PERICOLUL AMĂGIRII DE SINE
Cea mai mare parte a raului, care chinuie astazi viata noastra, se datoreaza denaturarii traditiei noastre bisericesti, fapt ce a dus la o denaturare a ethosului Neamului nostru. Urmarea a fost ca modul nostru de viata contemporan a devenit expresia unui ethos strain, deseori potrivnic propriei noastre traditii bisericesti. Toti suntem pacatosi, dintre care cel dintai [] Cea mai mare parte a raului, care chinuie astazi viata noastra, se datoreaza denaturarii traditiei noastre bisericesti, fapt ce a dus la o denaturare a ethosului Neamului nostru. Urmarea a fost ca modul nostru de viata contemporan a devenit expresia unui ethos strain, deseori potrivnic propriei noastre traditii bisericesti.
Toti suntem pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu! Singurul care a pasit pe pamant fara de pacat a fost si este Dumnezeu Cel Intrupat.
Si totusi, noi oamenii pacatuim mereu si suntem sub pedepse grele. Pacatuim cu toate simturile si madularele trupului nostru. Noi am pervertit scopul acestora si le folosim ca sa pregatim pierzarea noastra in iadul cel vesnic.
Toata stradania existentei diavolului este sa se impotriveasca lui Dumnezeu, sa-L ocarasca si sa-i arunce pe oameni in iad. Diavolul arunca mereu cate o momeala, iar noi ne lasam mult prea usor inselati si suntem prinsi in cursa. Important este ca de acum inainte sa avem ochii deschisi, sa luam aminte, sa fugim in ceasul ispitei.
Pericolul amagirii de sine astazi poate fi observat in tendinta de defaimare a tot ceea ce reprezinta autoritatea duhovniceasca.
Mantuitorul Iisus Hristos, Apostolii, Martirii si toti crestinii drept credinciosi, marturisesc ca lucrarile lui satan in lume sunt cat se poate de reale si rele. Satan, prin slujitorii sai vazuti, oprima pe marturisitori, iar acestia au aceeasi atitudine pe care au avut-o Hristos si toti sfintii, suportand consecintele marturisirii: suferinta, chinurile si moartea. Ei nu se plang, aratandu-si taina smereniei lor.
Biserica lui Hristos este Una si Vesnica, iar noi romanii, suntem cel mai evlavios popor al crestinatatii. Biserica, prin noi toti, incepand chiar de ACUM, este necesar sa iasa in intampinarea complexitatii vietii actuale a oamenilor, sa ii ajute si sa le transmita mai departe mostenirea cea mai buna si tezaurul unei traditii sanatoase. In timp ce in biserici se predica, se scrie si se vorbeste despre aproape orice subiect nu trebuie sa uitam ca predica si cunoasterea academica nu ajung nici pe departe pentru a naste o experienta autentica a credintei. Obstacolele care exista in calea unei adevarate cunoasteri a lui Dumnezeu sunt nebagarea de seama a propriilor greseli, pe care trebuie sa le plangem si deplangem in frica lui Dumnezeu. Mantuirea noastra depinde in mare masura de aceasta putere, de recunoasterea pacatului, pe care insa noi preferam sa o ignoram sau chiar sa o dam uitarii, din comoditate, deznadejde sau din teama fata de propria pacatosenie. Urmarea unei astfel de atitudini este ca ajungem sa ne confruntam repede cu probleme existentiale care ne aduc nefericire...
Toti suntem pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu! Singurul care a pasit pe pamant fara de pacat a fost si este Dumnezeu Cel Intrupat.
Si totusi, noi oamenii pacatuim mereu si suntem sub pedepse grele. Pacatuim cu toate simturile si madularele trupului nostru. Noi am pervertit scopul acestora si le folosim ca sa pregatim pierzarea noastra in iadul cel vesnic.
Toata stradania existentei diavolului este sa se impotriveasca lui Dumnezeu, sa-L ocarasca si sa-i arunce pe oameni in iad. Diavolul arunca mereu cate o momeala, iar noi ne lasam mult prea usor inselati si suntem prinsi in cursa. Important este ca de acum inainte sa avem ochii deschisi, sa luam aminte, sa fugim in ceasul ispitei.
Pericolul amagirii de sine astazi poate fi observat in tendinta de defaimare a tot ceea ce reprezinta autoritatea duhovniceasca.
Mantuitorul Iisus Hristos, Apostolii, Martirii si toti crestinii drept credinciosi, marturisesc ca lucrarile lui satan in lume sunt cat se poate de reale si rele. Satan, prin slujitorii sai vazuti, oprima pe marturisitori, iar acestia au aceeasi atitudine pe care au avut-o Hristos si toti sfintii, suportand consecintele marturisirii: suferinta, chinurile si moartea. Ei nu se plang, aratandu-si taina smereniei lor.
Biserica lui Hristos este Una si Vesnica, iar noi romanii, suntem cel mai evlavios popor al crestinatatii. Biserica, prin noi toti, incepand chiar de ACUM, este necesar sa iasa in intampinarea complexitatii vietii actuale a oamenilor, sa ii ajute si sa le transmita mai departe mostenirea cea mai buna si tezaurul unei traditii sanatoase. In timp ce in biserici se predica, se scrie si se vorbeste despre aproape orice subiect nu trebuie sa uitam ca predica si cunoasterea academica nu ajung nici pe departe pentru a naste o experienta autentica a credintei. Obstacolele care exista in calea unei adevarate cunoasteri a lui Dumnezeu sunt nebagarea de seama a propriilor greseli, pe care trebuie sa le plangem si deplangem in frica lui Dumnezeu. Mantuirea noastra depinde in mare masura de aceasta putere, de recunoasterea pacatului, pe care insa noi preferam sa o ignoram sau chiar sa o dam uitarii, din comoditate, deznadejde sau din teama fata de propria pacatosenie. Urmarea unei astfel de atitudini este ca ajungem sa ne confruntam repede cu probleme existentiale care ne aduc nefericire...
