102. Eu ti-am pomenit adesea, buna mea sora, despre aducerea aminte de Dumnezeu, si acum din nou iti spun, ca daca nu te vei osteni si nu vei asuda ca sa se intipareasca in inima si in mintea ta acest nume de infricosare, in desert te dai linistei, in desert mai cauti, in desert te []102. Eu ti-am pomenit adesea, buna mea sora, despre aducerea aminte de Dumnezeu, si acum din nou iti spun, ca daca nu te vei osteni si nu vei asuda ca sa se intipareasca in inima si in mintea ta acest nume de infricosare, in desert te dai linistei, in desert mai cauti, in desert te dai postului, in desert priveghezi. Intr-un cuvant, toata osteneala nu va avea niciun pret fara o asemenea lucrare, fara aducerea aminte de Dumnezeu. Aceasta este inceputul isihiei, al linistei pentru Dumnezeu, aceasta este si sfarsitul ei. Numele acesta mult dorit este sufletul linistei si tacerii. In pomenirea lui se cuprinde si bucuria si veselia, lepadarea pacatelor si bogatia faptelor bune. Acest nume preaslavit l-au castigat doar putini, dar numai prin liniste si prin tacere. Dealtminteri, omul nici nu-l poate afla, chiar daca se va forta mult pe sine insusi. De aceea, cunoscand puterea acestui cuvant, eu intotdeauna indemn dragostea ta intru Hristos ca sa te dai linistei si sa faci, fiindca prin mijlocirea acestor virtuti se imbogateste aducerea aminte de Dumnezeu.103. Dumnezeu este pretutindenea si se afla pururea cu noi, il avem in noi si intru noi. Dar noi nu suntem intotdeauna cu El, pentru ca nu ne aducem aminte de El si, pentru ca nu ne aducem aminte, ne ingaduim multe lucruri pe care altminterea nu ni le-am ingadui, daca ne-am aminti de El. Ia-ti asupra ta osteneala sa te deprinzi cu aceasta aducere aminte ! Pune-ti drept lege : sa-ti fie mintea si inima intotdeauna cu Domnul si sa nu ingadui gandurilor sa rataceasca, ci indata ce vor sa fuga, sa le intorci, iar inapoi si sa le silesti sa sada acasa, in camara inimii tale, ca sa stea de vorba cu preadulcele Iisus. Iti trimit in legatura cu acest cuvant o carte, mica : Scrisori despre viata duhovniceasca care in intregime nazuieste sa ajute intarirea mintii in inima prin luarea aminte catre Domnul si cu stare de rugaciune.104. Cu cat te vei intari mai mult in pomenirea lui Dumnezeu, sau in starea cea cu mintea inaintea lui Dumnezeu, cu atat gandurile ele singure se vor linisti din ce in ce mai mult si se vor rataci mai putin. Asezarea inlauntrul nostru si izbandirea in rugaciune sunt legate laolalta. Aminteste-ti ca, chiar de la inceput, Scrisorile vorbesc despre duhul nostru. Restatornicia duhului in (dreptul) drepturile sale nu este decat aceasta. Cand se va face aceasta restatornicie, atunci va incepe si prefacerea cea lucratoare, schimbarea la fata a intregii vieti a sufletului si a trupului nostru, precum si a lucrurilor din afara, care vor trece prin neprihanire si atunci tu vei ajunge omul cel adevarat.105. Cand in omul cel launtric se va statornici pomenirea lui Dumnezeu, atunci se va salaslui in tine Iisus Hristos Domnul. Atat una cat si alta merg impreuna. si semnul acesta sa-ti fie semnul cel dupa care te poti incredinta ca lucrarea aceasta prea minunata a si inceput sa se savarseasca in dumneata si anume un simtamant deosebit de caldura pentru Domnul. Daca vei indeplini toate cele mai dinainte spuse, atunci un astfel de simtamant va incepe sa se arate si din ce in ce mai des si mai tarziu va ajunge sa fie si neintrerupt. Acest simtamant este dulce si de la prima lui aratare trezeste si cautarea lui, ca sa nu se mai iroseasca din inima, pentru ca in el se afla raiul. Vrei sa intri mai repede in acest rai ? Iata ce trebuie sa faci : cand te rogi, sa nu te ridici de la rugaciune inainte de a trezi in inima un anumit simtamant pentru Dumnezeu, fie sau cu evlavie, sau de devotament, sau de recunostinta sau preamarire, sau smerenie si zdrobire si incredere sau nadejde; de asemenea, atunci cand vei incepe sa citesti vreo rugaciune, nu parasi citirea pana nu vei ajunge sa simti adevarul citit. Aceste doua simtaminte, incalzindu-se reciproc, pot, daca vei lua aminte de sine sa te tina toata ziua sub inraurirea lor. Da-ti osteneala sa indeplinesti cu exactitate aceste doua metode si vei vedea singur ce va urma.106. Aducerea aminte de Dumnezeu este altoita in sufletul nostru de Insusi Dumnezeu. Dar, pentru ca sa ajunga la aceasta, sufletul trebuie sa se straduiasca si sa se osteneasca. Nevoieste-te silindu-te cu toata puterea in neincetata aducere aminte de Dumnezeu. si Dumnezeu, vazand cu cata osardie doresti acest lucru, iti va da tie aducere aminte de El.107. In toata vremea, de la desteptare si pana la culcare,...