SĂRĂCIA DUHOVNICEASCĂ
Mintea si patimile sunt vindecate cu ajutorul saraciei duhov nicesti. De aceea Sfantul isihast sfatuieste: Haideti, atunci, sa devenim saraci cu duhul prin smerenie, supunandu-ne eul nostru neimbunatatit la osteneala si lepadand toate averile 25. intreaga viata duhovniceasca a omului este o experiere a saraciei duhov nicesti. Anterior, Sfantul pusese accentul pe binecuvantarea adusa de saracie, iar acum []Mintea si patimile sunt vindecate cu ajutorul saraciei duhov nicesti. De aceea Sfantul isihast sfatuieste: Haideti, atunci, sa devenim saraci cu duhul prin smerenie, supunandu-ne eul nostru neimbunatatit la osteneala si lepadand toate averile 25. intreaga viata duhovniceasca a omului este o experiere a saraciei duhov nicesti. Anterior, Sfantul pusese accentul pe binecuvantarea adusa de saracie, iar acum intreprinde o profunda analiza a ei. Mai intai scoate in evidenta legatura dintre saracia duhovniceas ca si ispite. Exact ca plantele care, pentru a putea da roade, tre buie sa treaca prin iarna si sa indure intemperiile fiecarui ano timp, la fel se intampla cu orice om care duce lupta pe calea virtutii. Deoarece doar prin patimirea rabdatoare a necazurilor in care de buna voie intra, precum si a celor nebanuite, fiecare persoana credincioasa este adusa la desavarsire . Sufletul nu poate aduce roade daca nu vin mai intai greutatile iernii. Daca nu ducem cu rabdare jugul necazurilor ce vin asupra noastra, nu putem primi binecuvantare pentru ceea ce facem dupa dorinta noastra.
Aceasta inseamna ca daca noi nu putem indura incercarile vietii, nu putem primi binecuvantare pentru efortul ascetic si osteneala pe care noi insine ni le-am ales si pe care le practicam. Omul care se pocaieste se asteapta la orice fel de necaz, accepta orice ispita si se bucura de ea, deoarece ajuta la curatirea sufle tului, intareste rugaciunea si apara sanatatea sufletului26. intrista rea binecuvantata este strans legata de saracia duhovniceasca. Durerea fata de saracia lumeasca aduce cu sine moartea, in vre me ce durerea adusa de saracia duhovniceasca duce la pocainta, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel.
Sfantul Grigorie analizeaza minunat beneficiile aduse de intristarea cea dupa Dumnezeu care reprezinta un element al renasterii umane si este esential pentru viata duhovniceasca27. Sunt patru feluri de saracie duhovniceasca. Mai intai, saracia in felul nostru de a gandi , apoi cea in trup , in al treilea rand in ceea ce priveste bunurile lumesti , si in ultimul rand prin incer cari si ispite care ne vin dinafara . intrucat el a analizat deja sa racia care vine din ispite, celelalte trei feluri de saracie sunt analizate pe larg in cele ce urmeaza. Fiecare experiere a saraciei da nastere la intristarea si mangaierea corespunzatoare.
Saracia trupeasca si umilinta asumate de buna voie cuprind foamea, setea, privegherile si, in general, suferintele si ostenelile trupesti precum si o infranare cu masura a simturilor. Aceasta sa racie trupeasca da nastere la intristare si lacrimi care aduc fran gerea inimii. Cand sufletul este eliberat de rele si de amaraciune, prin frangerea inimii, atunci se bucura de mangaieri28.
Saracia in felul de a gandi este strans legata de invinuirea de sine, care este esentiala pentru vindecarea sufletului. La inceput, invinuirea de sine conduce la frica de pedeapsa, mai ales la cea vesnica, cu tot ceea ce se leaga de ea.
Aceasta intristare, atata vreme cat o experiem, este foarte utila deoarece atrage dupa sine mila lui Dumnezeu si ne aduce mangaiere. Dar aceasta invinuire de sine, prin ea insasi, reprezin ta, o greutate inteligibila pusa pe gandurile sufletului. Ea stoarce si scoate vinul mantuitor care bucura inima omului, adica omul nostru launtric .
Saracia in ceea ce priveste bunurile lumesti reprezinta virtutea sfintei saracii.
Aceasta lepadare de bunuri trebuie impletita cu saracia in duh pentru a fi bineplacuta inaintea lui Dumnezeu. Din aceasta saracie duhovniceasca apare intristarea si mangaierea de la Domnul29. Se intampla in felul urmator: Cand mintea se retrage de la interesul pentru toate lucrurile materiale si de la tulburarea pe care acestea le produc si devine constienta de omul cel launtric 30, atunci mai intai de toate ea isi vede urata masca pe care...
Aceasta inseamna ca daca noi nu putem indura incercarile vietii, nu putem primi binecuvantare pentru efortul ascetic si osteneala pe care noi insine ni le-am ales si pe care le practicam. Omul care se pocaieste se asteapta la orice fel de necaz, accepta orice ispita si se bucura de ea, deoarece ajuta la curatirea sufle tului, intareste rugaciunea si apara sanatatea sufletului26. intrista rea binecuvantata este strans legata de saracia duhovniceasca. Durerea fata de saracia lumeasca aduce cu sine moartea, in vre me ce durerea adusa de saracia duhovniceasca duce la pocainta, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel.
Sfantul Grigorie analizeaza minunat beneficiile aduse de intristarea cea dupa Dumnezeu care reprezinta un element al renasterii umane si este esential pentru viata duhovniceasca27. Sunt patru feluri de saracie duhovniceasca. Mai intai, saracia in felul nostru de a gandi , apoi cea in trup , in al treilea rand in ceea ce priveste bunurile lumesti , si in ultimul rand prin incer cari si ispite care ne vin dinafara . intrucat el a analizat deja sa racia care vine din ispite, celelalte trei feluri de saracie sunt analizate pe larg in cele ce urmeaza. Fiecare experiere a saraciei da nastere la intristarea si mangaierea corespunzatoare.
Saracia trupeasca si umilinta asumate de buna voie cuprind foamea, setea, privegherile si, in general, suferintele si ostenelile trupesti precum si o infranare cu masura a simturilor. Aceasta sa racie trupeasca da nastere la intristare si lacrimi care aduc fran gerea inimii. Cand sufletul este eliberat de rele si de amaraciune, prin frangerea inimii, atunci se bucura de mangaieri28.
Saracia in felul de a gandi este strans legata de invinuirea de sine, care este esentiala pentru vindecarea sufletului. La inceput, invinuirea de sine conduce la frica de pedeapsa, mai ales la cea vesnica, cu tot ceea ce se leaga de ea.
Aceasta intristare, atata vreme cat o experiem, este foarte utila deoarece atrage dupa sine mila lui Dumnezeu si ne aduce mangaiere. Dar aceasta invinuire de sine, prin ea insasi, reprezin ta, o greutate inteligibila pusa pe gandurile sufletului. Ea stoarce si scoate vinul mantuitor care bucura inima omului, adica omul nostru launtric .
Saracia in ceea ce priveste bunurile lumesti reprezinta virtutea sfintei saracii.
Aceasta lepadare de bunuri trebuie impletita cu saracia in duh pentru a fi bineplacuta inaintea lui Dumnezeu. Din aceasta saracie duhovniceasca apare intristarea si mangaierea de la Domnul29. Se intampla in felul urmator: Cand mintea se retrage de la interesul pentru toate lucrurile materiale si de la tulburarea pe care acestea le produc si devine constienta de omul cel launtric 30, atunci mai intai de toate ea isi vede urata masca pe care...
