1. Ce ingrozitor de grea este intr-adevar starea care te inghite ca o mlastina sau ca un balaur, starea din care nu mai vezi nici o scapare. Dar nu deznadajdui nici chiar atunci. Mai este o salvare la Dumnezeu! El are totdeauna inca o usa de salvare. Dar crede atat de puternic cum cere minunea []1. Ce ingrozitor de grea este intr-adevar starea care te inghite ca o mlastina sau ca un balaur,starea din care nu mai vezi nici o scapare.

Dar nu deznadajdui nici chiar atunci.

Mai este o salvare la Dumnezeu! El are totdeauna inca o usa de salvare.

Dar crede atat de puternic cum cere minunea pe care o astepti.2. Dar in cele mai grele din starile sale, sufletul nenorocit de tot nu mai gaseste nici o putere, nici sa se roage, nici sa planga, nici sa mai indrazneasca o nadejde.

Ci sta pierdut, coplesit, lesinat asteptand sa fie inghitit.

O, atunci, Doamne, fa numai Tu totul!3. Caci sufletul doborat de tot nici macar constiinta n-o mai are clara,cand sufleteste el este mort inainte de a muri trupeste,fiindca noaptea grozava si grea, noaptea desavarsita a prabusirii l-a cuprins, acoperindu-l si ingropandu i tot mai adanc intreaga fiinta sa si cea duhovniceasca, si cea sufleteasca, si cea trupeasca.

Vai de cel ce a ajuns astfel! Acesta si-a pierdut pana si speranta singura franghie de salvare cu care l ar fi ridicat din valuri Dumnezeu.4. Atunci puterile credintei, adica inflacararea, ravna si dragostea, nu mai pot fi cum trebuie,iar raul si nenorocirea se intind si se adancesc peste tot.

Cangrena roade ucigator totul, pana cand pierzarea nu mai poate fi nici ocolita, nici amanata.

Ce mantuitoare binefacere este o ramasita curata, sanatoasa si vie in aceasta Lucrare!5. Ramasita aceasta este constiinta acelei lucrari duhovnicesti si totul depinde de lupta pe care o da ea atat cu raul dinauntru, cat si cu cel din afara,atat cu duhurile vrajmase, cat si cu vrajmasii vazuti,care in ceasul cel mai slab dau navala cel mai tare,din toate partile, cu gand sa nimiceasca totul.6. O, Doamne Dumnezeul nostru Cel nemarginit de bun,Te rugam, ai cea mai multa mila de noi cand suntem in stari de grea nenorociresi cand raul ne cuprinde si ne intuneca de peste tot.

Oricare ar fi cauza nenorocirii noastre, Te rugam, Doamne Iisuse, nu ne parasi de tot, caci chiar atunci avem cea mai mare nevoie de ajutorul Tau.7. Preabunule Doamne, noi stim ca suntem nespus de vinovati in fata Ta,caci numai din pricina neascultarii noastre vine peste noi nenorocirea;dar vezi, Doamne, starea noastra care este de multe ori atat de grea, incat nu mai avem putere nici sa ne mai rugam sau sa mai nadajduim in ajutor.

Nu ne lasa, Preabunule Doamne, sa ajungem niciodata pana la stari deznadajduite,pentru ca sa nu ne pierdem cu totul si pe totdeauna.8. Sunt multe piedici in calea rugaciunilor noastre pana la Dumnezeu.

De aceea, daca rugaciunea nu este puternica, staruitoare si mereu inalta, adeseori nu poate birui piedicile potrivnice si nu poate ajunge pana la Dumnezeu (Dan 10, 12-13).9. Cea dintai piedica in calea rugaciunii noastre este adesea lenevirea duhului nostrusi indoiala inimii noastre.

Ne rugam adesea si nu avem increderea puternica (Iac 1, 6)si nadejdea cu care trebuie sa ne adresam lui Dumnezeu.

Nu avem credinta biruitoare, fara de care putina nadejde mai ramane rugaciunii noastre.10. O alta piedica in calea rugaciunii noastre este oboseala si parasirea noastra.

Dupa cel mai mic efort duhovnicesc,dupa cea mai mica lupta de rugaciune,obosim indata, slabim si parasim indata luptaUitam Cuvantul Domnului care ne indeamna sa ne rugam neincetat si sa nu ne lasam (Lc 18, 1).

Atunci cum sa ne pretuiasca Dumnezeu rugaciunea noastra, cand noi ii dam asa de putin pret?11. Mai sunt apoi si alte piedici in calea rugaciunilor noastre, mai ales aceea ca ne rugam cerand ceea ce nu este permis, ceea ce...