar fi trebuit sa fac! Nu zicea nici macar asa: Doamne, mul tumescu- i ca m-ai ajutat sa fac asta si asta! Ba, inca mai mult decat atat, el se lauda pe sine insusi si-l hulea pe aproapele. Nu asa facea vamesul. Acolo, dupa usa bisericii, el statea cu sufletul smerit in fata lui Dumnezeu si, din adancul sufletului sau, se ruga asa: Dum nezeule, sunt un pacatos, sunt cel mai mare pacatos! Pentru multimea pacatelor mele nu sunt vrednic sa caut cu ochii mei spre cer Inaintea Ta, Doamne, stau toate strambatatile mele. Inaintea Ta stau toate suspinele saracilor pe care i-am asuprit. Nici un gand si nici un lucru nu este pe care sa nu-l stii Tu, Doamne. Dar a raspunde nu pot, iar a fugi n am unde. Dum nezeule, milostiv fii mie pacatosului! Cu lacrimi fierbinti, Te rog, milostiv fii mie, pacatosului si ma iarta pe mine, ticalosul! Smerenia es te inceputul man tuirii. Smerenia zice Fericitul Augustin este scara ce ne inal ta la cele ceresti. Smerenia zice Sf. Ioan Gura de Aur este caruta ce ne ridica la cer . Celor sme riti, Dum nezeu le da har (Pilde 3, 34).
Odata, Ferici tul Augustin a fost intrebat: Care este virtutea cea dintai si cea mai mare? Smerenia! a raspuns Fericitul Augustin. Iar dupa smerenie, care vine in randul al doilea? Smerenia! a raspuns iarasi Fericitul Augustin. Iar in randul al treilea? intreba omul mirat. Smerenia! raspunse si a treia oara Fericitul Augustin.
Smerenia este cea mai aleasa dintre toate virtutile. Vom spune insa indata ca aceasta virtute se poate invata numai in scoala Mantuitorului, in scoala Golgotei, in scoala Celui care a zis: Invatati de la Mine, caci sunt bland si smerit cu inima! (Matei 11, 29). i sa nu credeti ca e o lectie usoara aceasta. E lectia cea mai grea. Cititi cu luare-aminte prin Noul Testament si veti afla cu cata greutate i-a scos Iisus chiar si pe Apostolii Sai de sub ispita trufiei (cand discutau care dintre ei sa fie mai mare ).
Iisus Mantuitorul Care S-a smerit pe Sine pana la moarte de cruce ramane pilda desavarsita de smerenie pentru toate vremile si pentru toti oamenii. Oricine paseste cu adevarat pe urmele Domnului castiga si virtutea smereniei. Oricine intra cu adevarat in scoala Golgotei traieste o viata de neincetata smerenie. Dragostea si smerenia sunt semnul ca cineva traieste cu adevarat Evanghelia Mantuitorului.
Fata de virtutea smereniei, cat de urate sunt trufia si mandria! Trufia este rasuflarea Satanei. Mandria este ispita cea grozava cu care diavolul a castigat cea dintai biruinta in gradina Edenului si cu care castiga si azi cele mai multe biruinte. Rasadul tuturor relelor este mandria zice inteleptul Sirah. i, vai, este plina lumea de roadele acestui rasad blestemat.
Luxurile, falosiile, trufiile, imperecherile, zavistiile, dusmaniile, dihoniile politice, toate au rasarit si rasar, de regula, din rasadul cel diavolesc al trufiei. In special, lumea de azi este plina de duhul cel satanic al trufiei.
Se tin oamenii de azi sfatosi, invatati; nu le mai trebuie nici sfaturi, nici Evanghelie. Ei stiu de toate. Eu vorbesc de oamenii din popor. Intre domni e si mai si Aproape toti intelectualii isi fac un titlu de mandrie (ce potrivita expresie!) sa nu mai creada in super stitiile religiei. Vai, ce seceris grozav are diavolul si azi in lume cu ispita trufiei. Racirea dragostei si trufia sunt semnele cele mai graitoare despre cat de mult s-a departat crestinatatea de azi de duhul Evangheliei.
Tot cela ce se inalta smeri-se-va, iar cel ce se smereste inalta se-va , zice evanghelia de duminica. Vedeti, aici sunt doua scari deosebite.
Tot cel ce se smereste inalta-se-va asta-i scara lui Dumnezeu, pe care o vedem pe tot locul prin Biblie. Din groapa si din temnita l-a ridicat Domnul pe Iosif, fiul lui Iacov. Din apele Nilului l-a scos pe Moise si l-a facut conducatorul unui popor. De la oi l-a chemat pe David-proorocul; de la plug, pe Elisei; de la pescuit, pe Apostoli etc. Ce pilda minunata de smerenie este si Ioan Botezatorul, Inainte-Mergatorul Domnului! i tot cela ce se inalta smeri-se-va asta-i scara diavolului, pe care, asijderea,...
De la vames sa luam pilda de smerenie si cainta pentru pacatele noastre. Vamesul isi dusese pacatele la biserica si, asezandu-se cu ele rusinat, acolo, inapoi, langa usa, le stropea cu lacrimile parerii de rau.
Asa sa facem si noi. Smerenia este temelia vietii noastre celei crestinesti zice Sf. Ioan Gura de Aur. Macar de ai zidi tu cat de mult, macar de ai strange mii de rugaciuni, de ajunari si de fapte bune, de nu le vei pune pe temelia aceasta, intru desert si lesne va cadea zidirea lor, pe nisip fiind asezata Nimic nu este in faptele noastre cele bune care sa nu aiba lipsa de smerenie. De vei aduna rugaciune ori milostenie, ori ajun, ori alta bunatate, fara smerenie toate indata cad. Precum mandria este izvorul tuturor rautatilor, asa smerenia, inceput tuturor faptelor bune. Smerenia este temelia vietii crestinesti, iar temelia smereniei este cunoasterea pacatului si cainta pentru pacat. Nimic nu-l poate smeri pe om asa tare ca Sf. Ioan pacatul si cuonasterea lui zice Gura de Aur.
Fariseul tocmai aceasta temelie n-o avea. In biserica, in fata lui Dumnezeu, el nu zicea: Doamne, iarta-ma ca n-am putut face tot ceea ce ar fi trebuit sa fac! Nu zicea nici macar asa: Doamne, mul tumescu- i ca m-ai ajutat sa fac asta si asta! Ba, inca mai mult decat atat, el se lauda pe sine insusi si-l hulea pe aproapele. Nu asa facea vamesul. Acolo, dupa usa bisericii, el statea cu sufletul smerit in fata lui Dumnezeu si, din adancul sufletului sau, se ruga asa: Dum nezeule, sunt un pacatos, sunt cel mai mare pacatos! Pentru multimea pacatelor mele nu sunt vrednic sa caut cu ochii mei spre cer Inaintea Ta, Doamne, stau toate strambatatile mele. Inaintea Ta stau toate suspinele saracilor pe care i-am asuprit. Nici un gand si nici un lucru nu este pe care sa nu-l stii Tu, Doamne. Dar a raspunde nu pot, iar a fugi n am unde. Dum nezeule, milostiv fii mie pacatosului! Cu lacrimi fierbinti, Te rog, milostiv fii mie, pacatosului si ma iarta pe mine, ticalosul! Smerenia es te inceputul man tuirii. Smerenia zice Fericitul Augustin este scara ce ne inal ta la cele ceresti. Smerenia zice Sf. Ioan Gura de Aur este caruta ce ne ridica la cer . Celor sme riti, Dum nezeu le da har (Pilde 3, 34).
Odata, Ferici tul Augustin a fost intrebat: Care este virtutea cea dintai si cea mai mare? Smerenia! a raspuns Fericitul Augustin. Iar dupa smerenie, care vine in randul al doilea? Smerenia! a raspuns iarasi Fericitul Augustin. Iar in randul al treilea? intreba omul mirat. Smerenia! raspunse si a treia oara Fericitul Augustin.
Smerenia este cea mai aleasa dintre toate virtutile. Vom spune insa indata ca aceasta virtute se poate invata numai in scoala Mantuitorului, in scoala Golgotei, in scoala Celui care a zis: Invatati de la Mine, caci sunt bland si smerit cu inima! (Matei 11, 29). i sa nu credeti ca e o lectie usoara aceasta. E lectia cea mai grea. Cititi cu luare-aminte prin Noul Testament si veti afla cu cata greutate i-a scos Iisus chiar si pe Apostolii Sai de sub ispita trufiei (cand discutau care dintre ei sa fie mai mare ).
Iisus Mantuitorul Care S-a smerit pe Sine pana la moarte de cruce ramane pilda desavarsita de smerenie pentru toate vremile si pentru toti oamenii. Oricine paseste cu adevarat pe urmele Domnului castiga si virtutea smereniei. Oricine intra cu adevarat in scoala Golgotei traieste o viata de neincetata smerenie. Dragostea si smerenia sunt semnul ca cineva traieste cu adevarat Evanghelia Mantuitorului.
Fata de virtutea smereniei, cat de urate sunt trufia si mandria! Trufia este rasuflarea Satanei. Mandria este ispita cea grozava cu care diavolul a castigat cea dintai biruinta in gradina Edenului si cu care castiga si azi cele mai multe biruinte. Rasadul tuturor relelor este mandria zice inteleptul Sirah. i, vai, este plina lumea de roadele acestui rasad blestemat.
Luxurile, falosiile, trufiile, imperecherile, zavistiile, dusmaniile, dihoniile politice, toate au rasarit si rasar, de regula, din rasadul cel diavolesc al trufiei. In special, lumea de azi este plina de duhul cel satanic al trufiei.
Se tin oamenii de azi sfatosi, invatati; nu le mai trebuie nici sfaturi, nici Evanghelie. Ei stiu de toate. Eu vorbesc de oamenii din popor. Intre domni e si mai si Aproape toti intelectualii isi fac un titlu de mandrie (ce potrivita expresie!) sa nu mai creada in super stitiile religiei. Vai, ce seceris grozav are diavolul si azi in lume cu ispita trufiei. Racirea dragostei si trufia sunt semnele cele mai graitoare despre cat de mult s-a departat crestinatatea de azi de duhul Evangheliei.
Tot cela ce se inalta smeri-se-va, iar cel ce se smereste inalta se-va , zice evanghelia de duminica. Vedeti, aici sunt doua scari deosebite.
Tot cel ce se smereste inalta-se-va asta-i scara lui Dumnezeu, pe care o vedem pe tot locul prin Biblie. Din groapa si din temnita l-a ridicat Domnul pe Iosif, fiul lui Iacov. Din apele Nilului l-a scos pe Moise si l-a facut conducatorul unui popor. De la oi l-a chemat pe David-proorocul; de la plug, pe Elisei; de la pescuit, pe Apostoli etc. Ce pilda minunata de smerenie este si Ioan Botezatorul, Inainte-Mergatorul Domnului! i tot cela ce se inalta smeri-se-va asta-i scara diavolului, pe care, asijderea,...
