Viata fara de credinta e ca luntrea prinsa-n stanci,/ fara carma si lopata, piere-n nopti de ape adanci. Smerenia-i virtutea din toate cea mai nalta, in ea si celelalte virtuti sunt laolalta . ( T. Dorz, La Izvoarele Luminii, pg. 112; 468) Sf. Antonie cel Mare, vazand cursele diavolului s-a inspaimantat si a zis: Doamne, [] Viata fara de credinta e ca luntrea prinsa-n stanci,/ fara carma si lopata, piere-n nopti de ape adanci. Smerenia-i virtutea din toate cea mai nalta, in ea si celelalte virtuti sunt laolalta .( T. Dorz, La Izvoarele Luminii, pg. 112; 468) Sf. Antonie cel Mare, vazand cursele diavolului s-a inspaimantat si a zis: Doamne, dar cine se poate mantui? . Iar un glas s-a auzit si i-a zis: Smerenia, Antonie! . Cu cat societatea contemporana devine tot mai viciata, cu atat avem mai multe motive de smerenie si de pocainta. Atunci cand a fost rugat sf. Paisie Aghioritul sa mijloceasca la Domnul pentru cineva bolnav de cancer, Domnul i-a spus ca a trimis un om care sa vindece cancerul din lume, dar nu s-a nascut pentru ca a fost avortat . Tot asa ne-ar putea raspunde si noua astazi Dumnezeu, atunci cand ne rugam pentru solutionarea tuturor problemelor din tara ca ne-a trimis un conducator mai bun, dar din pacate nu s-a nascut.

Ninivitenii ne stau inainte ca pilda de smerenie si pocainta adevarata, Domnul milostivindu-se de ei dupa ce toata cetatea de la imparat pana la dobitoacele cele necuvantatoare, s-a pocait cu plangere in sac si cenusa. Sf. Ioan Gura de Aur spune ca mai importante sunt in fata lui Dumnezeu sacul decat mantia imparateasca si cenusa presarata in cap decat coroana, pentru ca ce n-au putut face mantia si coroana au facut acelea . Sf. Paisie Aghioritul spune ca multi sfinti ar fi vrut sa traiasca in vremurile de astazi pentru ca acum avem tot timpul prilejuri de marturisire. Toata asceza noastra are ca scop dobandirea smereniei atat de indragita de Dumnezeu, Care sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har (1 Petru 5,5-6). Nu trebuie insa sa pacatuim pentru a ajunge la smerenie nici sa deznadajduim daca am pacatuit ci sa credem cuvintele Mantuitorului Care ne zice: Nu am venit sa chem la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi (Marcu 2,17), caci bucurie mare se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste (Luca 15,7).

Prin faptul ca omul contemporan nu are o adevarata cunoastere de sine, fiind un inchipuit traieste cu convingerea ca nu este chiar asa de gresit in fata lui Dumnezeu si nu are prea multe motive de pocainta pentru ca n-a dat in cap la nimeni, n-a luat femeia altuia si precum zicea fariseul nu este ca ceilalti oameni . Fr. Traian Dorz ne spune acestea in versurile: ce mult se-ndreptateste omul ca n-a ucis si n-a furat / ca n-a aprins la nimeni casa, ca stramb spre nimeni n-a jurat .

Sf. Parinti ne arata ca pacatul...