„ŞTIU CĂ PE IISUS CEL RĂSTIGNIT ÎL CĂUTAŢI”
Cu aceste cuvinte fericite, Sfintele Femei Mironosite au fost intampinate de inger (cf. Mt 28), stiind ca ele pe Iisus cel Rastignit Il cautau. Dar aceasta cautare a Celui Viu intre cei morti nu mai era de actualitate. Iisus Mantuitorul inviase. Ingerul Domnului cunostea dorul si dragostea ce ardeau fara mistuire in inimile lor pentru []Cu aceste cuvinte fericite, Sfintele Femei Mironosite au fost intampinate de inger (cf. Mt 28), stiind ca ele pe Iisus cel Rastignit Il cautau. Dar aceasta cautare a Celui Viu intre cei morti nu mai era de actualitate. Iisus Mantuitorul inviase. Ingerul Domnului cunostea dorul si dragostea ce ardeau fara mistuire in inimile lor pentru Iisus cel Rastignit. De aceea se poarta cu gingasie, nu le alunga, nu le inspaimanta, cum face cu strajerii, care pazeau mormantul, ci le lamureste, le mangaie si le arata mormantul gol. Ele s-au aplecat sa vada mormantul si pe Dragul lor, dar Domnul lor nu mai era la locul unde Il pusesera. El era viu.
Cutremurul, aratarea ingerului cu lumina ca de fulger, imbracamintea-i luminoasa, alba ca zapada, zgomotul de la pravalirea pietrei de pe mormant, spaima strajerilor a caror faima de cruzime era cunoscuta in toata lumea, iar acum cad victima fricii, groazei si amortelii, erau tot atatea motive ca biata fiinta umana sa se inspaimante, sa se ingrozeasca.
Exista fiinte sensibile la cele mai usoare zgomote. Un fosnet cat de mic, o schimbare neobisnuita, fireasca, declan-sata brusc le face sa tresara, sa se ingrozeasca, sa se inspai-mante. La o fanfara militara, in timp ce fanfara canta si tobele rasunau, la un sunet mai strident, o femeie a cazut in lesin. Alte doua femei treceau raul pe un pod construit din lemn. Una a scapat piciorul printre barnele putrede, iar cealalta, in loc sa o ajute pe cea cazuta, a ramas inmarmurita, pierduta, incremenita ca stanca, parasita de putinul sprijin prin care ar fi putut sa-i vina in ajutor.
Cu femeile mironosite vedem implinindu-se o lucrare minunata si tainica. Frica lor era de natura fireasca, dar bucuria launtrica stapanea intreaga lor fiinta. Mantuitorul inviat era langa ele, era cu ele, le intarea, le adeverea, le sprijinea; ele se minunau de tot ce vedeau si auzeau; dar erau intarite prin har si harul le-a invrednicit sa poata spune tuturor cele ce vazusera si auzisera, sa devina cele dintai misionare ale Invierii Lui.
Rasplatind dragostea lor cu indoit har, Domnul nu le-a lasat sa se departeze mult de la mormant, si li S-a aratat viu, invrednicindu-le pe ele cele dintai sa-L vada inviat din morti. Bucurati-va! le-a zis Iisus. Cu alte cuvinte, plansul si durerea au luat sfarsit. E vremea bucurieiPlansul isi are vremea lui si bucuria isi are vremea ei.
Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele si I s-au inchinat.
Nu va temeti! le-a zis Domnul. Duceti-va si vestiti fratilor Mei ca sa mearga in Galileea si acolo Ma vor vedea! Cine Il cauta cu dragoste sincera pe Iisus cel Rastignit acela moare pacatului, se inchina Lui, I se daruieste, si, ca rasplata, va fi incununat cu daruri duhovnicesti si cu bucuria Invierii.
Vremea de incercare, de furtuni si prigoniri pentru vestirea lui Iisus cel Rastignit din toate veacurile, cand Mantuitorul este alungat, chinuit si parasit, iar vestirea Lui prigonita se aseamana cu vremea lungului calvar suferit de Domnul din clipa arestarii Sale si pana sus, pe Golgota, rastignit intre doi talhari. Deosebirea este ca dealul de atunci a fost urcat de un singur Osandit purtand o cruce. Cei mai multi erau judecatori, calai, batjocoritori si o ceata mica era cea care simtea durerea Osanditului. Iar azi drumul durerii e batatorit de multimea osanditilor pentru aceeasi cauza: Iisus Mantuitorul si mantuirea in Jertfa Lui. Milioane si milioane de purtatori de cruci si-au sfarsit alergarea; crucile rastignirii lor stau infipte pe acelasi munte, Golgota, iar ei asteapta invierea si cununa rasplatirilor.
Cand Evanghelia mantuirii este prigonita, cand Iisus Mantuitorul este alungat din hotarele cetatii noastre, nu-i sfarsitul. Groapa nu-i sfarsitul Cel ce sta tare pe temeiul credintei, neclintit suferind cu bucurie povara crucii chiar si atunci cand se pare ca nu-s sperante in viitor, cand se pare ca nici Dumnezeu nu mai raspunde asteapta cu rabdare bucuria Invierii!Noi credem in rasplatire. Credem, potrivit Cuvantului Viu al lui Dumnezeu si asteptam cu bucurie ziua cand Insusi Dumnezeu prin Fiul Sau, Domnul Iisus cel Inviat din morti, va rasplati fiecaruia dupa fapta sa (cf. Fapte 17, 30-31). Nu dorim ceasul razbunarii, ci dorim ceasul mantuirii, ceasul invierii noastre.
De aceea, nu te teme, crede numai, caci credinta deschide usa la Rai si in curand ne vom vedea la cele...
Cutremurul, aratarea ingerului cu lumina ca de fulger, imbracamintea-i luminoasa, alba ca zapada, zgomotul de la pravalirea pietrei de pe mormant, spaima strajerilor a caror faima de cruzime era cunoscuta in toata lumea, iar acum cad victima fricii, groazei si amortelii, erau tot atatea motive ca biata fiinta umana sa se inspaimante, sa se ingrozeasca.
Exista fiinte sensibile la cele mai usoare zgomote. Un fosnet cat de mic, o schimbare neobisnuita, fireasca, declan-sata brusc le face sa tresara, sa se ingrozeasca, sa se inspai-mante. La o fanfara militara, in timp ce fanfara canta si tobele rasunau, la un sunet mai strident, o femeie a cazut in lesin. Alte doua femei treceau raul pe un pod construit din lemn. Una a scapat piciorul printre barnele putrede, iar cealalta, in loc sa o ajute pe cea cazuta, a ramas inmarmurita, pierduta, incremenita ca stanca, parasita de putinul sprijin prin care ar fi putut sa-i vina in ajutor.
Cu femeile mironosite vedem implinindu-se o lucrare minunata si tainica. Frica lor era de natura fireasca, dar bucuria launtrica stapanea intreaga lor fiinta. Mantuitorul inviat era langa ele, era cu ele, le intarea, le adeverea, le sprijinea; ele se minunau de tot ce vedeau si auzeau; dar erau intarite prin har si harul le-a invrednicit sa poata spune tuturor cele ce vazusera si auzisera, sa devina cele dintai misionare ale Invierii Lui.
Rasplatind dragostea lor cu indoit har, Domnul nu le-a lasat sa se departeze mult de la mormant, si li S-a aratat viu, invrednicindu-le pe ele cele dintai sa-L vada inviat din morti. Bucurati-va! le-a zis Iisus. Cu alte cuvinte, plansul si durerea au luat sfarsit. E vremea bucurieiPlansul isi are vremea lui si bucuria isi are vremea ei.
Ele s-au apropiat, I-au cuprins picioarele si I s-au inchinat.
Nu va temeti! le-a zis Domnul. Duceti-va si vestiti fratilor Mei ca sa mearga in Galileea si acolo Ma vor vedea! Cine Il cauta cu dragoste sincera pe Iisus cel Rastignit acela moare pacatului, se inchina Lui, I se daruieste, si, ca rasplata, va fi incununat cu daruri duhovnicesti si cu bucuria Invierii.
Vremea de incercare, de furtuni si prigoniri pentru vestirea lui Iisus cel Rastignit din toate veacurile, cand Mantuitorul este alungat, chinuit si parasit, iar vestirea Lui prigonita se aseamana cu vremea lungului calvar suferit de Domnul din clipa arestarii Sale si pana sus, pe Golgota, rastignit intre doi talhari. Deosebirea este ca dealul de atunci a fost urcat de un singur Osandit purtand o cruce. Cei mai multi erau judecatori, calai, batjocoritori si o ceata mica era cea care simtea durerea Osanditului. Iar azi drumul durerii e batatorit de multimea osanditilor pentru aceeasi cauza: Iisus Mantuitorul si mantuirea in Jertfa Lui. Milioane si milioane de purtatori de cruci si-au sfarsit alergarea; crucile rastignirii lor stau infipte pe acelasi munte, Golgota, iar ei asteapta invierea si cununa rasplatirilor.
Cand Evanghelia mantuirii este prigonita, cand Iisus Mantuitorul este alungat din hotarele cetatii noastre, nu-i sfarsitul. Groapa nu-i sfarsitul Cel ce sta tare pe temeiul credintei, neclintit suferind cu bucurie povara crucii chiar si atunci cand se pare ca nu-s sperante in viitor, cand se pare ca nici Dumnezeu nu mai raspunde asteapta cu rabdare bucuria Invierii!Noi credem in rasplatire. Credem, potrivit Cuvantului Viu al lui Dumnezeu si asteptam cu bucurie ziua cand Insusi Dumnezeu prin Fiul Sau, Domnul Iisus cel Inviat din morti, va rasplati fiecaruia dupa fapta sa (cf. Fapte 17, 30-31). Nu dorim ceasul razbunarii, ci dorim ceasul mantuirii, ceasul invierii noastre.
De aceea, nu te teme, crede numai, caci credinta deschide usa la Rai si in curand ne vom vedea la cele...
