Pe urmele Mântuitorului – La lacul Vitezda, scăldătoarea oilor…
Locul unde a fost odinioara scaldatoarea oilor se pastreaza si azi. Se afla in Ierusalim, in partea de rasarit a orasului. Spre acest loc plecam in dupa-amiaza zilei de 28 septembrie. Locul e in posesia unui ordin calugaresc catolic care isi are aici un grup intreg de edificii. Intram pe o poarta larga. Un calugar ne pri meste binevoitor si ne duce prin curte spre locul unde a fost lacul Vitezda. Inaintam cu sufletul infiorat, dandu-ne seama ca pasim pe locul unde a umblat Man tuitorul. O portita se deschide si intram intr-un loc inconjurat de toate partile de ruine vechi. Ici-colo se vad urmele unor scari vechi de piatra. Calugarul ne spune ca pe baza sapaturilor si a studiilor facute aici la fata locului, lacul Vitezda s-a refacut cam asa dupa cum era pe vremea Man tuitorului. Pentru ca sa vedem acest lac trebuie sa intram in adancul pa mantului. Trecem mai intai printr-un gang boltit. Pe un perete al acestui gang vedem o rama mare cu evanghelia ce s-a petrecut aici, tradusa in optzeci de limbi. O surprindere. Iata evanghelia si pe limba noastra romaneasca si inca de doua ori. O data cu litere cirilice si o data cu litere latine. Pelerinii nostri incep a citi: i este in Ierusalim, langa poarta oilor o scaldatoare ce se numeste Vitezda E ceva miscator sa citesti evanghelia la locul unde s-a petrecut, si inca in romaneste!Inaintam mai departe. Cu lumanari aprinse in cepem sa coboram in adanc. Coboram o multime de trepte largi, de piatra, cu cotituri. Tot coboram in adanc, si lacul nu se mai iveste. Eu ma gandesc mereu la bietul slabanog cum a asteptat el, sarmanul, treizeci si opt de ani, caci n-avea cine sa-l pogoare in aceasta afunzime. La a treia cotitura, o portita se des chide si iata in fata noastra la cul Vitezda. E cam cat o vatra de casa mare. Are si acum putina apa pe fund. Fotogra fia de alaturi arata incaperea din adancul pamantului in care se afla lacul, asa cum e in starea de azi.
Ne aplecam cu evlavie de aceasta apa a tamadui rilor. Ne udam cu ea fata si ochii, rugandu-ne sa ne fie si noua spre tamaduirea bolilor trupesti si sufletesti. Eu ma gandesc la taina ce o avea aceasta apa: numai cand ingerul Domnului se pogora in ea avea putere de tamaduire. Ma gandesc ca aceasta e si azi taina tama duirii bolilor noastre sufletesti si trupesti. In viata noastra crestineasca trebuie sa se pogoare o putere, un dar de Sus: darul si harul Duhului Sfant. Cam unde ar fi locul unde a stat slabanogul din evanghelie? il intrebam pe calugar.
Iesim afara. Calugarul ne...