Duhul Sfânt este Bunătatea Dumnezeirii, este Harul Dumnezeirii, este Lucrarea Dumnezeirii.
Titus Niculcea (Marginea) In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. E foarte zguduitor momentul acesta! Ceea ce simte inima mea, nu poate sa povesteasca in cuvinte. Asa sunt simtamintele spirituale. Va rog sa ma credeti, credeti-ma si va cred ca si fratiile voastre sunteti in asemenea sentimente ca si mine. Bunul []Titus Niculcea (Marginea) In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
E foarte zguduitor momentul acesta!Ceea ce simte inima mea, nu poate sa povesteasca in cuvinte. Asa sunt simtamintele spirituale. Va rog sa ma credeti, credeti-ma si va cred ca si fratiile voastre sunteti in asemenea sentimente ca si mine.
Bunul si Dragul, si Scumpul nostru Iisus sa fie binecuvantat acum si-n veci de veci. Amin. Pentru starea, pentru bucuria, pentru prilejul minunat pe care ni l-a creat si ni l-a harazit astazi, incepand de aseara si pana in momentul acesta. A fost cu adevarat tot cuvantul plin de putere. Prin aceasta am simtit cu totii ca Domnul a fost prezent, prin puterea Duhului Sfant.
Eu cred din toata inima lucrul acesta. Nu stiu daca toti puteti crede lucrul acesta. Dar va indemn sa credeti! i cei ce nu puteti sa credeti sa va rugati Domnului, Bunului Dumnezeu, sa va mareasca credinta, ca sa puteti crede cu adevarat si din toata inima; si nu numai sa credeti pentru moment, ci sa ramana cuvintele acestea niste amintiri atat cat vom mai trai pe pamantul acesta, cat si in vesnicie; sa ramana amintiri vesnice.
Voi fi foarte scurt; am indemnul spre multe, despre multe sa vorbim, dar nu ne permite timpul, asa ca ne vom margini doar in rezumat la unele lucruri referitoare la tot ce s-a vorbit de aseara si pana acum cu privire la pacat, la sfintenie si la ascultare.
De trei lucruri trebuie sa tinem cont:sa ne pazim de pacat;sa avem o dragoste sfanta si o vointa sfanta fata de ascultarea Cuvantului;si sa traim in neprihanire.
Cuvantul neprihanire inseamna curatenie. i aceasta o cere Dumnezeu: curatenie sufleteasca. Ferice de toti cei care o au! Curatenia sufleteasca este cea mai inalta stare spirituala, caci prin credinta din inima, zice in Romani 10, se ajunge la sfintenia sufletului. i prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire.
Marturisirea aceasta nu se refera la moment, adica marturisesti numai pentru un moment. Marturisirea este o traire vrednica, o traire ferma cu Dumnezeu; in locul unde esti, in starea in care esti si in lucrurile care te inconjoara, sa fii o lumina. Acesta este cuvantul explicit despre neprihanire si sfintirea adevarata pe care o cere Cuvantul lui Dumnezeu. Evanghelistul Luca zice in capitolul 1 din Faptele Apostolilor: Teofile, in cea dintai carte a mea, am vorbit despre tot ce a inceput Iisus sa faca si sa invete pe oameni de la inceput si pana in ziua in care S-a inaltat la cer, dupa ce, prin Duhul Sfant, daduse poruncile Sale apostolilor pe care ii alesese .
Deci sa ne oprim aici si sa scoatem in evidenta adevarul adevarat.
Acuma sa spunem putin si despre starea celor patru evanghelisti. Fratiile voastre poate ca unii cunoasteti, unii, mai de curand veniti la Cuvant, nu cunoasteti: dintre cei patru evanghelisti, doi au fost apostoli, martori oculari ai patimilor si ai suferintelor Mantuitorului si doi au fost ucenici ai apostolilor.
Evanghelistul Matei si cu Evanghelistul Ioan sunt martori oculari, deci sunt apostoli. Iar Evanghelistul Marcu si cu Evanghelistul Luca sunt ucenici ai apostolilor. Evanghelistul Marcu scrie Evanghelia dupa cele scrise si descoperite de Apostolul Petru. Iar Evanghelistul Luca scrie Evanghelia dupa cele spuse de Sfantul si marele Apostol Pavel, descoperite lui de catre Domnul Iisus.
Deci cand spune: in cea dintai carte a mea, am cautat sa va scriu despre tot ce a cautat Iisus sa faca si sa invete , cea dintai carte este Evanghelia dupa Luca.
Deci despre tot ce a inceput Iisus sa faca si sa invete.
Spre rusinea noastra spun lucrul acesta, ca noi n-am facut asa. Noi am plecat mai intai sa invatam pe altii si apoi, daca intre timp am putut sa facem ceva, am facut. Dar Mantuitorul n-a facut asa. El a inceput intai sa faca, adica sa traiasca Cuvantul, sa implineasca poruncile pentru care era trimis, sa le arate dupa Cuvantul lui Dumnezeu, sa le traiasca. i aceasta este starea fiecaruia dintre noi. Sa ne intoarcem inapoi la cuvantul acesta si asa sa mergem mai departe. Sa incepem in momentul acesta, cei care ati auzit cuvantul de aseara si pana in momentul de fata, sa puneti mana si mai intai sa faceti; sa facem fiecare in locul, in starea si in imprejurarile in care ne aflam, sa facem, adica sa traim Cuvantul pe care l-am auzit. i apoi sa spunem altora. Caci numai atunci Cuvantul are autoritate, are putere, cand este mai intai trait si apoi vorbit. Ca apoi, daca este invers, ni se va zice si noua cum se i se zice doctorului: Doctore, vindeca-te pe tine mai intai! .
Deci lucrurile acestea sunt cam cunoscute de fiecare dintre noi si fiecare ne cunoastem starea si slabiciunea noastra. Cu totii, recunoastem, suntem vinovati fata de Cuvant. Cu totii suntem vinovati!Dar Bunul Dumnezeu, Care ne vrea cu gelozie pentru Sine, ne vrea si ne-a adus si mereu ne improspateaza prin invatatura, prin anumite stari de intalnire, asa cum avem si starea din seara aceasta si din alte stari cu prilejul nuntilor si al altor ocazii de intalnire. Acestea sunt stari de primenire, de innoire, de sfintire, de curatie a vietii noastre. E foarte bine daca facem lucrul acesta.
Vreau sa ma opresc la un moment minunat. Parca din toate momentele care s-au petrecut de aseara pana in momentul de fata, a culminat momentul cand sora mireasa a inceput sa vina pe culoar si au inceput tinerii sa cante cantarea aceasta frumoasa; parca toate privirile si inimile s-au indreptat asupra miresei, s-o priveasca. Este momentul cel mai important din viata unei tinere momentul acesta.
Dar nu la aceasta vreau sa ma opresc. Vreau sa trec dincolo, in partea duhovniceasca. Tot cam in felul acesta se va petrece cu fiecare suflet care va birui ispita si va iesi biruitor din lupta si din lumea aceasta atat de zbuciumata si de ispitita. Intreg cerul ii va iesi inainte si-i va canta cantarea de biruinta, cantarea de cinste, de onoare, si-i va face bucuria aceea vesnica. Deci toate starile acestea firesti, pamantesti, noi le trecem si foarte bine daca le trecem, adica daca le intelegem in chip duhovnicesc, ca sa nu ramanem numai la ceea ce se petrece fireste intre noi si in noi.
Pe scurt, as vrea sa ma leg de doua probleme mari pentru care sufletul in mine clocoteste si as vrea sa vi le spun: starea de pacat si felul de ispita; si lucrurile cu care suntem hartuiti si amagiti. E bine sa le cunoastem.
Sunt trei feluri de pacatuire:pacatul din nestiinta,pacatul din slabiciunesi pacatul din rautate.
Va rog sa fiti foarte atenti la cuvintele si la felul cum ma voi exprima in explicarea lor, ca sa putem intelege, sa ne pazim fiecare si, daca cineva a cazut intr-unul din pacatele acestea, sa poata intoarce, atata vreme cat inca nu e prea tarziu.
Pacatul din slabiciune este pacatul impotriva Tatalui; Tatal este Atotputernic.
Pacatul din nestiinta este impotriva Fiului, caci Fiul este Intelepciunea lui Dumnezeu.
Iar pacatul din rautate este pacatul impotriva Duhului Sfant, caci Duhul Sfant este Bunatatea Dumnezeiasca.
Nu zicem noi in rugaciunea Imparate Ceresc cuvintele: vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi ? Deci Duhul Sfant este Bunatatea Dumnezeirii, este Harul Dumnezeirii, este Lucrarea Dum nezeirii. i acuma cum se explica: pacatul din nestiinta, cum am spus. Poporul Israel a cazut in aceste doua mari pacate pana la Invierea Domnului Iisus. Ei savarsisera pacatul acesta din slabiciune si din...
E foarte zguduitor momentul acesta!Ceea ce simte inima mea, nu poate sa povesteasca in cuvinte. Asa sunt simtamintele spirituale. Va rog sa ma credeti, credeti-ma si va cred ca si fratiile voastre sunteti in asemenea sentimente ca si mine.
Bunul si Dragul, si Scumpul nostru Iisus sa fie binecuvantat acum si-n veci de veci. Amin. Pentru starea, pentru bucuria, pentru prilejul minunat pe care ni l-a creat si ni l-a harazit astazi, incepand de aseara si pana in momentul acesta. A fost cu adevarat tot cuvantul plin de putere. Prin aceasta am simtit cu totii ca Domnul a fost prezent, prin puterea Duhului Sfant.
Eu cred din toata inima lucrul acesta. Nu stiu daca toti puteti crede lucrul acesta. Dar va indemn sa credeti! i cei ce nu puteti sa credeti sa va rugati Domnului, Bunului Dumnezeu, sa va mareasca credinta, ca sa puteti crede cu adevarat si din toata inima; si nu numai sa credeti pentru moment, ci sa ramana cuvintele acestea niste amintiri atat cat vom mai trai pe pamantul acesta, cat si in vesnicie; sa ramana amintiri vesnice.
Voi fi foarte scurt; am indemnul spre multe, despre multe sa vorbim, dar nu ne permite timpul, asa ca ne vom margini doar in rezumat la unele lucruri referitoare la tot ce s-a vorbit de aseara si pana acum cu privire la pacat, la sfintenie si la ascultare.
De trei lucruri trebuie sa tinem cont:sa ne pazim de pacat;sa avem o dragoste sfanta si o vointa sfanta fata de ascultarea Cuvantului;si sa traim in neprihanire.
Cuvantul neprihanire inseamna curatenie. i aceasta o cere Dumnezeu: curatenie sufleteasca. Ferice de toti cei care o au! Curatenia sufleteasca este cea mai inalta stare spirituala, caci prin credinta din inima, zice in Romani 10, se ajunge la sfintenia sufletului. i prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire.
Marturisirea aceasta nu se refera la moment, adica marturisesti numai pentru un moment. Marturisirea este o traire vrednica, o traire ferma cu Dumnezeu; in locul unde esti, in starea in care esti si in lucrurile care te inconjoara, sa fii o lumina. Acesta este cuvantul explicit despre neprihanire si sfintirea adevarata pe care o cere Cuvantul lui Dumnezeu. Evanghelistul Luca zice in capitolul 1 din Faptele Apostolilor: Teofile, in cea dintai carte a mea, am vorbit despre tot ce a inceput Iisus sa faca si sa invete pe oameni de la inceput si pana in ziua in care S-a inaltat la cer, dupa ce, prin Duhul Sfant, daduse poruncile Sale apostolilor pe care ii alesese .
Deci sa ne oprim aici si sa scoatem in evidenta adevarul adevarat.
Acuma sa spunem putin si despre starea celor patru evanghelisti. Fratiile voastre poate ca unii cunoasteti, unii, mai de curand veniti la Cuvant, nu cunoasteti: dintre cei patru evanghelisti, doi au fost apostoli, martori oculari ai patimilor si ai suferintelor Mantuitorului si doi au fost ucenici ai apostolilor.
Evanghelistul Matei si cu Evanghelistul Ioan sunt martori oculari, deci sunt apostoli. Iar Evanghelistul Marcu si cu Evanghelistul Luca sunt ucenici ai apostolilor. Evanghelistul Marcu scrie Evanghelia dupa cele scrise si descoperite de Apostolul Petru. Iar Evanghelistul Luca scrie Evanghelia dupa cele spuse de Sfantul si marele Apostol Pavel, descoperite lui de catre Domnul Iisus.
Deci cand spune: in cea dintai carte a mea, am cautat sa va scriu despre tot ce a cautat Iisus sa faca si sa invete , cea dintai carte este Evanghelia dupa Luca.
Deci despre tot ce a inceput Iisus sa faca si sa invete.
Spre rusinea noastra spun lucrul acesta, ca noi n-am facut asa. Noi am plecat mai intai sa invatam pe altii si apoi, daca intre timp am putut sa facem ceva, am facut. Dar Mantuitorul n-a facut asa. El a inceput intai sa faca, adica sa traiasca Cuvantul, sa implineasca poruncile pentru care era trimis, sa le arate dupa Cuvantul lui Dumnezeu, sa le traiasca. i aceasta este starea fiecaruia dintre noi. Sa ne intoarcem inapoi la cuvantul acesta si asa sa mergem mai departe. Sa incepem in momentul acesta, cei care ati auzit cuvantul de aseara si pana in momentul de fata, sa puneti mana si mai intai sa faceti; sa facem fiecare in locul, in starea si in imprejurarile in care ne aflam, sa facem, adica sa traim Cuvantul pe care l-am auzit. i apoi sa spunem altora. Caci numai atunci Cuvantul are autoritate, are putere, cand este mai intai trait si apoi vorbit. Ca apoi, daca este invers, ni se va zice si noua cum se i se zice doctorului: Doctore, vindeca-te pe tine mai intai! .
Deci lucrurile acestea sunt cam cunoscute de fiecare dintre noi si fiecare ne cunoastem starea si slabiciunea noastra. Cu totii, recunoastem, suntem vinovati fata de Cuvant. Cu totii suntem vinovati!Dar Bunul Dumnezeu, Care ne vrea cu gelozie pentru Sine, ne vrea si ne-a adus si mereu ne improspateaza prin invatatura, prin anumite stari de intalnire, asa cum avem si starea din seara aceasta si din alte stari cu prilejul nuntilor si al altor ocazii de intalnire. Acestea sunt stari de primenire, de innoire, de sfintire, de curatie a vietii noastre. E foarte bine daca facem lucrul acesta.
Vreau sa ma opresc la un moment minunat. Parca din toate momentele care s-au petrecut de aseara pana in momentul de fata, a culminat momentul cand sora mireasa a inceput sa vina pe culoar si au inceput tinerii sa cante cantarea aceasta frumoasa; parca toate privirile si inimile s-au indreptat asupra miresei, s-o priveasca. Este momentul cel mai important din viata unei tinere momentul acesta.
Dar nu la aceasta vreau sa ma opresc. Vreau sa trec dincolo, in partea duhovniceasca. Tot cam in felul acesta se va petrece cu fiecare suflet care va birui ispita si va iesi biruitor din lupta si din lumea aceasta atat de zbuciumata si de ispitita. Intreg cerul ii va iesi inainte si-i va canta cantarea de biruinta, cantarea de cinste, de onoare, si-i va face bucuria aceea vesnica. Deci toate starile acestea firesti, pamantesti, noi le trecem si foarte bine daca le trecem, adica daca le intelegem in chip duhovnicesc, ca sa nu ramanem numai la ceea ce se petrece fireste intre noi si in noi.
Pe scurt, as vrea sa ma leg de doua probleme mari pentru care sufletul in mine clocoteste si as vrea sa vi le spun: starea de pacat si felul de ispita; si lucrurile cu care suntem hartuiti si amagiti. E bine sa le cunoastem.
Sunt trei feluri de pacatuire:pacatul din nestiinta,pacatul din slabiciunesi pacatul din rautate.
Va rog sa fiti foarte atenti la cuvintele si la felul cum ma voi exprima in explicarea lor, ca sa putem intelege, sa ne pazim fiecare si, daca cineva a cazut intr-unul din pacatele acestea, sa poata intoarce, atata vreme cat inca nu e prea tarziu.
Pacatul din slabiciune este pacatul impotriva Tatalui; Tatal este Atotputernic.
Pacatul din nestiinta este impotriva Fiului, caci Fiul este Intelepciunea lui Dumnezeu.
Iar pacatul din rautate este pacatul impotriva Duhului Sfant, caci Duhul Sfant este Bunatatea Dumnezeiasca.
Nu zicem noi in rugaciunea Imparate Ceresc cuvintele: vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi ? Deci Duhul Sfant este Bunatatea Dumnezeirii, este Harul Dumnezeirii, este Lucrarea Dum nezeirii. i acuma cum se explica: pacatul din nestiinta, cum am spus. Poporul Israel a cazut in aceste doua mari pacate pana la Invierea Domnului Iisus. Ei savarsisera pacatul acesta din slabiciune si din...
