DULCE CA MIEREA, AMAR CA FIEREA
Am luat carticica din mana ingerului si am mancat-o; in gura mea a fost dulce ca mierea, dar dupa ce am mancat-o mi s-a umplut pantecele de amaraciune (Apoc 10, 9-10). Viata credinciosului este sau nu este in belsug duhovnicesc, dupa belsugul cuvantului si plinatatea intelepciunii divine din care se hraneste. In aceasta se explica []Am luat carticica din mana ingerului si am mancat-o; in gura mea a fost dulce ca mierea, dar dupa ce am mancat-o mi s-a umplut pantecele de amaraciune (Apoc 10, 9-10).
Viata credinciosului este sau nu este in belsug duhovnicesc, dupa belsugul cuvantului si plinatatea intelepciunii divine din care se hraneste. In aceasta se explica si porunca Sf. Ap. Pavel, cand zice ca sa locuiasca din belsug in noi Cuvantul lui Hristos in toata intelepciunea. Din el sa ne invatam, sa ne sfatuim unii pe altii cu psalmi, cu cantari de lauda, cu cantari duhovnicesti, cantand lui Dumnezeu din inimi cu multumire (cf. Col 3, 16).
Ca sa rodeasca Cuvantul, sa aduca rodul cuvenit, sa inveseleasca inima, sa dea bucurie, ca infierea prin Har sa ne invredniceasca a purta Numele Sau cel Sfant. Sf. Prooroc Ieremia ne va spune ca acesta, adica Cuvantul cel viu si lucrator, nu numai se primeste, ci se si inghite, ca organismul uman, trupul si sufletul, sa-l asimileze. Iata cum spune el: Cand am primit cuvintele Tale le-am inghitit; cuvintele Tale au fost bucuria si veselia inimii mele, caci dupa numele Tau sunt numit, Domnul Dumnezeul Ostirilor (Ier 15, 16).
Prin urmare, inghitind Cuvantul lui Dumnezeu, nu numai auzindu-l, bucurandu-te de el, aprobandu-l si punan-du-l la temelia vietii, ca unic program zilnic de viata datator, iti va produce doua mari senzatii contrare unul celuilalt, si anume: cea dintai, dulceata neasemuita. Mierea este simbolul bucuriei, al veseliei, al fericirii. Canaanul a fost asemanat cu tara unde curge lapte si miere . Tot la fel, Canaanul cel Ceresc din Raiul lui Dumnezeu ne este asemanat cu cetatea de aur in care va locui neprihanirea; cea de a doua este amaraciune la nesfarsit: Mi s-a umplut pantecele de amaraciune . i mai avem ceva de observat, anume ca partea superioara din care fac parte gustul, judecata, intelepciunea, intelegerea, ratiunea, inima, cu alte cuvinte, intreg arsenalul central al fiintei umane este coplesit de veselie, de dulceata, frumusetea si maretia Cuvantului lui Dumnezeu. Numai partea inferioara, pantecele si cea de dedesubtul acestuia se umple de amaraciune. Aceasta parte ramane mereu ne-multumita in toate privintele, cersindu-si drepturile, caci in ea nu locuieste nimic vesnic. Pantecele tanjeste mereu dupa bucatele trecatoare ale vietii acesteia, dupa bunul trai pamantesc, comoditate, satisfactii pacatoase, se plange mereu arsenalul central ca e neglijat, si are influente cand plangerile-i sunt prea mari. Atunci tulbura linistea, pacea si bucuria duhului luminat , mai ales cand acesta e mai putin intarit in cunoasterea si intelegerea Sfantului cuvant. Dorintele pantecelui si ale satisfactiilor lui fac din omul sanatos in credinta, dar neveghetor, un bolnav, rob, ori slujitor intereselor. De aici se nasc: vorbiri dulci si amagitoare, inselatorii, curvii, fatarnicii, vorbiri ademenitoare, dezbinari, tulburari impotriva invataturii sanatoase, falsificari ale invataturilor primite de la inaintasi Care este leacul? Departati-va de ei! (cf. Rom 16, 17-18).
Omul neduhovnicesc, pentru interesele si pentru foloasele proprii, firesti, este in stare sa se injoseasca pe sine pana la cea mai de jos treapta, la a cersi, invocand dragostea lui Iisus, este in stare sa faca orice compromis, numai sa castige, sa fie ascultat.
In celula treisprezece din inchisoarea Gherla, m-am uimit vazand staruinta unui condamnat pentru credinta in Domnul Iisus (N. M.). Un altul fusese anuntat sa-si faca bagajul. La inchisoare, anuntul acesta inseamna plecare nu se stie unde. Se putea sa fie doar o mutare in alta celula sau la alta inchisoare. Credinciosul acesta, desi avea camasi de schimb, staruia de cel anuntat de plecare sa-i dea lui o camasa. Dumneata te duci acasa, da-mi mie camasa! . Dar daca nu merg acasa zise omul , ci ma muta in alta celula sau la alta inchisoare, eu ce fac? Nu, dumneata mergi acasa, da-mi mie camasa! i, ca sa scape de cicalelile lui staruitoare, omul i-a dat camasa, fara sa stie unde merge. Peste cateva minute, securistul intrand l-a luat si l-a dus cine stie unde.
Sf. Ap. Pavel ne infatiseaza o categorie de slujitori ai pantecelui, care, prin purtarea lor, s-au facut vrajmasi ai Crucii lui Hristos. Sfarsitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pantecele si slava lor este rusinea lor, si se gandesc la lucrurile de pe pamant (cf. Flp 3,18-19). Pentru unii...
Viata credinciosului este sau nu este in belsug duhovnicesc, dupa belsugul cuvantului si plinatatea intelepciunii divine din care se hraneste. In aceasta se explica si porunca Sf. Ap. Pavel, cand zice ca sa locuiasca din belsug in noi Cuvantul lui Hristos in toata intelepciunea. Din el sa ne invatam, sa ne sfatuim unii pe altii cu psalmi, cu cantari de lauda, cu cantari duhovnicesti, cantand lui Dumnezeu din inimi cu multumire (cf. Col 3, 16).
Ca sa rodeasca Cuvantul, sa aduca rodul cuvenit, sa inveseleasca inima, sa dea bucurie, ca infierea prin Har sa ne invredniceasca a purta Numele Sau cel Sfant. Sf. Prooroc Ieremia ne va spune ca acesta, adica Cuvantul cel viu si lucrator, nu numai se primeste, ci se si inghite, ca organismul uman, trupul si sufletul, sa-l asimileze. Iata cum spune el: Cand am primit cuvintele Tale le-am inghitit; cuvintele Tale au fost bucuria si veselia inimii mele, caci dupa numele Tau sunt numit, Domnul Dumnezeul Ostirilor (Ier 15, 16).
Prin urmare, inghitind Cuvantul lui Dumnezeu, nu numai auzindu-l, bucurandu-te de el, aprobandu-l si punan-du-l la temelia vietii, ca unic program zilnic de viata datator, iti va produce doua mari senzatii contrare unul celuilalt, si anume: cea dintai, dulceata neasemuita. Mierea este simbolul bucuriei, al veseliei, al fericirii. Canaanul a fost asemanat cu tara unde curge lapte si miere . Tot la fel, Canaanul cel Ceresc din Raiul lui Dumnezeu ne este asemanat cu cetatea de aur in care va locui neprihanirea; cea de a doua este amaraciune la nesfarsit: Mi s-a umplut pantecele de amaraciune . i mai avem ceva de observat, anume ca partea superioara din care fac parte gustul, judecata, intelepciunea, intelegerea, ratiunea, inima, cu alte cuvinte, intreg arsenalul central al fiintei umane este coplesit de veselie, de dulceata, frumusetea si maretia Cuvantului lui Dumnezeu. Numai partea inferioara, pantecele si cea de dedesubtul acestuia se umple de amaraciune. Aceasta parte ramane mereu ne-multumita in toate privintele, cersindu-si drepturile, caci in ea nu locuieste nimic vesnic. Pantecele tanjeste mereu dupa bucatele trecatoare ale vietii acesteia, dupa bunul trai pamantesc, comoditate, satisfactii pacatoase, se plange mereu arsenalul central ca e neglijat, si are influente cand plangerile-i sunt prea mari. Atunci tulbura linistea, pacea si bucuria duhului luminat , mai ales cand acesta e mai putin intarit in cunoasterea si intelegerea Sfantului cuvant. Dorintele pantecelui si ale satisfactiilor lui fac din omul sanatos in credinta, dar neveghetor, un bolnav, rob, ori slujitor intereselor. De aici se nasc: vorbiri dulci si amagitoare, inselatorii, curvii, fatarnicii, vorbiri ademenitoare, dezbinari, tulburari impotriva invataturii sanatoase, falsificari ale invataturilor primite de la inaintasi Care este leacul? Departati-va de ei! (cf. Rom 16, 17-18).
Omul neduhovnicesc, pentru interesele si pentru foloasele proprii, firesti, este in stare sa se injoseasca pe sine pana la cea mai de jos treapta, la a cersi, invocand dragostea lui Iisus, este in stare sa faca orice compromis, numai sa castige, sa fie ascultat.
In celula treisprezece din inchisoarea Gherla, m-am uimit vazand staruinta unui condamnat pentru credinta in Domnul Iisus (N. M.). Un altul fusese anuntat sa-si faca bagajul. La inchisoare, anuntul acesta inseamna plecare nu se stie unde. Se putea sa fie doar o mutare in alta celula sau la alta inchisoare. Credinciosul acesta, desi avea camasi de schimb, staruia de cel anuntat de plecare sa-i dea lui o camasa. Dumneata te duci acasa, da-mi mie camasa! . Dar daca nu merg acasa zise omul , ci ma muta in alta celula sau la alta inchisoare, eu ce fac? Nu, dumneata mergi acasa, da-mi mie camasa! i, ca sa scape de cicalelile lui staruitoare, omul i-a dat camasa, fara sa stie unde merge. Peste cateva minute, securistul intrand l-a luat si l-a dus cine stie unde.
Sf. Ap. Pavel ne infatiseaza o categorie de slujitori ai pantecelui, care, prin purtarea lor, s-au facut vrajmasi ai Crucii lui Hristos. Sfarsitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pantecele si slava lor este rusinea lor, si se gandesc la lucrurile de pe pamant (cf. Flp 3,18-19). Pentru unii...
