Creştinul nu trebuie să deznădăjduiască în necazurile lui
Pentru ce necazurile noastre sunt dese si succesive. Dar oare pentru ce intristarile noastre sunt atat de dese si atat de numeroase? Aceasta nedumerire ne-o dezleaga Sfanta Scriptura, care arata pricina patimirilor noastre pricina care coboara pana la pacatul stramosesc cand zice: Precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat, []Pentru ce necazurile noastre sunt dese si succesive.
Dar oare pentru ce intristarile noastre sunt atat de dese si atat de numeroase? Aceasta nedumerire ne-o dezleaga Sfanta Scriptura, care arata pricina patimirilor noastre pricina care coboara pana la pacatul stramosesc cand zice: Precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat, moartea asa si moartea a trecut la toti oamenii fiindca toti au pacatuit in el. [1] Prin urmare pacatul si moartea pe care le-am mostenit sunt cele dintai pricini ale chinurilor pe care le induram, fiindca pe de o parte pacatul, interpunandu-se ca o potrivnicie despartitoare intre Dumnezeu si oameni[2], l-a instrainat pe om de Dumnezeu. Consecinta acestui fapt a fost intunecarea duhului si orbirea puterilor sufletesti, adica a puterii cunoscatoare, voitoare si simtitoare; si acestea tocindu-se, cu greu l-au mai putut sluji pe om si au devenit pentru el surse a mii de intristari si dureri. Iar pe de alta parte, moartea pe care am mostenit-o a semanat in noi stricaciunea care a crescut si s-a dezvoltat in noi si acestea, de-a lungul timpului, au aratat toate cate ne-au venit din aceasta dezvoltare, care, de vreme ce ne ameninta existenta, sunt dureroase si greu de purtat.
Asadar, cea dintai si cea mai importanta pricina a intristarilor noastre este aceea pe care deja am enuntat-o la inceput, iar a doua o constituie starea noastra morala care ne situeaza fie mai aproape, fie mai departe de Dumnezeu. Iar aceasta despartire pe care o aduce potrivnicia fata de El pe toti ne-a departat de Dumnezeu si starea aproape a tuturor era una de potrivnicie fata de Dumnezeu, dar cand aceasta a fost smulsa prin Hristos, deja totul a fost diferit, fiindca Hristos nu numai ca a impacat neamul omenesc cu Dumnezeu, ci a intarit din nou sufletul omului prin lumina Lui dumnezeiasca, desi puterile sufletesti erau tocite. Asadar, starea crestinilor poate sa se schimbe in functie de luminarea pe care o primesc prin credinta lor in Domnul nostru Iisus Hristos, fiindca El intareste puterile sufletului pentru a-i sluji lui fara greseala si pentru a-i da astfel mai putine necazuri de rabdat.
Necazurile si intristarile noastre depind in mare masura si de starea noastra morala si pot fi privite ca un efect al acesteia. Trebuie, asadar, sa fim cu luare aminte la viata noastra morala si sa avem grija de relatiile noastre cu Dumnezeu, pentru ca si necazurile noastre sa se imputineze si sa fie...
Dar oare pentru ce intristarile noastre sunt atat de dese si atat de numeroase? Aceasta nedumerire ne-o dezleaga Sfanta Scriptura, care arata pricina patimirilor noastre pricina care coboara pana la pacatul stramosesc cand zice: Precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat, moartea asa si moartea a trecut la toti oamenii fiindca toti au pacatuit in el. [1] Prin urmare pacatul si moartea pe care le-am mostenit sunt cele dintai pricini ale chinurilor pe care le induram, fiindca pe de o parte pacatul, interpunandu-se ca o potrivnicie despartitoare intre Dumnezeu si oameni[2], l-a instrainat pe om de Dumnezeu. Consecinta acestui fapt a fost intunecarea duhului si orbirea puterilor sufletesti, adica a puterii cunoscatoare, voitoare si simtitoare; si acestea tocindu-se, cu greu l-au mai putut sluji pe om si au devenit pentru el surse a mii de intristari si dureri. Iar pe de alta parte, moartea pe care am mostenit-o a semanat in noi stricaciunea care a crescut si s-a dezvoltat in noi si acestea, de-a lungul timpului, au aratat toate cate ne-au venit din aceasta dezvoltare, care, de vreme ce ne ameninta existenta, sunt dureroase si greu de purtat.
Asadar, cea dintai si cea mai importanta pricina a intristarilor noastre este aceea pe care deja am enuntat-o la inceput, iar a doua o constituie starea noastra morala care ne situeaza fie mai aproape, fie mai departe de Dumnezeu. Iar aceasta despartire pe care o aduce potrivnicia fata de El pe toti ne-a departat de Dumnezeu si starea aproape a tuturor era una de potrivnicie fata de Dumnezeu, dar cand aceasta a fost smulsa prin Hristos, deja totul a fost diferit, fiindca Hristos nu numai ca a impacat neamul omenesc cu Dumnezeu, ci a intarit din nou sufletul omului prin lumina Lui dumnezeiasca, desi puterile sufletesti erau tocite. Asadar, starea crestinilor poate sa se schimbe in functie de luminarea pe care o primesc prin credinta lor in Domnul nostru Iisus Hristos, fiindca El intareste puterile sufletului pentru a-i sluji lui fara greseala si pentru a-i da astfel mai putine necazuri de rabdat.
Necazurile si intristarile noastre depind in mare masura si de starea noastra morala si pot fi privite ca un efect al acesteia. Trebuie, asadar, sa fim cu luare aminte la viata noastra morala si sa avem grija de relatiile noastre cu Dumnezeu, pentru ca si necazurile noastre sa se imputineze si sa fie...
