Este aici un băieţel…
Este aici un baietel care are cinci paini de orz si doi pesti; dar ce sunt acestea la atatia? (Ioan 6, 9) Este o mare binecuvantare de la Dumnezeu pentru parinti ca sa aiba copii credinciosi. Dar este un dar si mai mare pentru copii sa aiba parinti credinciosi. Cu toate acestea, in astfel de []Este aici un baietel care are cinci paini de orz si doi pesti; dar ce sunt acestea la atatia? (Ioan 6, 9)Este o mare binecuvantare de la Dumnezeu pentru parinti ca sa aiba copii credinciosi.
Dar este un dar si mai mare pentru copii sa aiba parinti credinciosi.
Cu toate acestea, in astfel de familii, lucrurile se petrec invers, de cele mai multe ori.
Rareori copiii ii asculta pe parintii lor credinciosi spre a se intoarce si ei ca sa-i urmeze pe calea lui Dumnezeu, dar adeseori parintii ii asculta pe copiii lor. Mai degraba vin parintii dupa copiii lor la Dumnezeu decat copiii dupa parinti.
Oricum ar fi insa si oricare ar urma pe cei veniti mai intai, sunt fericiti cu totii, daca cei care nu-L cunosc pe Domnul ii urmeaza in credinta pe cei care Il cunosc.
E rau vesnic acolo unde cei necredinciosi sunt mai tari, ori copiii, ori parintii, si-i intorc de la Dumnezeu iarasi ina-poi la pacat si pe cei care apucasera spre cer.
De aceea au o mare raspundere copiii celor credinciosi. Ei din leagan au prilejul sa cunoasca Cuvantul Sfant si viata frumoasa si curata in Hristos.
Au harul sa creasca sub indrumarea blanda si iubitoare a lui Hristos prin parintii lor credinciosi si au prilejul sa afle fara oboseala si sa primeasca fara sfortari grele si dureroase Cuvantul credintei si comoara darurilor lui Hristos chiar de la inimile cele mai iubitoare ale parintilor lor.
Dar de cele mai multe ori inima copiilor se impotriveste, se invartoseaza, se leaga de prietenii lumesti si de lucruri rele si pierzatoare si se impietresc in neascultare sau in dispret pentru Domnul. Ei apuca astfel pe calea pacatului si apuca pe calea pierzarii si raului. Iar apoi ajung o rusine si o pacoste si pentru familia lor si pentru a lui Hristos.
Vai de viata unor astfel de nenorociti copii! Nici un pacat si nici o neascultare pe lume nu se plateste mai scump si mai greu decat aceasta.
Baietelul despre care scrie aici Sfanta Evanghelie trebuie sa fi fost copilul ascultator al unei mame credincioase. Poate ca mama lui era o vaduva saraca ce mai avea si alti copii acasa. Neputand merge ea ca sa asculte Cuvantul lui Dumnezeu, si-a trimis copilasul ei cel mai marisor.
I-a copt cinci painisoare, poate din ultima faina, si i le-a pus in traista lui si doi pestisori, ca sa aiba merinde de drum. i, sarutandu-l cu lacrimi, ii va fi spus: Mergi, dragul mamei, si urmeaza-L pe Domnul Iisus! Iar acolo, fii linistit si-L asculta pe Domnul. Stai langa El si fii cu grija sa nu uiti tot ce vei auzi, ca sa-i spui si mamei tale cand te vei intoarce In afara de aceasta, copilul va fi primit mai ales in casa mamei sale o crestere aleasa si credincioasa, invatand darnicia.
Mama are raspunderea cea mai mare in indrumarea copiilor. O mama buna face cat zece invatatori spune o vorba veche si chiar asa este.
Sotul este asa cum il face sotia, iar copii cresc asa cum ii indruma mama.
Aproape in toate, mama are meritul binelui sau vina raului. De aceea cand copiii au crescut bine, bucuria si cinstea sunt mai ales ale mamei credincioase, iar cand au crescut rau, vina este in cea mai mare parte a mamei care le-a dat o crestere rea.
Mama aceasta isi va fi invatat mereu copilul ei ca sa fie gata oricand sa-L asculte si sa-L urmeze pe Domnul. Sa fie gata sa se lipseasca cu bucurie de orice are, cand Domnul ii va cere. i sa fie gata sa dea totul pentru Hristos si pentru cei mai lipsiti ca el.
Se vede aceasta si din faptul ca el nu se impotriveste, nici nu se supara cand i se iau painisoarele si pestisorii lui pentru a fi date lui Dumnezeu pentru altii.
El nu plange cand Andrei, cu care se imprietenise, ii cere si-i ia hrana lui, nici nu se teme ca va muri de foame daca el va darui lui Dumnezeu tot ce avea el pentru hrana altora,ci face acest lucru cu bucurie si linistit, asa cum fusese invatat de mama lui.
Dragi parinti credinciosi, in toate zilele vietii voastre voi aveti o datorie de care nu scapati pana la mormant: sa cautati mereu sa-i aduceti pe copiii vostri la Hristos.
De cum v-a fost daruit copilul, sa-l indrumati spre Hristos, prin cuvantul vostru, prin lacrimile si rugaciunile voastre. Dar mai ales prin viata voastra de curata slujire Domnului. Copiii vostri sa vada la voi totdeauna o viata daruita Domnului.
Nimic nu va scuteste de aceasta mare si grea datorie fata de fiecare copil al vostru. Nici boala, nici ocupatia, nici departarea, nimic, ci voi sa traiti din inima o viata predata total lui Iisus.
Nici cand este mare copilul vostru si are el insusi copii, voi nu trebuie sa incetati a-l ruga, a-l chema, a-l sfatui sa vina si el la Hristos! i aceasta s-o faceti cum stiti mai frumos!Pana la moarte sa nu incetati cu aceasta, caci numai dupa ce va va desparti mormantul de ei ati scapat de aceasta datorie!Veti raspunde inaintea Domnului pentru fiecare din copiii vostri si veti vedea cu ochii vostri plecarea lor in chinul cel vesnic din vina voastra, daca nu faceti totul pentru ei si din tot sufletul!Daca voi sunteti saraci sau vaduvi, daca sunteti ocupati sau bolnavi si departati, ca sa nu puteti voi insiva merge sa ascultati Evanghelia, macar trimiteti pe copiii vostri. i faceti totul ca fiii vostri sa mearga de la inceput cu bucurie si cu placere dupa Hristos.
Chiar daca fiii vostri sunt mari, chiar daca sunt mai alesi dintre altii, voi faceti totul si folositi toate mijloacele ca sa-i faceti sa mearga dupa Hristos! i sa nu se rusineze, nici sa nu le fie sila sa faca acest lucru. Inlesniti-le si ajutati-i sa mearga dupa Hristos!Chiar daca ati fi foarte ocupati cu treburile sau apasati de greutati, totusi voi sa...
Dar este un dar si mai mare pentru copii sa aiba parinti credinciosi.
Cu toate acestea, in astfel de familii, lucrurile se petrec invers, de cele mai multe ori.
Rareori copiii ii asculta pe parintii lor credinciosi spre a se intoarce si ei ca sa-i urmeze pe calea lui Dumnezeu, dar adeseori parintii ii asculta pe copiii lor. Mai degraba vin parintii dupa copiii lor la Dumnezeu decat copiii dupa parinti.
Oricum ar fi insa si oricare ar urma pe cei veniti mai intai, sunt fericiti cu totii, daca cei care nu-L cunosc pe Domnul ii urmeaza in credinta pe cei care Il cunosc.
E rau vesnic acolo unde cei necredinciosi sunt mai tari, ori copiii, ori parintii, si-i intorc de la Dumnezeu iarasi ina-poi la pacat si pe cei care apucasera spre cer.
De aceea au o mare raspundere copiii celor credinciosi. Ei din leagan au prilejul sa cunoasca Cuvantul Sfant si viata frumoasa si curata in Hristos.
Au harul sa creasca sub indrumarea blanda si iubitoare a lui Hristos prin parintii lor credinciosi si au prilejul sa afle fara oboseala si sa primeasca fara sfortari grele si dureroase Cuvantul credintei si comoara darurilor lui Hristos chiar de la inimile cele mai iubitoare ale parintilor lor.
Dar de cele mai multe ori inima copiilor se impotriveste, se invartoseaza, se leaga de prietenii lumesti si de lucruri rele si pierzatoare si se impietresc in neascultare sau in dispret pentru Domnul. Ei apuca astfel pe calea pacatului si apuca pe calea pierzarii si raului. Iar apoi ajung o rusine si o pacoste si pentru familia lor si pentru a lui Hristos.
Vai de viata unor astfel de nenorociti copii! Nici un pacat si nici o neascultare pe lume nu se plateste mai scump si mai greu decat aceasta.
Baietelul despre care scrie aici Sfanta Evanghelie trebuie sa fi fost copilul ascultator al unei mame credincioase. Poate ca mama lui era o vaduva saraca ce mai avea si alti copii acasa. Neputand merge ea ca sa asculte Cuvantul lui Dumnezeu, si-a trimis copilasul ei cel mai marisor.
I-a copt cinci painisoare, poate din ultima faina, si i le-a pus in traista lui si doi pestisori, ca sa aiba merinde de drum. i, sarutandu-l cu lacrimi, ii va fi spus: Mergi, dragul mamei, si urmeaza-L pe Domnul Iisus! Iar acolo, fii linistit si-L asculta pe Domnul. Stai langa El si fii cu grija sa nu uiti tot ce vei auzi, ca sa-i spui si mamei tale cand te vei intoarce In afara de aceasta, copilul va fi primit mai ales in casa mamei sale o crestere aleasa si credincioasa, invatand darnicia.
Mama are raspunderea cea mai mare in indrumarea copiilor. O mama buna face cat zece invatatori spune o vorba veche si chiar asa este.
Sotul este asa cum il face sotia, iar copii cresc asa cum ii indruma mama.
Aproape in toate, mama are meritul binelui sau vina raului. De aceea cand copiii au crescut bine, bucuria si cinstea sunt mai ales ale mamei credincioase, iar cand au crescut rau, vina este in cea mai mare parte a mamei care le-a dat o crestere rea.
Mama aceasta isi va fi invatat mereu copilul ei ca sa fie gata oricand sa-L asculte si sa-L urmeze pe Domnul. Sa fie gata sa se lipseasca cu bucurie de orice are, cand Domnul ii va cere. i sa fie gata sa dea totul pentru Hristos si pentru cei mai lipsiti ca el.
Se vede aceasta si din faptul ca el nu se impotriveste, nici nu se supara cand i se iau painisoarele si pestisorii lui pentru a fi date lui Dumnezeu pentru altii.
El nu plange cand Andrei, cu care se imprietenise, ii cere si-i ia hrana lui, nici nu se teme ca va muri de foame daca el va darui lui Dumnezeu tot ce avea el pentru hrana altora,ci face acest lucru cu bucurie si linistit, asa cum fusese invatat de mama lui.
Dragi parinti credinciosi, in toate zilele vietii voastre voi aveti o datorie de care nu scapati pana la mormant: sa cautati mereu sa-i aduceti pe copiii vostri la Hristos.
De cum v-a fost daruit copilul, sa-l indrumati spre Hristos, prin cuvantul vostru, prin lacrimile si rugaciunile voastre. Dar mai ales prin viata voastra de curata slujire Domnului. Copiii vostri sa vada la voi totdeauna o viata daruita Domnului.
Nimic nu va scuteste de aceasta mare si grea datorie fata de fiecare copil al vostru. Nici boala, nici ocupatia, nici departarea, nimic, ci voi sa traiti din inima o viata predata total lui Iisus.
Nici cand este mare copilul vostru si are el insusi copii, voi nu trebuie sa incetati a-l ruga, a-l chema, a-l sfatui sa vina si el la Hristos! i aceasta s-o faceti cum stiti mai frumos!Pana la moarte sa nu incetati cu aceasta, caci numai dupa ce va va desparti mormantul de ei ati scapat de aceasta datorie!Veti raspunde inaintea Domnului pentru fiecare din copiii vostri si veti vedea cu ochii vostri plecarea lor in chinul cel vesnic din vina voastra, daca nu faceti totul pentru ei si din tot sufletul!Daca voi sunteti saraci sau vaduvi, daca sunteti ocupati sau bolnavi si departati, ca sa nu puteti voi insiva merge sa ascultati Evanghelia, macar trimiteti pe copiii vostri. i faceti totul ca fiii vostri sa mearga de la inceput cu bucurie si cu placere dupa Hristos.
Chiar daca fiii vostri sunt mari, chiar daca sunt mai alesi dintre altii, voi faceti totul si folositi toate mijloacele ca sa-i faceti sa mearga dupa Hristos! i sa nu se rusineze, nici sa nu le fie sila sa faca acest lucru. Inlesniti-le si ajutati-i sa mearga dupa Hristos!Chiar daca ati fi foarte ocupati cu treburile sau apasati de greutati, totusi voi sa...
