Sfântul Ioan Scărarul, autorul celui mai celebru „tratat“ despre sfinţenie
Cu privirea atintita in pamant, cu buzele crapate si sandalele scofalcite de nisipul incins, secatuit de oboseala si de lipsa apei, un adolescent de 16 ani pasea istovit, urcand pantele Muntelui Sinai, catre manastirea din varf. Hainele, desi prafuite, ii tradau originea nobila, iar faptul ca nu era insotit de nimeni ar fi putut face []Cu privirea atintita in pamant, cu buzele crapate si sandalele scofalcite de nisipul incins, secatuit de oboseala si de lipsa apei, un adolescent de 16 ani pasea istovit, urcand pantele Muntelui Sinai, catre manastirea din varf. Hainele, desi prafuite, ii tradau originea nobila, iar faptul ca nu era insotit de nimeni ar fi putut face pe unii sa creada ca era unul dintre acei tineri rebeli care, din cand in cand, fugeau la manastirile din pustiu din cauza neintelegerilor cu parintii. Asa au gandit si monahii de la Manastirea Sf. Ecaterina de pe Muntele Sinai. L-au primit cu bucurie, i-au dat sa manance si sa bea, dar, din vorba in vorba, au inteles ca era vorba de un caz aparte. Tanarul nu venise in pustiu ca sa atraga atentia asupra lui, sa dea o lectie parintilor, asa cum urmareau ceilalti, dinaintea sa. Era anul 595, iar pe tanar il chema Ioan, supranumit mai apoi Scararul sau Sinaitul. Un nume pe care Biserica nu avea sa-l mai uite vreodata. Primele forme ale unui monahism semiorganizat au aparut spre sfarsitul secolului al III-lea, in randul crestinilor din Egipt, concretizandu-se in comunitatile de la estul Deltei Nilului, de la Nitria, Kelia si Sketis, comunitati care au fost, de fapt si creatoarele Patericului egiptean.
Dupa cateva generatii de monahi, catre anul 450, comunitatile monahale devin tinta unor invazii migratoare, motiv pentru care foarte multi isi parasesc chiliile, cautand refugiu in Delta Nilului, in Palestina sau in Muntele Sinai. Asadar, pe Sinai exista viata monahala de minim 100 ani atunci cand Ioan, intr-una din zilele anului 595, a ajuns la Manastirea Sfanta Ecaterina. Ce l-a indemnat pe tanarul de numai 16 ani sa renunte la familie si perspectivele oferite de societate, preferand, in schimb, viata ascetica, nu se poate spune. Poate i-a marturisit doar batranului Martirie, care i-a devenit indrumator pe calea catre sfintenie. Totusi, putem banui ca Ioan provenea dintr-o familie nobila din Siria sau Palestina, unde, cu siguranta, a primit cea mai buna educatie posibila in acele vremuri. De la batranul Martirie, Ioan a invatat ca pentru a obtine sfintenia nu e de ajuns doar sa ti-o doresti, ci e nevoie si de foarte mult efort, ca in orice lucru bine facut.
Dupa patru ani de noviciat, tanarul este primit in randul calugarilor, hotarat mai mult ca oricand ca viata sa nu valoreaza nimic daca nu o va dedica exclusiv lui Hristos.
In anii de ucenicie petrecuti langa experimentatul Martirie, Ioan a invatat toate secretele calugariei. Indarjirea care-l determinase sa-si indrepte pasii catre Sinai, muntele unde Moise statuse odinioara de vorba cu Dumnezeu si unde primise Tablele Legii, nu l-a parasit vreodata, invatand tacticile razboiului nevazut, in care tu insuti iti esti si prieten si dusman.
Faima Sfantului din Sinai ajunge pana la Roma Dupa moartea calugarului Martirie, petrecuta dupa 19 ani de la venirea sa in manastire, Ioan hotaraste sa se dedice si mai mult rugaciunii si contemplatiei, retragandu-se intr-o chilie sapata in munte, la o distanta de cativa kilometri de manastire. Despre aceasta perioada din viata sfantului nu stie nimeni detalii. Desi era ultimul lucru pe care si l-ar fi dorit, faima lui Ioan a crescut intr-atat, incat a devenit o adevarata autoritate duhovnceasca in timpul sau. Dupa 40 ani de viata in singuratate, intrerupta doar de calatoriile la manastire, pentru primirea Sfintei Impartasanii, si de vizitele unor monahi care cautau sfat si lamurire, Ioan a fost ales de calugarii de la manastirea din varful Muntelui Sinai si de sihastrii care traiau prin imprejurimi, sa le fie intaistatator. Avea atunci 75 ani. Se spune ca in unul din anii cand Sfantul Ioan era staret la Sfanta Ecaterina s-ar fi abatut o seceta teribila in imprejurimi, in Palestina si Arabia, pericolul foametei devenind tot mai amenintator. Cum toata lumea auzise despre...
Dupa cateva generatii de monahi, catre anul 450, comunitatile monahale devin tinta unor invazii migratoare, motiv pentru care foarte multi isi parasesc chiliile, cautand refugiu in Delta Nilului, in Palestina sau in Muntele Sinai. Asadar, pe Sinai exista viata monahala de minim 100 ani atunci cand Ioan, intr-una din zilele anului 595, a ajuns la Manastirea Sfanta Ecaterina. Ce l-a indemnat pe tanarul de numai 16 ani sa renunte la familie si perspectivele oferite de societate, preferand, in schimb, viata ascetica, nu se poate spune. Poate i-a marturisit doar batranului Martirie, care i-a devenit indrumator pe calea catre sfintenie. Totusi, putem banui ca Ioan provenea dintr-o familie nobila din Siria sau Palestina, unde, cu siguranta, a primit cea mai buna educatie posibila in acele vremuri. De la batranul Martirie, Ioan a invatat ca pentru a obtine sfintenia nu e de ajuns doar sa ti-o doresti, ci e nevoie si de foarte mult efort, ca in orice lucru bine facut.
Dupa patru ani de noviciat, tanarul este primit in randul calugarilor, hotarat mai mult ca oricand ca viata sa nu valoreaza nimic daca nu o va dedica exclusiv lui Hristos.
In anii de ucenicie petrecuti langa experimentatul Martirie, Ioan a invatat toate secretele calugariei. Indarjirea care-l determinase sa-si indrepte pasii catre Sinai, muntele unde Moise statuse odinioara de vorba cu Dumnezeu si unde primise Tablele Legii, nu l-a parasit vreodata, invatand tacticile razboiului nevazut, in care tu insuti iti esti si prieten si dusman.
Faima Sfantului din Sinai ajunge pana la Roma Dupa moartea calugarului Martirie, petrecuta dupa 19 ani de la venirea sa in manastire, Ioan hotaraste sa se dedice si mai mult rugaciunii si contemplatiei, retragandu-se intr-o chilie sapata in munte, la o distanta de cativa kilometri de manastire. Despre aceasta perioada din viata sfantului nu stie nimeni detalii. Desi era ultimul lucru pe care si l-ar fi dorit, faima lui Ioan a crescut intr-atat, incat a devenit o adevarata autoritate duhovnceasca in timpul sau. Dupa 40 ani de viata in singuratate, intrerupta doar de calatoriile la manastire, pentru primirea Sfintei Impartasanii, si de vizitele unor monahi care cautau sfat si lamurire, Ioan a fost ales de calugarii de la manastirea din varful Muntelui Sinai si de sihastrii care traiau prin imprejurimi, sa le fie intaistatator. Avea atunci 75 ani. Se spune ca in unul din anii cand Sfantul Ioan era staret la Sfanta Ecaterina s-ar fi abatut o seceta teribila in imprejurimi, in Palestina si Arabia, pericolul foametei devenind tot mai amenintator. Cum toata lumea auzise despre...
