Coloseni 3, 12-16 Mi-e greu sa va vorbesc despre cuvintele acestea ale Sfantului Pavel privind in ochi lumea in care ne traim vietile. O lume atinsa de ura mai poate naste simplitatea iubirii la care indeamna Apostolul? Sigur da, pentru ca imbracarea in dragoste nu este contextuala, legata de lumea aceasta, ci este fundamental legata []Coloseni 3, 12-16Mi-e greu sa va vorbesc despre cuvintele acestea ale Sfantului Pavel privind in ochi lumea in care ne traim vietile. O lume atinsa de ura mai poate naste simplitatea iubirii la care indeamna Apostolul? Sigur da, pentru ca imbracarea in dragoste nu este contextuala, legata de lumea aceasta, ci este fundamental legata de Imparatia lui Dumnezeu. Care este viata noastra. i legatura desavarsirii. Aici nu se aseamana ceea ce credem noi despre iubire cu ceea ce socoteste Apostolul ca este iubire. Dragostea despre care vorbeste Sf. Ap. Pavel si pe care ne-o daruieste descrisa atat de minunat in Epistola I catre Corinteni (cap. 13, 1- 13) este legata, fundamental, de legatura prin desavarsire. Ratarile noastre sufletesti vin din negrija la propria desavarsire, tragand dupa noi pe cei care ne iubesc in degringolada pacatelor noastre. Nu. Nu iubim cand obligam iubirea si cei pe care-i iubim sa se incadreze in scaderile noastre, in linia ispitelor noastre. Ci numai atunci cand tragem de sufletele noastre, de trupurile noastre, sa fie suport desavarsirii. i Apostolul ne spune aceasta la vreme de postire. De reconsiderare a nevoilor noastre cotidiene. La vremea incercarilor de acum pare si mai important sa ne crestem iubirea . Cat de adanc se exprima Sfantul Pavel cand spune: Imbracati-va in dragoste ! Aduce aminte de textul pe care-l cantam la Botez, de fiecare data cu emotie: Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat (Galateni 3, 27). Din care Sfantul Ioan Gura de Aur ne atrage atentia ca imbracarea este actul de maxima intimitate, iar nu dezbracarea, cum cred cate unii. Dovada intimitatii imbracate este data de haina mirelui si miresei, care cauta sa placa unul altuia, de haina in care se invesmanta indracitii din tinuturile de dincolo de Marea Tiberiadei, fie in Gadara, fie in Ghergheseni, odata cu evadarea lor din iad. Imbracarea aceasta in iubire, care este opusul tunicii in care se imbraca Adam si Eva dupa cadere. Tunica unui trup coruptibil de moarte. Invesmantarea in iubire la care ne indeamna Ap. Pavel este singura invesmantare care ne va urma in Raiul Imparatiei. Haina dobandita prin moartea si invierea ce sunt continute de Botez ca un dar de pret. Asa cum inelul de logodna contine in el iubirea logodnicilor ca o piatra de pret.

Langa iubire si concomitenta cu ea este Pacea. O pace a unitatii de trup eclesial. O pace care stapaneste sufletul nostru cu cea mai minunata dintre stapaniri. Care ne daruieste stapanirea de sine pentru a trece peste prapastiile de acum ale vietii. M-am intrebat deseori de unde e atata pace in slujirea la inmormantari ori in tensiunea unor momente grele (botez la copiii muribunzi, impartasirea muribunzilor ori a celor comati deja). Prima data am crezut ca vine din obisnuinta. Dar cine se poate obisnui cu moartea? E mai curand bolnav cel fara reactie la moarte decat duhovnicesc. i abia in vremea din urma, recitind si reascultand Parintii Bisericii, am descoperit ca pacea prin care treci in clipele in care ceilalti isi pierd sensul vietii tine de invesmantarea in iubire a propriei tale vocatii. Fie ca esti preot, medic, profesor ori pur si simplu om. Dragostea da pacea si pacea sporeste rugaciunea multumitoare, faptuirea multumitoare lui Dumnezeu. Pentru ca nu poti fi multumitor lui Hristos daca nu iubesti cu pace provocarile prin care te creste. Ori poti fi multumitor, dar la modul in care reactioneaza, tineti minte...