Iar duhul curãtiei, al gândului smerit, al rãbdãrii si al dragostei, dãruieste-mi mie, slugii Tale.
In fiecare cerere ne recunoastem slugi , creaturi recreate printr-o suflare care vine din profunzimile sufletului nostru. Rug ciunea nu este numai o simpl meditatie, ea este intalnire, intrare in relatie, convorbire, spuneau vechii monahi. C ci Dumnezeu ne gr ieste prin Scriptur , prin fiinte si lucruri, prin diferite imprejur ri din existenta noastr si chiar prin prezenta Sa; cuvinte []In fiecare cerere ne recunoastem slugi , creaturi recreate printr-o suflare care vine din profunzimile sufletului nostru. Rug ciunea nu este numai o simpl meditatie, ea este intalnire, intrare in relatie, convorbire, spuneau vechii monahi. C ci Dumnezeu ne gr ieste prin Scriptur , prin fiinte si lucruri, prin diferite imprejur ri din existenta noastr si chiar prin prezenta Sa; cuvinte t cute, pline de dulceat , fl c ri care aprind inima (si nu vorb rie mincinoas , nerusinat , am gitoare). Numai o asemenea rug ciune poate rupe cercul magic a ceea ce numim philautia, narcisism metafizic, duh de st panire, de autosuficient . Virtutile pe care le enumer rug ciunea si care coexist pentru a se uni isi au astfel punctul de plecare in credint . Din aceast perspectiv , virtutea nu este numai moral , ea particip la umanitatea lui Hristos indumnezeit , in care virtualit tile umanului sunt duse la des varsire prin unirea cu Numele divine pe care le reflect .
Cur tia este departe de a se referi numai la infranare, conform unei acceptiuni moralizatoare si inguste. Ea evoc mai degrab integrarea si integralitatea. Cel curat nu mai este scindat, antrenat ca o frunz in b taia vantului, de valurile unui eros impersonal. El integreaz eros-ul in comuniune, forta vietii intr-o existent personal , bazat pe relatie. C lug rul, pentru care cur tia este intr-adev r infranare (dar nu orice infranare este curat , cast ) isi consum eros-ul in agapi, in intalnirea cu Dumnezeu cel viu, intru totul personal, in admiratia nesfarsit durere si apoi uimire pentru R stignitul care a biruit moartea. Numai atunci el poate s vin in intampinarea celorlalti cu o atentie dezinteresat , ca un b tran-copil, un b tran frumos , unit cu Hristos in vesnicie.
Pentru b rbatul si femeia care se iubesc sincer si care isi sunt credinciosi unul altuia, cur tia este, in Hristos cel unit cu Biserica Sa, ca un Dumnezeu care se uneste cu umanitatea si cu p mantul ei in lumina uni-diversit tii trinitare, cur tirea este deci pentru doi oameni, transformarea agapic si ea a eros-ului in limbaj al unei intalniri, in exprimare a persoanelor in c ldura unei descoperiri reciproce si r bd toare. Iar copilul, micut musafir necunoscut si neasteptat, sau dimpotriv , prea mult asteptat, apare mereu la timp pentru a impiedica iubirea s se inchid in ea ins si, intr-o parodie de absolut.
Curate pot fi: un gand, un cuvant, o expresie pe care le str bate cu toat sinceritatea (frate, nu pleca privirea prosteste in fata doamnelor) aceast puritate fundamental , acest respect al trupului, aceast subordonare a vietii unei taine care o impac si-i red unitatea. Biblia respinge extazul impersonal al prostitutiei sacre, dar pune accentul pe cantarea cant rilor unei intalniri c utate, pierdute, reg site c ci Dumnezeu este Cel de-a pururi c utat , spunea sfantul Grigorie de Nyssa si pe credinciosia smerit , c ci Dumnezeu este si Cel de-a pururi credincios.
Smerenia inscrie credinta in existenta de zi cu zi. Nu am nimic al meu care s nu-mi fie dat. Fragil, gata s se rup atat de adesea, firul vietii mele nu este p strat si reinnodat decat prin vointa de neinteles a Altuia. Smerenia este un dar al lui Dumnezeu insusi si un dar care vine de la El , spune Sfantul Ioan Sc rarul, c ci s-a zis: Inv tati, nu de la ingeri, nici de la oameni, ci de la Mine de la Mine, care r man in voi; de la lumina si lucrarea Mea in voi c ci sunt bland si smerit cu inima, cu gandul si cu duhul, si veti g si pace pentru sufletele voastre si eliberarea de r zboiul gandurilor (Sf. Ioan Sc rarul, Scara 25, 3). Smerit este vamesul din parabol , care, neputandu-se pretinde virtuos, ca un dispretuit colaborator al puterii ce se afl , nu conteaz decat pe mila lui Dumnezeu, in timp ce fariseul, prea bun, dup p rerea lui, nu mai are nevoie de Mantuitor. Omul perfect, sigur pe el, mandru de virtutea lui, nu-i mai las loc si lui Dumnezeu in lume, pentru c il ocup el pe tot. Cel smerit, dimpotriv , se deschide gratuit tii mantuirii, o primeste cu recunostint , imbr candu-si inima in hain de s rb toare.
Smerenie, umilint -humus: nu strivire, ci rodire. Smerenia este activ , ea ar p mantul, il preg teste pentru ca s dea rod insutit atunci cand va trece Sem n torul.
Smerenia este o virtute pe care o vedem la cel lalt, dar pe care n-o putem vedea la noi insine. Cel care ar spune: sunt smerit ar fi un biet infumurat. Smerit devii f r s -ti propui, prin ascultare, detasare, prin respectul tainei, in gratuitatea sa, prin deschidere deci, la primirea harului. Si mai ales prin frica de Dumnezeu , care nu este teroarea sclavului in fata unui st pan aspru care pedepseste, ci spaima subit de a nu-si pierde viata in iluzie, in pantecele mereu nes tul al eului, in balonul umflat cu aer al patimilor. Frica de Dumnezeu ne face smeriti si ne elibereaz de teama de lume...
Cur tia este departe de a se referi numai la infranare, conform unei acceptiuni moralizatoare si inguste. Ea evoc mai degrab integrarea si integralitatea. Cel curat nu mai este scindat, antrenat ca o frunz in b taia vantului, de valurile unui eros impersonal. El integreaz eros-ul in comuniune, forta vietii intr-o existent personal , bazat pe relatie. C lug rul, pentru care cur tia este intr-adev r infranare (dar nu orice infranare este curat , cast ) isi consum eros-ul in agapi, in intalnirea cu Dumnezeu cel viu, intru totul personal, in admiratia nesfarsit durere si apoi uimire pentru R stignitul care a biruit moartea. Numai atunci el poate s vin in intampinarea celorlalti cu o atentie dezinteresat , ca un b tran-copil, un b tran frumos , unit cu Hristos in vesnicie.
Pentru b rbatul si femeia care se iubesc sincer si care isi sunt credinciosi unul altuia, cur tia este, in Hristos cel unit cu Biserica Sa, ca un Dumnezeu care se uneste cu umanitatea si cu p mantul ei in lumina uni-diversit tii trinitare, cur tirea este deci pentru doi oameni, transformarea agapic si ea a eros-ului in limbaj al unei intalniri, in exprimare a persoanelor in c ldura unei descoperiri reciproce si r bd toare. Iar copilul, micut musafir necunoscut si neasteptat, sau dimpotriv , prea mult asteptat, apare mereu la timp pentru a impiedica iubirea s se inchid in ea ins si, intr-o parodie de absolut.
Curate pot fi: un gand, un cuvant, o expresie pe care le str bate cu toat sinceritatea (frate, nu pleca privirea prosteste in fata doamnelor) aceast puritate fundamental , acest respect al trupului, aceast subordonare a vietii unei taine care o impac si-i red unitatea. Biblia respinge extazul impersonal al prostitutiei sacre, dar pune accentul pe cantarea cant rilor unei intalniri c utate, pierdute, reg site c ci Dumnezeu este Cel de-a pururi c utat , spunea sfantul Grigorie de Nyssa si pe credinciosia smerit , c ci Dumnezeu este si Cel de-a pururi credincios.
Smerenia inscrie credinta in existenta de zi cu zi. Nu am nimic al meu care s nu-mi fie dat. Fragil, gata s se rup atat de adesea, firul vietii mele nu este p strat si reinnodat decat prin vointa de neinteles a Altuia. Smerenia este un dar al lui Dumnezeu insusi si un dar care vine de la El , spune Sfantul Ioan Sc rarul, c ci s-a zis: Inv tati, nu de la ingeri, nici de la oameni, ci de la Mine de la Mine, care r man in voi; de la lumina si lucrarea Mea in voi c ci sunt bland si smerit cu inima, cu gandul si cu duhul, si veti g si pace pentru sufletele voastre si eliberarea de r zboiul gandurilor (Sf. Ioan Sc rarul, Scara 25, 3). Smerit este vamesul din parabol , care, neputandu-se pretinde virtuos, ca un dispretuit colaborator al puterii ce se afl , nu conteaz decat pe mila lui Dumnezeu, in timp ce fariseul, prea bun, dup p rerea lui, nu mai are nevoie de Mantuitor. Omul perfect, sigur pe el, mandru de virtutea lui, nu-i mai las loc si lui Dumnezeu in lume, pentru c il ocup el pe tot. Cel smerit, dimpotriv , se deschide gratuit tii mantuirii, o primeste cu recunostint , imbr candu-si inima in hain de s rb toare.
Smerenie, umilint -humus: nu strivire, ci rodire. Smerenia este activ , ea ar p mantul, il preg teste pentru ca s dea rod insutit atunci cand va trece Sem n torul.
Smerenia este o virtute pe care o vedem la cel lalt, dar pe care n-o putem vedea la noi insine. Cel care ar spune: sunt smerit ar fi un biet infumurat. Smerit devii f r s -ti propui, prin ascultare, detasare, prin respectul tainei, in gratuitatea sa, prin deschidere deci, la primirea harului. Si mai ales prin frica de Dumnezeu , care nu este teroarea sclavului in fata unui st pan aspru care pedepseste, ci spaima subit de a nu-si pierde viata in iluzie, in pantecele mereu nes tul al eului, in balonul umflat cu aer al patimilor. Frica de Dumnezeu ne face smeriti si ne elibereaz de teama de lume...
