PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A DUPĂ RUSALII
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula In Duminica a saptea dupa Pogorarea Sfantului Duh, Evanghelia de la Matei, capitolul 9, versetele 27-35. Sa luam aminte! In vremea aceea, trecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El si strigau si ziceau: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David! Dupa ce a intrat in casa, []Pr. conf. univ. dr. Constantin NeculaIn Duminica a saptea dupa Pogorarea Sfantului Duh, Evanghelia de la Matei, capitolul 9, versetele 27-35. Sa luam aminte!In vremea aceea, trecand Iisus de acolo, doi orbi se tineau dupa El si strigau si ziceau: Miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David! Dupa ce a intrat in casa, au venit la El orbii si Iisus i-a intrebat: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Dupa credinta voastra fie voua! i s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie! Iar ei, iesind, L-au vestit in tot tinutul acela. i, plecand ei, iata, au adus la El un om mut, avand demon. i fiind scos demonul, mutul a grait. Iar multimile se minunau, zicand: Niciodata nu s-a aratat asa in Israel . Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni . i Iisus strabatea toate cetatile si satele, inva-tand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia Imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor. Iubitilor,iata-ne ajunsi astazi inaintea unui Dumnezeu al Luminii si al Cuvantului. Intaiul contact din Evanghelia de astazi este intre Domnul nostru Iisus Hristos si doi orbi, probabil din nastere, sau doi orbi care capatasera boala pe parcursul vietii lor, dar care, cert, vad mai bine decat ceilalti din jur ca Iisus Hristos este Fiul lui David. Este Fiul lui David, Cel despre Care auzisera ei ca va sa vina pentru a vindeca pe cei orbi, redandu-le lumina; ba, mai mult, pentru a-i vindeca pe cei schiopi, redandu-le umbletul; pentru a-i vindeca pe cei surzi, redandu le auzul; pentru a-i vindeca pe cei muti, redan-du-le vorbirea.
Intalnirea este una de lucru daca ar fi sa-i spunem asa, in termeni moderni pentru ca Domnul nu se afla acolo ca la o sarbatoare, pentru ca El era sarbatoarea. Intalnirea dintre cei doi orbi si Hristos este insa, iata, astazi pentru noi o sarba-toare, pentru ca-L vedem pe Domnul la lucrul Lui de fiecare zi, la intalnirea Lui cu orbii lumii aceleia pentru a le reda vederea. Ca cei doi orbi erau insis-tenti ne-o arata un lucru minor al Evangheliei: fap-tul ca, desi Domnul este in casa, cei doi vin in casa dupa El. Ne si spune Evanghelia ca dupa ce a in-trat El in casa, au venit la Dansul orbii . Trecut-a Domnul pragul casei, iar orbii, dupa Dansul tinandu-se, au strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ne! ne spune una dintre cantarile Bisericii. i insistenta lor aceasta este semn al credintei lor, este semn al bucuriei lor de a-L cauta pe Dom-nul. Raspunsul Dumnezeului nostru, anume acela: Dupa credinta voastra, fie voua! i-a facut de-a lungul istoriei pe multi dintre predicatori si dintre teologi sa sustina ca este suficienta credinta pentru mantuire. In latina termenul suna bine: sola fide numai credinta , sau singura credinta . i, daca luati aminte si ciuliti urechile la cei care astazi predica Evanghelia prin case de rugaciuni, ii veti auzi si pe ei ca ne vorbesc numai despre necesitatea credintei pentru mantuire si ca cel care este credincios va fi viu. i uita sa priveasca, in cele din urma, ca credinta celor orbi, ca si credinta slabanogului din Evanghelia trecuta, ca si credinta celorlalti din celelalte Evanghelii, carora li se subliniaza aceasta credinta, este marturisita de fapt de fapta, de gest, de atitudine. Hristos Domnul nu-i vindeca pe orbi numai pentru credinta lor, ci pentru atitudinea lor de credinta, pentru fapta lor de credinta anume aceea de a-L urma si de a-L marturisi, de a trece pragul impreuna cu El, de a avea incredere dincolo de usile inchise, de a avea incredere dincolo de praguri inaltate, de a avea incredere dincolo de neincrederea celorlalti.
Domnul le spune un lucru care pentru noi ar trebui sa ne puna pe ganduri: Dupa credinta voastra fie voua! i Evanghelia ne spune ca s-au des-chis ochii lor. Mi-e teama ca daca unora dintre noi ne-ar spune sa ne fie dupa credinta noastra, ni s-ar inchide ochii si mai mult. i uneori e bine sa vedem ca, in toata necredinta noastra, Dumnezeu totusi ne iubeste; sau nu totusi, sigur ne iubeste, de vreme ce n-am ajuns sa nu vedem, n-am ajuns sa nu vorbim si n-am ajuns sa schiopatam.
Evanghelia mai continua cu o faptuire pedagogica a Domnului. Domnul le spune: De acum vedeti dar sa nu stie nimeni . Aproape ca le cerea imposibilul, pentru ca dintr-odata doi orbi sa vada deopotriva, orbi pe care, probabil, concitadinii...
Intalnirea este una de lucru daca ar fi sa-i spunem asa, in termeni moderni pentru ca Domnul nu se afla acolo ca la o sarbatoare, pentru ca El era sarbatoarea. Intalnirea dintre cei doi orbi si Hristos este insa, iata, astazi pentru noi o sarba-toare, pentru ca-L vedem pe Domnul la lucrul Lui de fiecare zi, la intalnirea Lui cu orbii lumii aceleia pentru a le reda vederea. Ca cei doi orbi erau insis-tenti ne-o arata un lucru minor al Evangheliei: fap-tul ca, desi Domnul este in casa, cei doi vin in casa dupa El. Ne si spune Evanghelia ca dupa ce a in-trat El in casa, au venit la Dansul orbii . Trecut-a Domnul pragul casei, iar orbii, dupa Dansul tinandu-se, au strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ne! ne spune una dintre cantarile Bisericii. i insistenta lor aceasta este semn al credintei lor, este semn al bucuriei lor de a-L cauta pe Dom-nul. Raspunsul Dumnezeului nostru, anume acela: Dupa credinta voastra, fie voua! i-a facut de-a lungul istoriei pe multi dintre predicatori si dintre teologi sa sustina ca este suficienta credinta pentru mantuire. In latina termenul suna bine: sola fide numai credinta , sau singura credinta . i, daca luati aminte si ciuliti urechile la cei care astazi predica Evanghelia prin case de rugaciuni, ii veti auzi si pe ei ca ne vorbesc numai despre necesitatea credintei pentru mantuire si ca cel care este credincios va fi viu. i uita sa priveasca, in cele din urma, ca credinta celor orbi, ca si credinta slabanogului din Evanghelia trecuta, ca si credinta celorlalti din celelalte Evanghelii, carora li se subliniaza aceasta credinta, este marturisita de fapt de fapta, de gest, de atitudine. Hristos Domnul nu-i vindeca pe orbi numai pentru credinta lor, ci pentru atitudinea lor de credinta, pentru fapta lor de credinta anume aceea de a-L urma si de a-L marturisi, de a trece pragul impreuna cu El, de a avea incredere dincolo de usile inchise, de a avea incredere dincolo de praguri inaltate, de a avea incredere dincolo de neincrederea celorlalti.
Domnul le spune un lucru care pentru noi ar trebui sa ne puna pe ganduri: Dupa credinta voastra fie voua! i Evanghelia ne spune ca s-au des-chis ochii lor. Mi-e teama ca daca unora dintre noi ne-ar spune sa ne fie dupa credinta noastra, ni s-ar inchide ochii si mai mult. i uneori e bine sa vedem ca, in toata necredinta noastra, Dumnezeu totusi ne iubeste; sau nu totusi, sigur ne iubeste, de vreme ce n-am ajuns sa nu vedem, n-am ajuns sa nu vorbim si n-am ajuns sa schiopatam.
Evanghelia mai continua cu o faptuire pedagogica a Domnului. Domnul le spune: De acum vedeti dar sa nu stie nimeni . Aproape ca le cerea imposibilul, pentru ca dintr-odata doi orbi sa vada deopotriva, orbi pe care, probabil, concitadinii...
