Cererea fiilor lui Zevedeu
de Pr. No l Tanazacq a 5 a Duminica din Post Marcu 10, 32 43 Aceasta Evanghelie se compune din doua parti care nu au nici o legatura una cu alta: cea de a treia vestire a Patimilor si cererea fiilor lui Zevedeu. Cu toate acestea, ele sunt legate cronologic, dupa cum o atesta doua dintre Evangheliile sinoptice, []de Pr. No l Tanazacqa 5 a Duminica din Post Marcu 10, 32 43Aceasta Evanghelie se compune din doua parti care nu au nici o legatura una cu alta: cea de a treia vestire a Patimilor si cererea fiilor lui Zevedeu. Cu toate acestea, ele sunt legate cronologic, dupa cum o atesta doua dintre Evangheliile sinoptice, Matei si Marcu. Scena se petrece in timpul urcarii la Ierusalim 1, adica la sfarsitul misiunii pamantesti a lui Hristos, mai mult nu putem sti. Insa Sfantul Luca o situeaza chiar inaintea intrarii in Ierihon, deci nu prea departe de Ierusalim.
Cea de a treia vestire a Patimilor are o legatura directa cu Pastele care se apropie si este relatata de toate cele trei Evanghelii sinoptice (Mat. 20, 17 19, Marcu 10, 32 34 si Luca 18, 31 34). Iisus merge in fruntea alaiului, care este unul numeros: se simte in istorisirea lui Marcu (adica a lui Petru) toata energia lui Hristos pentru a plini voia Tatalui Sau, desi mergea catre moarte. Este vorba despre o jertfa de bunavoie: Hristos se grabeste sa l mantuiasca pe Om. Insa ucenicii erau tulburati si L urmau cu teama , pentru ca le vestise deja de doua ori Patima Sa2. Sunt nelinistiti si inainteaza sovaind (ce se va petrece cu noi?). Domnul ia atunci deoparte pe cei Doisprezece (despartindu i de restul alaiului) si le vesteste pentru a treia oara tot ceea ce avea sa I se intample, ca Fiu al Omului (dat pe mana marilor preoti si a carturarilor [de catre Iuda], osandit la moarte [de propriii Sai preoti] si dat paganilor [guvernatorul roman], chinuit de soldati, rastignit si ucis). Ca de fiecare data cand e vorba de un lucru de mare insemnatate, Hristos vesteste de trei ori, pentru ca este voia Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh, si care se va plini de Dumnezeiasca Treime. Aceasta a treia vestire este mult mai precisa decat primele doua, de unde frica ucenicilor, care raman zdrobiti si fara glas.
Faptul ca Domnul a facut aceste trei vestiri este foarte important pentru toate neamurile ce au sa vina: ca Fiu al lui Dumnezeu, Hristos stie tot ce I se va intampla. Plineste toate de bunavoie. Cu toate acestea, Domnul Isi incheie profetia zicand: iar dupa trei zile, va invia . Insa aceasta ucenicii nu pot sa o inteleaga: nu tin minte decat restul, suferintele si moartea. Notiunea de inviere din morti era de neconceput pentru ei, mai ales cu privire la Invatatorul lor cel iubit, cu toate ca fusesera martori ai mai multor invieri3. Adesea, cand Hristos vorbeste deslusit, si nu in pilde, e mult mai greu pentru Apostoli (ca si pentru noi) sa L inteleaga. Hristos vesteste tot ceea ce avea sa I se intample pentru a i feri pe Apostolii Sai de deznadejde, pentru a i inarma impotriva scandalului mortii Sale.
Cererea fiilor lui Zevedeu survine imediat dupa aceea, pe neasteptate, si poate sa ni se para cu totul nepotrivita. Nu este relatata decat de doi martori oculari, Matei (20, 20 23) si Petru (Marcu 10, 35 40). Despre cine si despre ce este vorba?Fiii lui Zevedeu sunt Iacov (cel Mare) si Ioan, doi vechi tovarasi de pescuit ai lui Petru si Andrei4 si, de buna seama, doi fosti ucenici ai lui Ioan Botezatorul. Hristos ii iubeste mult si i a numit fiii tunetului (Boanerghes)5, pentru ca sunt doua firi aprinse, care se daruiesc intru totul, fara rezerve. Fac parte din triada apostolica (Petru, Iacov si Ioan), adica cei trei Apostoli cei mai apropiati de rabbi Ieshouah si martorii marilor Sale lucrari (printre care si Schimbarea la Fata). Iacov avea sa fie primul Apostol care a suferit mucenicie6, iar Ioan este prietenul iubit al lui Hristos (cel pe care il iubea Iisus 7).
Ei se apropie de Domnul, probabil luandu L la o parte, si Ii cer sa stea unul de a dreapta si altul de a stanga Ta, intru slava Ta [la Matei: intru Imparatia Ta ]. Este o cerere nemaipomenita si chiar socanta. Cu atat mai mult cu cat, la Sfantul Matei, ei vin cu mama lor8 si o lasa sa ceara pentru ei, probabil pentru nu indrazneau sa ceara ei insisi. Putem fi mirati ca niste persoane atat de sporite duhovniceste si apropiate de Dumnezeu pot cere o favoare care ar fi fost in detrimentul celorlalti si care poate parea putin vanitoasa, pentru ca de fapt ei cer cele mai bune locuri in Imparatia lui Dumnezeu. Putem vedea lucrul acesta sub doua unghiuri diferite: Apostolii, oricat de mari ar fi, raman fiinte omenesti ca toate celelalte, cu limitele si neajunsurile lor. Trebuie sa ne aducem aminte ca aveau sa adoarma in Ghetsimani, nefiind in stare sa privegheze impreuna cu Hristos, Care este pe culmile suferintei Sale launtrice, si ca si vor parasi cu totii invatatorul, chiar daca Sfantul Ioan avea sa vina apoi la picioarele Crucii. Este si o lectie de smerenie pentru noi toti. Pe de alta parte, putem privi si altfel cererea lor. Ei Il iubesc atat de mult pe Invatatorul, ca vor sa fie aproape de El pe vecie. Sfantul Efrem Sirul arata cu finete ca aceasta scena se situeaza chiar dupa Schimbarea la Fata, cand Iacov si Ioan L au privit pe Hristos in Slava Sa dumnezeiasca, strajuit de Moise la dreapta Sa si de Ilie la stanga9. Aceasta vedenie i a marcat si este de inteles ca i a determinat sa I ceara lui Hristos aceeasi fericire ca a lui Moise si a lui Ilie (care, de fapt, reprezinta indumnezeirea).
Prima reactie a lui Hristos este aspra: Nu stiti ce cereti! , cu alte cuvinte: v ati iesit din minti. i Domnul adauga: puteti voi sa beti paharul pe care l voi bea Eu? Puteti sa mergeti cu Mine in aceasta urgie? Este de observat ca Domnul leaga faptul de a sta dimpreuna cu El de slava muceniciei. Celor doi tineri nu le lipseste indrazneala: ei incuviinteaza10. Atunci Domnul profeteste mucenicia lor11.
Apoi Hristos da o invatatura teologica foarte inalta: nu este al Meu acest lucru. Ci Tatal Meu singur hotaraste aceasta, El, singurul izvor a toate, dupa firea Sa ipostatica. i Tatal Meu a randuit aceste...
Cea de a treia vestire a Patimilor are o legatura directa cu Pastele care se apropie si este relatata de toate cele trei Evanghelii sinoptice (Mat. 20, 17 19, Marcu 10, 32 34 si Luca 18, 31 34). Iisus merge in fruntea alaiului, care este unul numeros: se simte in istorisirea lui Marcu (adica a lui Petru) toata energia lui Hristos pentru a plini voia Tatalui Sau, desi mergea catre moarte. Este vorba despre o jertfa de bunavoie: Hristos se grabeste sa l mantuiasca pe Om. Insa ucenicii erau tulburati si L urmau cu teama , pentru ca le vestise deja de doua ori Patima Sa2. Sunt nelinistiti si inainteaza sovaind (ce se va petrece cu noi?). Domnul ia atunci deoparte pe cei Doisprezece (despartindu i de restul alaiului) si le vesteste pentru a treia oara tot ceea ce avea sa I se intample, ca Fiu al Omului (dat pe mana marilor preoti si a carturarilor [de catre Iuda], osandit la moarte [de propriii Sai preoti] si dat paganilor [guvernatorul roman], chinuit de soldati, rastignit si ucis). Ca de fiecare data cand e vorba de un lucru de mare insemnatate, Hristos vesteste de trei ori, pentru ca este voia Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh, si care se va plini de Dumnezeiasca Treime. Aceasta a treia vestire este mult mai precisa decat primele doua, de unde frica ucenicilor, care raman zdrobiti si fara glas.
Faptul ca Domnul a facut aceste trei vestiri este foarte important pentru toate neamurile ce au sa vina: ca Fiu al lui Dumnezeu, Hristos stie tot ce I se va intampla. Plineste toate de bunavoie. Cu toate acestea, Domnul Isi incheie profetia zicand: iar dupa trei zile, va invia . Insa aceasta ucenicii nu pot sa o inteleaga: nu tin minte decat restul, suferintele si moartea. Notiunea de inviere din morti era de neconceput pentru ei, mai ales cu privire la Invatatorul lor cel iubit, cu toate ca fusesera martori ai mai multor invieri3. Adesea, cand Hristos vorbeste deslusit, si nu in pilde, e mult mai greu pentru Apostoli (ca si pentru noi) sa L inteleaga. Hristos vesteste tot ceea ce avea sa I se intample pentru a i feri pe Apostolii Sai de deznadejde, pentru a i inarma impotriva scandalului mortii Sale.
Cererea fiilor lui Zevedeu survine imediat dupa aceea, pe neasteptate, si poate sa ni se para cu totul nepotrivita. Nu este relatata decat de doi martori oculari, Matei (20, 20 23) si Petru (Marcu 10, 35 40). Despre cine si despre ce este vorba?Fiii lui Zevedeu sunt Iacov (cel Mare) si Ioan, doi vechi tovarasi de pescuit ai lui Petru si Andrei4 si, de buna seama, doi fosti ucenici ai lui Ioan Botezatorul. Hristos ii iubeste mult si i a numit fiii tunetului (Boanerghes)5, pentru ca sunt doua firi aprinse, care se daruiesc intru totul, fara rezerve. Fac parte din triada apostolica (Petru, Iacov si Ioan), adica cei trei Apostoli cei mai apropiati de rabbi Ieshouah si martorii marilor Sale lucrari (printre care si Schimbarea la Fata). Iacov avea sa fie primul Apostol care a suferit mucenicie6, iar Ioan este prietenul iubit al lui Hristos (cel pe care il iubea Iisus 7).
Ei se apropie de Domnul, probabil luandu L la o parte, si Ii cer sa stea unul de a dreapta si altul de a stanga Ta, intru slava Ta [la Matei: intru Imparatia Ta ]. Este o cerere nemaipomenita si chiar socanta. Cu atat mai mult cu cat, la Sfantul Matei, ei vin cu mama lor8 si o lasa sa ceara pentru ei, probabil pentru nu indrazneau sa ceara ei insisi. Putem fi mirati ca niste persoane atat de sporite duhovniceste si apropiate de Dumnezeu pot cere o favoare care ar fi fost in detrimentul celorlalti si care poate parea putin vanitoasa, pentru ca de fapt ei cer cele mai bune locuri in Imparatia lui Dumnezeu. Putem vedea lucrul acesta sub doua unghiuri diferite: Apostolii, oricat de mari ar fi, raman fiinte omenesti ca toate celelalte, cu limitele si neajunsurile lor. Trebuie sa ne aducem aminte ca aveau sa adoarma in Ghetsimani, nefiind in stare sa privegheze impreuna cu Hristos, Care este pe culmile suferintei Sale launtrice, si ca si vor parasi cu totii invatatorul, chiar daca Sfantul Ioan avea sa vina apoi la picioarele Crucii. Este si o lectie de smerenie pentru noi toti. Pe de alta parte, putem privi si altfel cererea lor. Ei Il iubesc atat de mult pe Invatatorul, ca vor sa fie aproape de El pe vecie. Sfantul Efrem Sirul arata cu finete ca aceasta scena se situeaza chiar dupa Schimbarea la Fata, cand Iacov si Ioan L au privit pe Hristos in Slava Sa dumnezeiasca, strajuit de Moise la dreapta Sa si de Ilie la stanga9. Aceasta vedenie i a marcat si este de inteles ca i a determinat sa I ceara lui Hristos aceeasi fericire ca a lui Moise si a lui Ilie (care, de fapt, reprezinta indumnezeirea).
Prima reactie a lui Hristos este aspra: Nu stiti ce cereti! , cu alte cuvinte: v ati iesit din minti. i Domnul adauga: puteti voi sa beti paharul pe care l voi bea Eu? Puteti sa mergeti cu Mine in aceasta urgie? Este de observat ca Domnul leaga faptul de a sta dimpreuna cu El de slava muceniciei. Celor doi tineri nu le lipseste indrazneala: ei incuviinteaza10. Atunci Domnul profeteste mucenicia lor11.
Apoi Hristos da o invatatura teologica foarte inalta: nu este al Meu acest lucru. Ci Tatal Meu singur hotaraste aceasta, El, singurul izvor a toate, dupa firea Sa ipostatica. i Tatal Meu a randuit aceste...
