13 Iulie Marturia mea, Iisus Marturia mea, Iisus,este lacrima fierbintecare ie i-am aduslanga orisice cuvinte. i e sangele cel greuscurs pe inima amaraintr-un ceas cand Dumnezeuera-n cea mai grea ocara. i sudoarea ce-o cereadureroasa silniciecand iubirea Ta pareaosandita pe vecie. i e stropul de nectardus la buza Ta uscatacand cel mai nedrept calvarrastignea Lumina toata. []13 Iulie Marturia mea, IisusMarturia mea, Iisus,este lacrima fierbintecare ie i-am aduslanga orisice cuvinte. i e sangele cel greuscurs pe inima amaraintr-un ceas cand Dumnezeuera-n cea mai grea ocara. i sudoarea ce-o cereadureroasa silniciecand iubirea Ta pareaosandita pe vecie. i e stropul de nectardus la buza Ta uscatacand cel mai nedrept calvarrastignea Lumina toata. i-i un zvon de cantec dragpicurat pe-un drum cu stele,cand spre-al Neamurilor Pragse topeau urmele mele.

Ia-mi-o Tu, Iisus Iubit,si-adevarul ei mi-l scriecelor ce le-ai pregatitcea mai dulce Vesnicie. * * *In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Iisus Hristos,Dumnezeul Adevarat si Martorul Credincios,Slava vesnica ie!Pentru dragostea Ta cea nebanuit de marepe care nu voi inceta niciodata a o preamarisi pentru marturia Ta cea adevarata si eternacareia totdeauna ii voi fi recunoscatorsi pentru tot ce am primit si voi primiprin amandoua,eu si urmasii mei,de aici si din vesnicie,Pentru planul Tau cel iubitor si sfantin care ne-ai cuprins mantuitor si fericit,randuindu-ne sa avem un parinte si un invatatorcare sa ne poarte prin cuvantul si jertfa luipe urmele Tale de lumina si de umbraspre suferinta si spre slava,pe noi si pe urmasii nostride aici si din vesnicie i pentru minunile izbavirilor Talecu care ne-ai trecut prin atatea morti,redandu-ne atator vieticu care sa Te slavim si sa Te slujimpe Tine, Domnul si Dumnezeul nostru,Caruia Singurul I le datoram toate:si lacrimile,si cantarile noastrenemuritoarede aici si din vesnicie,Slava vesnica ie,Martorul Credincios si Dumnezeul Adevarat,Iisus Hristos! Amin. * * *Sa lasi un semn!Sa lasi un semn pe unde trecicand stii ca nu mai vii in veci,ca cei ce duc solia tas-o poata mai usor purta.

Sa lasi un umblet mai frumoscu crucea ta dupa Hristos,ca cei ce vin cu crucea lors-o poata duce mai usor.

Sa lasi un fel mai nalt adusde-a suferi pentru Iisus,ca cei ce-ajung in anii greisa sufere frumos si ei.

Sa lasi un drum adevaratla cei pe care i-ai chemat,ca cei ce-au ascultat ce-ai spussa mearga drept dupa Iisus.

Sa lasi un mai frumos indemnin orice grai si-n orice semn,ca fiii si urmasii taisa-i vezi mai sfinti pe-a vietii cai.

Atunci, pe urma-ti, fericiti,calca-vor multi urmasi iubiti,iar sus in cer, la Dumnezeu,de toti vei fi cinstit mereu.* * *INAINTE DE INCEPUTSlavit sa fie Domnul nostru Iisus Hristos, acum ca am reusit, dar niciodata nu m-am gandit ca voi scrie cartea aceasta.

Mi-a fost totdeauna neplacut sa-mi povestesc viata, nu numai pentru ca mi s-au intamplat prea multe lucruri despre care nici n-as vrea sa mai amintesc, dar si pentru ca totdeauna imi vine greu sa spun rau despre cineva, chiar daca este foarte adevarat ceea ce trebuie sa spun. Mi s-au intamplat prea multe si am trait sa vad prea amare lucruri despre care nu-i usor sa vorbesti.

Mai ales despre casa ta, despre familia ta, despre parintii si fratii tai, despre viata ta cu ei, fie ca a fost fericita, fie ca a fost nefericita, nu te poti hotari decat greu sa vorbesti.

A scrie despre aceasta este si mai greu. Vorba ti-o asculta unu, doi, dar scrisul ti-l citeste o lume intreaga. Putini le vor intelege bine si multi le vor ju-deca rau.

Dar unii frati foarte apropiati ai sufletului meu au staruit de mine prea mult sa scriu despre viata mea, sustinand ca intamplarile vietii mele cuprind foarte multe invataminte care vor fi de folos pentru limpezirea multor adevaruri si pentru indreptarea multor vieti, mai ales ale celor mai tineri. M-am indatorat prea mult fata de acesti frati iubiti si n-am putut sa nu-i ascult.

Poate ca, afland tainele vietii mele, unii care de multa vreme cauta sa-mi gaseasca tot felul de pacate, spre a ma cleveti cu vorbe rele, se vor folosi rau de cartea aceasta. tiu insa ca vor fi mult mai multi cei carora experientele mele o sa le foloseasca spre bine, tragand din ele invataminte care le vor ajuta mult, pentru a nu mai plati si ei atat de dureros aflarea acestor adevaruri, cum a trebuit s-o platesc eu.

Martor imi este Viul Dumnezeu, Care ne stie sufletul fiecaruia, ca nu urasc pe nimeni. Ura este in ea insasi un pacat de moarte, si Domnul mi-a ferit inima de un astfel de simtamant.

Dar daca m-am hotarat sa spun adevarul, trebuie sa-l spun asa cum a fost, fiindca n-as putea arata efectul, daca n-as spune cauza.

N-as putea spune intamplarile pe care le-am trait daca n-as spune mai intai pricina din care s-au petrecut asa aceste intamplari.

Scopul meu aici nu este sa infatisez nici oamenii, nici intamplarile decat pentru invatamintele care eu le-am tras din umblarea cu ei si prin ele. Fiindca oamenii se duc, iar intamplarile se uita dar invatamintele trase trebuie sa ramana, ele fiind singurele adevaruri statornice si necesare de care avem nevoie cu totii. i cine nu le afla la timp, le plateste foarte scump mai tarziu!Voi pomeni deci cat mai rar numele oamenilor, straduindu-ma sa arat numai faptele. Dar si acestea numai in masura in care vor ajuta la insusirea invatamantului pe care trebuie sa-l tragem spre a nu repeta un rau, ci spre a ne insusi un bine.

Mi-am ales Calea lui Hristos chiar din clipa cand mi s-a aratat prima data aceasta Cale. Am primit Adevarul Lui chiar in ziua cand mi s-a vestit acest Adevar. i mi-am predat Lui inima in intregime, chiar asa cum mi s-a spus sa-L iubesc pe Iisus cu gandul cel mai sincer si mai hotarat. Tot ce am intalnit apoi in viata mea, eu am primit sau am respins numai in functie de aceasta Cale, de acest Adevar si de aceasta Iubire.

Poate ca au fost si in viata mea imprejurari cand n-am putut vedea pentru o clipa totul limpede, dar acestea n-au tinut decat putin. Dupa aceea totul s-a limpezit statornic si mai frumos. i nimeni n-a regretat asta mai mult ca mine insumi, fiindca am dorit ca toata marturia vietii mele sa fie o lauda vrednica adusa scumpului meu Mantuitor Iisus Hristos, Salvatorul acestei vieti. i am vrut ca lauda aceasta sa fie o cantare nemuritoare adusa dragostei Lui si Jertfei aduse de aceasta dragoste pentru noi toti. i pentru mine in primul rand.

Nu stiu cat am reusit. Domnul si Mantuitorul meu Iisus o va spune (Mt 10, 32-33).

Doamne Iisuse, Scumpul si Dulcele meu Mantuitor, Te rog primeste si binecuvanteaza marturia care a depus-o viata mea pentru Tine in fata lumii prin care am trecut.

Iarta tot ce a putut fi in ea pagubitor pentru Numele Tau si pentru semenii mei, dar binecuvanteaza cu mult folos tot ce a fost in ea bun spre slava Ta si spre folosul vesnic al Lucrarii Tale in care m-ai chemat sa marturisesc despre Tine. i spre mantuirea sufletelor care mi-au privit si mi-au primit aceasta marturisire.

Fa, Doamne Iisuse, ca in Ziua Judecatii Tale marturia vietii mele sa fie vrednica de Tine si de a inaintasului meu. i tot asa sa fie si marturia urmasului meu. Amin.1 ianuarie 1975Traian Dorz* * *1. CE PU INE ADEVARURI PUTEM SPUNEO Doamne, fericit e-acela care-a putut trai-ntelept,slujind Iubirea si-Adevarul, sa fie-amandurora drept,sa nu greseasca nici Iubirii, cand apara-Adevarul sfant,nici Adevarul sa nu-l calce pentru-al Iubirii largamantDomnul nostru Iisus Hristos este Adevarul. Adevarul Absolut, Intreg, De-finitiv, Etern si Infinit.

Acest Adevar Unic este compus totusi din mii de adevaruri, cuprinzan-du le pe toate cele de Sus, cele de la Mijloc si cele de Jos. Cele trecute, cele prezente si cele viitoare. Cele privitoare la Dumnezeu. Cele privitoare la se-meni. i cele privitoare la noi insine.

Toate acestea se impart in trei parti, si anume:1. Adevaruri pe care nu le stim si, prin urmare, nu le putem nici spune. Acestea sunt cea mai mare parte din Adevar.2. Adevaruri pe care le stim, dar pe care, de asemenea, nu le putem spune din felurite cauze. Acestea sunt si ele o mare parte din Adevar.3. i adevarurile pe care le stim si le si putem spune. Acestea sunt partea cea mai mica a Adevarului. Dar partea asta cere neaparat o minte sanatoasa si o inima curata, atat de la cel ce le spune, cat si de la cel ce le asculta. Caci fara intelepciune si fara curatie, cel ce spune Adevarul il strica, iar cel ce-l aude il batjocoreste.

Din genunchi incep sa scriu aceste adevaruri care vor alcatui, atat cat s-a putut spune spre folos, cartea vietii mele, marturia mea despre Iisus Hristos, Mantuitorul meu, si despre felul in care a randuit El sa se desfasoare, pentru El, slujba mea, despre care vrea sa depuna marturia aceasta.

Spun inca o data ca ma cutremur in fata paginilor albe pe care va trebui sa le acopar cu cele ce va urma sa le descopar.

Daca nu mi-ar fi fost cerut prea staruitor si prea argumentat de catre suflete pe care nu am putut sa le refuz, spun inca o data ca n-as fi scris multe din cele pe care le veti citi aici.

Intai pentru ca trebuie sa spun adevaruri care ma dor, despre cele mai scumpe fiinte pentru mine, iar apoi pentru ca mai cred si acum ca timpul acesta l-as fi putut folosi mai bine scriind altceva.

Dar nu poti asculta voia nimanui pana cand, mai intai, nu-ti sacrifici voia ta dupa cum nu poti face un bine altuia pana cand nu accepti mai intai sa-ti faci un rau tie insuti.

Daca insa din toate acestea va iesi un bine pentru cineva o slujba pentru Adevar si o marturie spre slava lui Dumnezeu atunci fie, slavit sa fie Dom-nul!Faca Domnul ca acei care le vor afla sa...