Predica Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la Duminica a III-a dupa Rusalii Zis-a Domnul: Luminatorul trupului este ochiul; daca ochiul tau va fi curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar daca ochiul tau va fi viclean, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar []Predica Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la Duminica a III-a dupa Rusalii Zis-a Domnul: Luminatorul trupului este ochiul; daca ochiul tau va fi curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar daca ochiul tau va fi viclean, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul, cu cat mai mult! Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui Mamona. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; oare nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in hambare si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Pentru ca dupa toate acestea se straduiesc paganii; doar stie Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.(Matei 6, 22-33)In Evanghelia acestei Duminici, Mantuitorul Iisus Hristos ne spune ca trebuie sa dam prioritate sau intaietate vietii spirituale si libertatii noastre sufletesti pentru a nu fi inrobiti de grijile pentru bunurile materiale.

Cum intelegem noi aceasta libertate la care ne indeamna Mantuitorul Iisus Hristos si cum o putem dobandi?Trebuie sa o intelegem, ca si Sfintii Apostoli, in lumina tainei lui Hristos si a lucrarii Sale mantuitoare care este lucrare eliberatoare de pacat si de moarte. In acest sens, Sfantul Apostol Pavel spune: Hristos ne-a eliberat pentru ca noi sa ramanem liberi Fratilor, ati fost chemati la libertate (Galateni 5, 1, 13; 4, 26, 31; I Corinteni 7, 22; II Corinteni 3, 17); iar Sfantul Apostol Ioan completeaza, zicand: Adevarul va va face liberi; daca Fiul va elibereaza, veti fi cu adevarat liberi (Ioan 8, 32, 36). Experienta libertatii pe care Hristos o daruieste omului se realizeaza in Duhul Sfant trimis in lume de catre Fiul intrupat si de catre Tatal Sau ceresc (cf. Ioan 14, 26; 15, 26). Astfel, Sfantul Apostol Pavel precizeaza ca unde este Duhul Domnului, acolo este libertate (II Corinteni 3, 17).

Libertatea este dar al lui Dumnezeu care se cultiva prin maturizare spirituala permanentaLibertatea pe care o aduce prezenta Duhului Sfant in om se arata si prin familiaritatea care se stabileste intre om si Dumnezeu, pastrandu-se, in acelasi timp, distinctia intre creatura si Creatorul sau. Cresterea spirituala a omului in aceasta familiaritate cu Dumnezeu constituie experienta libertatii fiilor lui Dumnezeu sau a filiatiei adoptive prin harul divin necreat (cf. Romani 8, 15).

Cand omul lucreaza in comuniune cu Duhul lui Dumnezeu, el lucreaza in modul cel mai liber, conform cu natura sa de fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu si de purtator al Duhului Lui dat prin insasi alcatuirea sa dintru inceput (cf. Facere 2, 7) si prin harul Sfantului Botez (cf. Romani 8, 15). In acest sens trebuie sa intelegem de ce unde este Duhul Domnului, acolo este libertate (II Corinteni 3, 17).

Legatura profunda care exista intre crearea omului dupa chipul lui Dumnezeu si chemarea sa de a ajunge la asemanare cu El printr-o inaintare in comuniunea libera cu El in Duhul Sfant este descrisa de Sfantul Maxim Marturisitorul (a 662) in aceste cuvinte: La inceput omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu si a primit, intre altele, nasterea din Duhul, pentru a obtine, dupa vointa sa libera, a fi dupa asemanare pastrand porunca dumnezeiasca, pentru ca omul sa fie faptura lui Dumnezeu prin natura, dar fiu al Lui si dumnezeu dupa har prin Duhul .1Daca omul creat dupa chipul lui Dumnezeu nu ajunge la asemanarea cu Dumnezeu decat intr-o comuniune libera cu El, aceasta arata cat de importanta este vointa libera a omului pentru implinirea acestuia ca fiinta in comuniune.

Comuniunea omului cu Dumnezeu inainte de caderea sa in pacat era o comuniune data lui inca de la crearea sa; el nu a ales-o. De la nefiinta, omul trece la fiinta tocmai in aceasta comuniune. Mai precis, omul este modelat de mainile lui Dumnezeu si este facut viu datorita suflarii lui Dumnezeu asupra lui (cf. Facere 2, 7). Tot ceea ce-l inconjoara pe om in gradina Raiului este darul lui Dumnezeu si nimic din cele existente nu este opera mainilor omului. Totul i-a fost daruit omului care a fost pus stapan peste toate darurile lui Dumnezeu din natura.

Totusi, porunca pe care Dumnezeu o adreseaza omului de a nu manca din fructele unui pom si ispitirea sarpelui creeaza cadrul in care libertatea de a alege a omului este examinata, incercata. Omul se afla in fata situatiei de a alege liber comuniunea lui cu Dumnezeu sau de-a o neglija. El trebuia sa ia o hotarare, si anume aceea de a alege intre Creator si creatura, intre Daruitor si darurile Sale.

Insa alegerea lui Adam se face printr-o alipire totala a omului fata de lumea materiala, in uitare de Dumnezeu si in neascultare de El, adica intr-o ruptura a comuniunii cu El. Pacatul omului este o schimbare radicala de atitudine spirituala sau de relatie. Armonia omului cu Dumnezeu este profund afectata dupa caderea in pacatul neascultarii si al lacomiei; omului ii este rusine si ii este teama de Dumnezeu, El se ascunde, iar libertatea sa de-a trai in comuniune este slabita si pervertita. Omul se scuza acuzand pe altcineva: Adam acuza pe Eva, iar Eva pe sarpeAltfel spus, tulburarea comuniunii omului cu Dumnezeu afecteaza grav relatiile umane interpersonale si relatia omului cu natura sau cu mediul inconjurator. Omul pacatos nu se mai impartaseste de darurile create de Dumnezeu in stare de recunostinta fata de Dumnezeu, ci el le poseda si se lipeste de ele atat de mult incat devine robul lor. Cu cat omul se lipeste mai mult de lucruri limitate, cu atat slabeste mai mult in comuniunea sa cu Dumnezeu Daruitorul, Cel nelimitat. Dependenta sa totala de creaturile limitate se vede in idolatria de multe feluri. Relatia omului patimas cu semenii sai si cu natura nu mai este relatie de comuniune spirituala, ci una posesiva si conflictuala. Centrarea omului in sine insusi si in lumea materiala produce o inchidere a sa in fata lucrarii Duhului lui Dumnezeu ca Duh al comuniunii. Patimile egoiste limiteaza libertatea omului pacatos la fapturile limitate de care el se leaga ca de o realitate ultima. Comuniunea spirituala a omului cu Dumnezeu in Rai ii dadea omului o libertate totala, care ii permitea sa traiasca in lumea creata fara ca elementele lumii materiale sa-i limiteze libertatea. Insa prin ruperea comuniunii cu Dumnezeu, starea de libertate a omului se denatureaza. Supus legilor biologice si cosmice, omul este condamnat la moarte, la suferinte fizice, patimile se trezesc si-i intuneca sufletul, ii rapesc puterea (de-a iubi dezinteresat). Disparitia iubirii duce la inrobire sociala. Vederea lui Dumnezeu (theoria) este tulburata de orbire (spirituala); simplitatea increzatoare in Dumnezeu a disparut .2Asadar, libertatea omului de-a alege intre dar si Daruitor a fost folosita de om pentru a rupe comuniunea cu Dumnezeu, crezand ca astfel poate fi ca Dumnezeu fara Dumnezeu.

Insa pentru a-l aduce pe om in comuniune deplina cu Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu Se face Om, unind in Sine pentru eternitate firea divina si firea umana. Astfel, lucrarea lui Iisus Hristos, Noul Adam, va fi una salvatoare si eliberatoare, in sensul vindecarii si eliberarii naturii umane din robia pacatului si a mortii.

Iisus Hristos implinirea libertatii in iubirea divino-umanaLegatura stransa care exista intre comuniunea cu Dumnezeu si libertatea omului se regaseste in intreaga istorie a mantuirii, care este si istoria eliberarii omului de robia multipla a pacatului.

Libertatea dreptilor si profetilor Vechiului Testament in confruntarea lor cu societatea decazuta a timpului lor se explica prin legatura lor puternica si...