Predică la duminica a VI-a din Postul Mare – a intrării Domnului în Ierusalim (Floriile)
Sfantul Nicolae Velimirovici Cine aduce bucurie casei? Oaspetele binevenit. Cine aduce si mai mare bucurie casei? Un prieten al casei. Cine aduce cea mai mare bucurie casei? Gospodarul care se intoarce acasa, dupa o lipsa indelungata. Fericite mainile care L-au primit pe Domnul nostru Iisus ca pe Oaspetele binevenit! Fericite buzele care L-au intampinat pe El ca pe [] Sfantul Nicolae VelimiroviciCine aduce bucurie casei? Oaspetele binevenit. Cine aduce si mai mare bucurie casei? Un prieten al casei. Cine aduce cea mai mare bucurie casei? Gospodarul care se intoarce acasa, dupa o lipsa indelungata. Fericite mainile care L-au primit pe Domnul nostru Iisus ca pe Oaspetele binevenit! Fericite buzele care L-au intampinat pe El ca pe un Prieten! Fericite sufletele care s-au inchinat Lui ca Gospodar, cu o cantare de bun venit! Dar unii nu-L cunosteau pe El, nici nu-L primeau pe El, fie ca oaspete, prieten ori gospodar, ci au luat pietre in mainile lor ca sa le arunce in El si cu sufletele lor cele muritoare au pus la cale moartea trupului Lui.
Aceasta era firea Dumnezeiasca a Domnului Hristos, ca, oriunde Se arata El Dumnezeu in trup omenesc oamenii se desparteau de-a dreapta si de-a stanga Lui, asa cum se vor desparti ei cand va veni El in ziua cea de pe urma a istoriei lumii acesteia. i pana in ziua de astazi, cand vorbirea dintre oamenii din lume se indreapta catre Domnul nostru Iisus, acestia se despart la stanga si la dreapta. Cat de bine deslusita trebuie sa fi fost aceasta despartire in zilele vietii Sale intrupate pe pamant!Pericopa Evanghelica de astazi arata doua imprejurari in care se spune lamurit despre aceasta despartire a oamenilor privitor la simtamintele lor fata de Domnul. Mai intai, la cina din satul Betania, se aflau, pe de o parte, Apostolii, impreuna cu Lazar care fusese inviat din morti, si se mai aflau surorile acestuia, Marta si Maria, care Il aveau pe Domnul ca oaspete; si, pe de alta parte, se afla vanzatorul Iuda care s-a razvratit atunci cand Maria a uns capul Domnului cu mir. In cea de-a doua imprejurare, se aflau, pe de o parte, oamenii care I-au facut o primire triumfatoare la intrarea Domnului in Ierusalim; si, pe de alta parte, se aflau fariseii, carturarii si inaltii preoti, care au pus la cale nu numai uciderea lui Hristos, ci si a prietenului Sau, Lazar.
Deci, cu sase zile inainte de Pasti, Iisus a venit in Betania, unde era Lazar, pe care il inviase din morti. Unde fusese Domnul inainte de aceasta? Din Evanghelia care se afla inaintea acestei pericope, vedem ca indata dupa invierea lui Lazar, Domnul S-a retras in pustie, intr-o cetate numita Efraim. El S-a mers acolo pentru a nu fi prins si ucis de catre batranii iudei, fiindca invierea lui Lazar ridicase mania acestor batrani mai mult decat oricare dintre minunile Sale. Ni se arata lamurit faptul ca Lazar era un om foarte cunoscut si ales. Aceasta se marturiseste de catre mult popor care se afla la casa sa, atat la vremea mortii sale, cat si dupa invierea sa: i multi dintre iudei venisera la Marta si Maria ca sa le mangaie pentru fratele lor (Ioan 11:19), si pentru el, multi iudei au venit sa vada minunea pe care Domnul o facuse cu el. i astfel, intrucat nu sosise vremea Sa, Domnul a plecat mai departe de Ierusalim si S-a ascuns de vrajmasii cei rai. i El a facut aceasta pentru noi. Mai intai, pentru ca moartea Lui sa nu aiba loc in chip nestiut, ci in fata miilor si miilor de oameni care se vor aduna in Ierusalim pentru Pastile (evreilor); pentru ca lumea intreaga sa poata cunoaste ca El a murit cu adevarat si pentru ca Invierea Lui sa fie dupa aceea, o minune limpede si de netagaduit. In al doilea rand, ca sa ne invete ascultarea desavarsita fata de Voia lui Dumnezeu pentru ca noi sa nu ne repezim sa murim din vreo pricina sau alta, dupa hotararea noastra, ci sa facem Voia lui Dumnezeu si sa fim gata sa suferim atunci cand Dumnezeu hotaraste si Isi descopera Voia Lui. Pentru ca, daca noi ne lasam cu totul in Voia lui Dumnezeu, si par din capul vostru nu va pieri (Luca 21:8), si totul ni se va intampla noua la vremea potrivita, nici mai devreme, nici mai tarziu. Daca suntem vrednici sa murim cu moarte duhovniceasca pentru Domnul Hristos si daca in acelasi timp, facem ascultare desavarsita fata de Voia lui Dumnezeu, cautand in aceasta slava lui Dumnezeu si nu pe a noastra, atunci moartea noastra muceniceasca va veni la vremea potrivita si in acel chip, care va aduce cel mai mare ajutor atat noua, cat si celor apropiati noua. De aceea, noi nu trebuie sa credem ca Domnul Iisus fugea de moarte ascunzandu-Se de calaii Sai; El nu fugea, ci numai Isi amana moartea pana la vremea hotarata de catre Tatal Sau, vremea cand moartea Sa va fi de cel mai mare pret pentru omenire. Din cele ce relateaza Evanghelia, este cu totul lamurit faptul ca Dumnezeu nu Se infricosa de suferinta si de moarte in nici un chip. Odata, pe cand spunea mai dinainte despre suferinta si moartea Sa si Petru si-a facut gandul sau ca aceasta nu se va intampla niciodata, Domnul l-a certat pe Petru si i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano! Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor! (Marcu 8:31-33).
Cu sase zile inaintea Pastilor, Domnul S-a intors in Betania, unde locuia prietenul Sau Lazar cel pe care Domnul il inviase din morti. Acolo Il astepta cina: i I-au facut acolo cina, si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa.(Evanghelistul Ioan nu ne spune in casa cui se servea cina aceea. La prima vedere, se pare ca cina era chiar in casa lui Lazar. Dar, potrivit lui Matei (26:6) si lui Marcu (14:3) care, de asemenea, relateaza aceasta intamplare se vede lamurit ca cina era in casa lui Simon, leprosul. Altfel, s-ar intelege ca aceeasi intamplare a avut loc de doua ori in Betania, intr-un timp foarte scurt: o data in casa lui Lazar si o data in casa lui Simon leprosul, ceea ce este greu de crezut. Este neindoios faptul ca acest Simon L-a intampinat cu bucurie pe Domnul, fiindca Domnul il vindecase de lepra, asa cum era de neinchipuit ca un lepros sa pregateasca cina si sa cheme oaspeti, cind neamurile cele mai apropiate nu cutezau sa intre in legatura cu el, gandindu-ne la asprimea legii lui Moise.)Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa. Evanghelistul intareste aceasta dinadins, pentru a arata adevarul invierii lui Lazar. Barbatul inviat din morti ducea o viata normala, umbla de colo colo, mergea pe la oameni acasa, manca si bea. Nu era o umbra nematerialnica care, prin inchipuire, sa se arate inaintea oamenilor si apoi degraba sa dispara, ci un om viu, sanatos, normal, asa cum fusese inainte de boala si moartea sa. Domnul il adusese iarasi la viata si apoi a plecat pentru cateva zile din Betania in cetatea Efraim. Lazar a ramas cu viata atat cand Hristos era de fata, cat si atunci cand El nu era; de aceea, nu se poate spune ca Lazar doar parea ca este viu pentru altii, atunci cand Hristos era de fata si il stapanea. Iata, acum, cand Domnul Se intoarce in Betania, Lazar sade la masa cu Domnul, langa care sedea si oaspetele Simon probabil ca acesta era si rudenie cu Lazar. Ce priveliste minunata! Domnul sade la masa cu doi barbati carora El le daduse mai mult decat ceea ce ar fi putut face lumea intreaga: El il inviase pe unul din morti si il vindecase pe celalalt de lepra. Trupul celor doi incepuse sa putrezeasca al unuia in mormant si al celuilalt de lepra. Prin puterea Lui minunata, El a readus viata in unul si starea de sanatate in celalalt. i acum, chiar inainte de a porni pe drumul Crucii, El S-a abatut ca sa-i vada si a aflat in ei prieteni plini de recunostinta. O, daca ne-am da seama cu totii cum Hristos, in fiecare zi, ne izbaveste de stricaciunea acestui pamant si de lepra vietii acesteia stapanite de patimi, L-am intampina si L-am primi in inimile noastre si nu L-am lasa niciodata sa plece de sub acoperisul sufletului nostru!Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Primii doi Evanghelisti povestesc faptul ca femeia a turnat mir pe capul lui Hristos, Sfantul Marcu a mai adaugat ca ea, spargand vasul, a turnat mir pe capul lui Iisus (Marcu 14:3). Uleiurile de cel mai mare pret erau pastrate in vase bine facute si pecetluite cu mare grija. Femeia a spart vasul sa turnat mir mai intai pe capul Lui si apoi ca semn de mare respect si smerenie fata de El pe picioarele Lui. Ea nu a mai zabovit ca sa deschida vasul cu grija, ci l-a spart cu scopul de a turna peste Domnul tot mirul si sa nu mai ramana nimic. i astfel, in vreme ce Marta slujea in casa si la masa, asa cum obisnuia ea, Maria, in felul ei, si-a aratat si ea evlavia fata de Invatatorul facator de minuni. Fiecare dintre cele doua surori si-a aratat evlavia fata de Domnul in chipul sau. Cu un alt prilej, cand Marta iarasi slujea si Maria sedea la picioarele lui Hristos si asculta cuvintele Lui cele sfinte, Iisus a adus lauda mai inalta Mariei decat Martei, spunand: Maria partea cea buna si-a ales (Luca 10:42), dorind sa intareasca prin aceasta insemnatatea mai mare a ravnei duhovnicesti fata de ravna muncii. Acum, Maria dobandise mirul cel de nard de mult pret si, dupa un obicei rasaritean, il turnase pe capul si pe picioarele Celui Unuia Care, prin curatia Sa mai presus de fire, a spalat si a uns sufletul ei. Cei ce erau de fata la acestea, au avut raspuns diferit; cei mai multi dintre ei au ramas tacuti si tacerea aceasta era raspunsul lor la fapta Mariei, dar unul dintre ei chiar singurul dintre ei nici nu a pastrat tacerea, nici nu a incuviintat fapta. Evanghelistul, care era si el de fata, descrie nemultumirea aceluia singur, in chipul acesta:Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis: Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur, si, avand punga, lua din ce se punea in ea. Potrivit primilor doi Evanghelisti, nu numai Iuda a fost cel care s-a impotrivit, ci si ceilalti ucenici (Matei) si altii dintre cei care erau de fata (Marcu). Faptul ca s-au impotrivit mai multi, fie in taina in sufletele lor, fie pe soptite, se face lamurit din raspunsul lui Hristos din Evanghelia de astazi: Las-o ca pe saraci intotdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti intotdeauna. Domnul a raspuns la plural. Dar oricat de multi s-au impotrivit si oricat de limpede era nemultumirea lor, este semnificativ faptul ca Iuda era cel mai manios, nemultumirea lui s-a aratat cu glas, cu glas mare. De ce Evanghelistul il pomeneste numai pe el, intarind aceasta in chip deosebit, dand numele sau intreg si faptul ca urma sa-L vanda pe Domnul? Pentru ca cititorul sa nu-l ia drept celalalt Apostol Iuda. Atunci, Iuda s-a impotrivit pentru ca acest mir de mult pret a fost turnat fara pricina si nu a fost vandut pe bani care sa fie dati la saraci. El a mai aratat si pretul ridicat al acestui mir bine mirositor: trei sute de dinari. Acesta era intr-adevar un pret ridicat pentru un vas cu mir, care era pretuit in general la cativa banuti de aur. Dar aceasta arata adanca evlavie pe care o avea Maria fata de Domnul Iisus. Cine stie cata vreme stransese ea, ca sa aiba atat de multi bani, ca sa-i dea pe toti deodata si sa dea o astfel de semnificatie vesnica acestei clipe fara de asemanare? Iuda s-a simtit foarte indurerat ca acesti bani de aur nu ajunsesera in punga lui. Evanghelistul spune deschis ca el era fur. Domnul trebuie sa fi stiut ca Iuda fura din punga in care se tineau banutii adunati pentru saraci. Dar, chiar daca era asa, El niciodata nu l-a dat pe Iuda pe fata pentru furt, poate pentru ca El nu pretuia de loc banii si nu voia sa vorbeasca despre ei, sau poate pentru ca El astepta clipa potrivita ca sa poata spune totul despre Iuda, in cateva cuvinte. Iata cuvintele cumplite pe care le-a rostit Domnul ucenicilor Sai despre Iuda:Oare nu v-.am ales Eu pe voi, cei doisprezece? i unul dintre voi este diavol! Atunci, de ce sa fie numit Iuda fur, cand el merita sa fie numit diavol?La impotrivirea lui Iuda, Domnul a raspuns astfel: Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat. Ca pe saraci intotdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.
O, ce raspuns minunat si cu simtire este acesta! Aceleasi buze care spusesera: Mila voiesc, iar nu jertfa si care spusesera tanarului bogat: Vinde averea ta si da-o saracilor aceleasi buze indreptatesc acum varsarea mirului de mult pret de catre Maria. Nu cumva este aici vreo impotrivire? Nu; nici un fel de impotrivire, caci omul nu traieste numai cu paine si fapta aceasta a Mariei este atat jertfa, cat si milostenie fata de cel mai mare Sarac care a calcat vreodata pe acest pamant. El nu este cel care a fost intotdeauna sarac ai carui bunici si strabunici au fost saraci care este...
Aceasta era firea Dumnezeiasca a Domnului Hristos, ca, oriunde Se arata El Dumnezeu in trup omenesc oamenii se desparteau de-a dreapta si de-a stanga Lui, asa cum se vor desparti ei cand va veni El in ziua cea de pe urma a istoriei lumii acesteia. i pana in ziua de astazi, cand vorbirea dintre oamenii din lume se indreapta catre Domnul nostru Iisus, acestia se despart la stanga si la dreapta. Cat de bine deslusita trebuie sa fi fost aceasta despartire in zilele vietii Sale intrupate pe pamant!Pericopa Evanghelica de astazi arata doua imprejurari in care se spune lamurit despre aceasta despartire a oamenilor privitor la simtamintele lor fata de Domnul. Mai intai, la cina din satul Betania, se aflau, pe de o parte, Apostolii, impreuna cu Lazar care fusese inviat din morti, si se mai aflau surorile acestuia, Marta si Maria, care Il aveau pe Domnul ca oaspete; si, pe de alta parte, se afla vanzatorul Iuda care s-a razvratit atunci cand Maria a uns capul Domnului cu mir. In cea de-a doua imprejurare, se aflau, pe de o parte, oamenii care I-au facut o primire triumfatoare la intrarea Domnului in Ierusalim; si, pe de alta parte, se aflau fariseii, carturarii si inaltii preoti, care au pus la cale nu numai uciderea lui Hristos, ci si a prietenului Sau, Lazar.
Deci, cu sase zile inainte de Pasti, Iisus a venit in Betania, unde era Lazar, pe care il inviase din morti. Unde fusese Domnul inainte de aceasta? Din Evanghelia care se afla inaintea acestei pericope, vedem ca indata dupa invierea lui Lazar, Domnul S-a retras in pustie, intr-o cetate numita Efraim. El S-a mers acolo pentru a nu fi prins si ucis de catre batranii iudei, fiindca invierea lui Lazar ridicase mania acestor batrani mai mult decat oricare dintre minunile Sale. Ni se arata lamurit faptul ca Lazar era un om foarte cunoscut si ales. Aceasta se marturiseste de catre mult popor care se afla la casa sa, atat la vremea mortii sale, cat si dupa invierea sa: i multi dintre iudei venisera la Marta si Maria ca sa le mangaie pentru fratele lor (Ioan 11:19), si pentru el, multi iudei au venit sa vada minunea pe care Domnul o facuse cu el. i astfel, intrucat nu sosise vremea Sa, Domnul a plecat mai departe de Ierusalim si S-a ascuns de vrajmasii cei rai. i El a facut aceasta pentru noi. Mai intai, pentru ca moartea Lui sa nu aiba loc in chip nestiut, ci in fata miilor si miilor de oameni care se vor aduna in Ierusalim pentru Pastile (evreilor); pentru ca lumea intreaga sa poata cunoaste ca El a murit cu adevarat si pentru ca Invierea Lui sa fie dupa aceea, o minune limpede si de netagaduit. In al doilea rand, ca sa ne invete ascultarea desavarsita fata de Voia lui Dumnezeu pentru ca noi sa nu ne repezim sa murim din vreo pricina sau alta, dupa hotararea noastra, ci sa facem Voia lui Dumnezeu si sa fim gata sa suferim atunci cand Dumnezeu hotaraste si Isi descopera Voia Lui. Pentru ca, daca noi ne lasam cu totul in Voia lui Dumnezeu, si par din capul vostru nu va pieri (Luca 21:8), si totul ni se va intampla noua la vremea potrivita, nici mai devreme, nici mai tarziu. Daca suntem vrednici sa murim cu moarte duhovniceasca pentru Domnul Hristos si daca in acelasi timp, facem ascultare desavarsita fata de Voia lui Dumnezeu, cautand in aceasta slava lui Dumnezeu si nu pe a noastra, atunci moartea noastra muceniceasca va veni la vremea potrivita si in acel chip, care va aduce cel mai mare ajutor atat noua, cat si celor apropiati noua. De aceea, noi nu trebuie sa credem ca Domnul Iisus fugea de moarte ascunzandu-Se de calaii Sai; El nu fugea, ci numai Isi amana moartea pana la vremea hotarata de catre Tatal Sau, vremea cand moartea Sa va fi de cel mai mare pret pentru omenire. Din cele ce relateaza Evanghelia, este cu totul lamurit faptul ca Dumnezeu nu Se infricosa de suferinta si de moarte in nici un chip. Odata, pe cand spunea mai dinainte despre suferinta si moartea Sa si Petru si-a facut gandul sau ca aceasta nu se va intampla niciodata, Domnul l-a certat pe Petru si i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano! Caci tu nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor! (Marcu 8:31-33).
Cu sase zile inaintea Pastilor, Domnul S-a intors in Betania, unde locuia prietenul Sau Lazar cel pe care Domnul il inviase din morti. Acolo Il astepta cina: i I-au facut acolo cina, si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa.(Evanghelistul Ioan nu ne spune in casa cui se servea cina aceea. La prima vedere, se pare ca cina era chiar in casa lui Lazar. Dar, potrivit lui Matei (26:6) si lui Marcu (14:3) care, de asemenea, relateaza aceasta intamplare se vede lamurit ca cina era in casa lui Simon, leprosul. Altfel, s-ar intelege ca aceeasi intamplare a avut loc de doua ori in Betania, intr-un timp foarte scurt: o data in casa lui Lazar si o data in casa lui Simon leprosul, ceea ce este greu de crezut. Este neindoios faptul ca acest Simon L-a intampinat cu bucurie pe Domnul, fiindca Domnul il vindecase de lepra, asa cum era de neinchipuit ca un lepros sa pregateasca cina si sa cheme oaspeti, cind neamurile cele mai apropiate nu cutezau sa intre in legatura cu el, gandindu-ne la asprimea legii lui Moise.)Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa. Evanghelistul intareste aceasta dinadins, pentru a arata adevarul invierii lui Lazar. Barbatul inviat din morti ducea o viata normala, umbla de colo colo, mergea pe la oameni acasa, manca si bea. Nu era o umbra nematerialnica care, prin inchipuire, sa se arate inaintea oamenilor si apoi degraba sa dispara, ci un om viu, sanatos, normal, asa cum fusese inainte de boala si moartea sa. Domnul il adusese iarasi la viata si apoi a plecat pentru cateva zile din Betania in cetatea Efraim. Lazar a ramas cu viata atat cand Hristos era de fata, cat si atunci cand El nu era; de aceea, nu se poate spune ca Lazar doar parea ca este viu pentru altii, atunci cand Hristos era de fata si il stapanea. Iata, acum, cand Domnul Se intoarce in Betania, Lazar sade la masa cu Domnul, langa care sedea si oaspetele Simon probabil ca acesta era si rudenie cu Lazar. Ce priveliste minunata! Domnul sade la masa cu doi barbati carora El le daduse mai mult decat ceea ce ar fi putut face lumea intreaga: El il inviase pe unul din morti si il vindecase pe celalalt de lepra. Trupul celor doi incepuse sa putrezeasca al unuia in mormant si al celuilalt de lepra. Prin puterea Lui minunata, El a readus viata in unul si starea de sanatate in celalalt. i acum, chiar inainte de a porni pe drumul Crucii, El S-a abatut ca sa-i vada si a aflat in ei prieteni plini de recunostinta. O, daca ne-am da seama cu totii cum Hristos, in fiecare zi, ne izbaveste de stricaciunea acestui pamant si de lepra vietii acesteia stapanite de patimi, L-am intampina si L-am primi in inimile noastre si nu L-am lasa niciodata sa plece de sub acoperisul sufletului nostru!Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Primii doi Evanghelisti povestesc faptul ca femeia a turnat mir pe capul lui Hristos, Sfantul Marcu a mai adaugat ca ea, spargand vasul, a turnat mir pe capul lui Iisus (Marcu 14:3). Uleiurile de cel mai mare pret erau pastrate in vase bine facute si pecetluite cu mare grija. Femeia a spart vasul sa turnat mir mai intai pe capul Lui si apoi ca semn de mare respect si smerenie fata de El pe picioarele Lui. Ea nu a mai zabovit ca sa deschida vasul cu grija, ci l-a spart cu scopul de a turna peste Domnul tot mirul si sa nu mai ramana nimic. i astfel, in vreme ce Marta slujea in casa si la masa, asa cum obisnuia ea, Maria, in felul ei, si-a aratat si ea evlavia fata de Invatatorul facator de minuni. Fiecare dintre cele doua surori si-a aratat evlavia fata de Domnul in chipul sau. Cu un alt prilej, cand Marta iarasi slujea si Maria sedea la picioarele lui Hristos si asculta cuvintele Lui cele sfinte, Iisus a adus lauda mai inalta Mariei decat Martei, spunand: Maria partea cea buna si-a ales (Luca 10:42), dorind sa intareasca prin aceasta insemnatatea mai mare a ravnei duhovnicesti fata de ravna muncii. Acum, Maria dobandise mirul cel de nard de mult pret si, dupa un obicei rasaritean, il turnase pe capul si pe picioarele Celui Unuia Care, prin curatia Sa mai presus de fire, a spalat si a uns sufletul ei. Cei ce erau de fata la acestea, au avut raspuns diferit; cei mai multi dintre ei au ramas tacuti si tacerea aceasta era raspunsul lor la fapta Mariei, dar unul dintre ei chiar singurul dintre ei nici nu a pastrat tacerea, nici nu a incuviintat fapta. Evanghelistul, care era si el de fata, descrie nemultumirea aceluia singur, in chipul acesta:Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis: Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur, si, avand punga, lua din ce se punea in ea. Potrivit primilor doi Evanghelisti, nu numai Iuda a fost cel care s-a impotrivit, ci si ceilalti ucenici (Matei) si altii dintre cei care erau de fata (Marcu). Faptul ca s-au impotrivit mai multi, fie in taina in sufletele lor, fie pe soptite, se face lamurit din raspunsul lui Hristos din Evanghelia de astazi: Las-o ca pe saraci intotdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti intotdeauna. Domnul a raspuns la plural. Dar oricat de multi s-au impotrivit si oricat de limpede era nemultumirea lor, este semnificativ faptul ca Iuda era cel mai manios, nemultumirea lui s-a aratat cu glas, cu glas mare. De ce Evanghelistul il pomeneste numai pe el, intarind aceasta in chip deosebit, dand numele sau intreg si faptul ca urma sa-L vanda pe Domnul? Pentru ca cititorul sa nu-l ia drept celalalt Apostol Iuda. Atunci, Iuda s-a impotrivit pentru ca acest mir de mult pret a fost turnat fara pricina si nu a fost vandut pe bani care sa fie dati la saraci. El a mai aratat si pretul ridicat al acestui mir bine mirositor: trei sute de dinari. Acesta era intr-adevar un pret ridicat pentru un vas cu mir, care era pretuit in general la cativa banuti de aur. Dar aceasta arata adanca evlavie pe care o avea Maria fata de Domnul Iisus. Cine stie cata vreme stransese ea, ca sa aiba atat de multi bani, ca sa-i dea pe toti deodata si sa dea o astfel de semnificatie vesnica acestei clipe fara de asemanare? Iuda s-a simtit foarte indurerat ca acesti bani de aur nu ajunsesera in punga lui. Evanghelistul spune deschis ca el era fur. Domnul trebuie sa fi stiut ca Iuda fura din punga in care se tineau banutii adunati pentru saraci. Dar, chiar daca era asa, El niciodata nu l-a dat pe Iuda pe fata pentru furt, poate pentru ca El nu pretuia de loc banii si nu voia sa vorbeasca despre ei, sau poate pentru ca El astepta clipa potrivita ca sa poata spune totul despre Iuda, in cateva cuvinte. Iata cuvintele cumplite pe care le-a rostit Domnul ucenicilor Sai despre Iuda:Oare nu v-.am ales Eu pe voi, cei doisprezece? i unul dintre voi este diavol! Atunci, de ce sa fie numit Iuda fur, cand el merita sa fie numit diavol?La impotrivirea lui Iuda, Domnul a raspuns astfel: Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat. Ca pe saraci intotdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.
O, ce raspuns minunat si cu simtire este acesta! Aceleasi buze care spusesera: Mila voiesc, iar nu jertfa si care spusesera tanarului bogat: Vinde averea ta si da-o saracilor aceleasi buze indreptatesc acum varsarea mirului de mult pret de catre Maria. Nu cumva este aici vreo impotrivire? Nu; nici un fel de impotrivire, caci omul nu traieste numai cu paine si fapta aceasta a Mariei este atat jertfa, cat si milostenie fata de cel mai mare Sarac care a calcat vreodata pe acest pamant. El nu este cel care a fost intotdeauna sarac ai carui bunici si strabunici au fost saraci care este...
