Naşterea din nou în Duh
Arhim. Zaharia Zaharou In Vechiul Testament Dumnezeu a vorbit poporului Sau prin gura Prorocului Iezechiel: Lepadati de la voi toate pacatele voastre cu care ati gresit si va faceti o inima noua si un duh nou. De ce sa muriti voi, casa lui Israel? i iarasi: Va voi da inima noua si duh nou va []Arhim. Zaharia ZaharouIn Vechiul Testament Dumnezeu a vorbit poporului Sau prin gura Prorocului Iezechiel: Lepadati de la voi toate pacatele voastre cu care ati gresit si va faceti o inima noua si un duh nou. De ce sa muriti voi, casa lui Israel? i iarasi: Va voi da inima noua si duh nou va voi da. Iar impa ratul David s-a rugat Domnului astfel: Inima curata zideste intru mine si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Prorocii din vechime stiau ca omul nu se poate naste intru imparatia lui Dumnezeu, daca nu dobandeste mai intai un duh nou si o inima noua inima adanca , cum o numeste Parintele Sofronie, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
Aceasta nastere din nou schimba din temelii viata omului, reinnoindu-i intreaga fiinta. Ea este insotita de simtiri si cugete noi, dumnezeiesti, de o noua insuflare si de o dra goste arzatoare pentru Sfanta Scriptura. Parintele Sofronie o aseamana cu Big Bang-ul despre care vorbesc astronomii zilelor noastre, caci omul trece de la realitatea pamanteasca la realitatea cereasca, in care duhul sau este rapit de Duhul lui Dumnezeu. Insa daca nu va izbuti sa-si afle adancul inimii, nu va patrunde niciodata in taramul Duhului si nu va putea cunoaste tainele Lui.
In Noul Testament, Hristos vorbeste cu Nicodim despre nasterea din nou in Duh. Taina aceasta este insa de nepatruns pentru invatatorul de lege, care Ii cere Domnului sa-i desluseasca intelesul cuvintelor Sale. Domnul ii raspunde: Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu stie de unde vine, nici incotro se duce. Astfel este cu oricine e nascut din Duhul.
Vazand ca Nicodim inca nu intelege, Domnul il mustra usor: Daca v-am spus cele pamantesti si nu credeti, cum veti crede cele ceresti? Apoi ii descopera in chip lamurit ca El este Mesia, Omul Care S-a pogorat din ceruri si Cari trebuie sa Se inalte precum odinioara sarpele inaltat de Moise in pustie spre tamaduirea fiilor lui Israel: i dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului. Convorbirea dintre Hristos si Nicodim, ca de altfel intreaga Evanghelie dupa Ioan, ne arata ca omul poate cunoaste adevarurile dumnezeiesti numai din cercare, iar pentru aceasta trebuie sa faca un experiment. Trebuie sa guste adevarul, caci nu poate patrunde cu mintea necercetatele cai ale Duhului, si cu atat mai putin firea Lui cea dumnezeiasca: omul poate cunoaste numai lucrarea Duhului in viata sa. Vino si vezi , il indeamna Filip pe Natanael. Incearca tu insuti acest lucru si vezi ce se intampla. Acesta este si indemnul pe care Domnul i-l adreseaza lui Nicodim. Numai schimbarea vietii sale prin incredintarea launtrica ca s-a mutat de la moarte la viata il poate convinge si intari intru Adevar.
Innoirea si renasterea omului sunt telul de capatai ale Evangheliei lui Hristos. Sfantul Petru, de pilda, vorbi despre nasterea din nou nu din samanta stricacioasa, ci din nestricacioasa, prin cuvantul lui Dumnezeu cel viu si care ramane in veac. Iar Sfantul Pavel adevereste ca omul du hovnicesc, omul care s-a nascut din nou, nu poate fi judecat de nimeni si de nimic din lumea aceasta; insa, fiind duhov nicesc, el are puterea sa judece toate lucrurile. Intr-adevar, duhul omului care a fost renascut in Hristos poate masura intreg pamantul intr-o singura miscare.
Domnul ne cere sa implinim lucruri care pentru mintea noastra omeneasca pot parea lipsite de noima. De pilda, El ne porunceste sa ne uram pe noi insine si insasi viata noastra, daca vrem sa fim ucenicii Lui....
Aceasta nastere din nou schimba din temelii viata omului, reinnoindu-i intreaga fiinta. Ea este insotita de simtiri si cugete noi, dumnezeiesti, de o noua insuflare si de o dra goste arzatoare pentru Sfanta Scriptura. Parintele Sofronie o aseamana cu Big Bang-ul despre care vorbesc astronomii zilelor noastre, caci omul trece de la realitatea pamanteasca la realitatea cereasca, in care duhul sau este rapit de Duhul lui Dumnezeu. Insa daca nu va izbuti sa-si afle adancul inimii, nu va patrunde niciodata in taramul Duhului si nu va putea cunoaste tainele Lui.
In Noul Testament, Hristos vorbeste cu Nicodim despre nasterea din nou in Duh. Taina aceasta este insa de nepatruns pentru invatatorul de lege, care Ii cere Domnului sa-i desluseasca intelesul cuvintelor Sale. Domnul ii raspunde: Vantul sufla unde voieste si tu auzi glasul lui, dar nu stie de unde vine, nici incotro se duce. Astfel este cu oricine e nascut din Duhul.
Vazand ca Nicodim inca nu intelege, Domnul il mustra usor: Daca v-am spus cele pamantesti si nu credeti, cum veti crede cele ceresti? Apoi ii descopera in chip lamurit ca El este Mesia, Omul Care S-a pogorat din ceruri si Cari trebuie sa Se inalte precum odinioara sarpele inaltat de Moise in pustie spre tamaduirea fiilor lui Israel: i dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa se inalte Fiul Omului. Convorbirea dintre Hristos si Nicodim, ca de altfel intreaga Evanghelie dupa Ioan, ne arata ca omul poate cunoaste adevarurile dumnezeiesti numai din cercare, iar pentru aceasta trebuie sa faca un experiment. Trebuie sa guste adevarul, caci nu poate patrunde cu mintea necercetatele cai ale Duhului, si cu atat mai putin firea Lui cea dumnezeiasca: omul poate cunoaste numai lucrarea Duhului in viata sa. Vino si vezi , il indeamna Filip pe Natanael. Incearca tu insuti acest lucru si vezi ce se intampla. Acesta este si indemnul pe care Domnul i-l adreseaza lui Nicodim. Numai schimbarea vietii sale prin incredintarea launtrica ca s-a mutat de la moarte la viata il poate convinge si intari intru Adevar.
Innoirea si renasterea omului sunt telul de capatai ale Evangheliei lui Hristos. Sfantul Petru, de pilda, vorbi despre nasterea din nou nu din samanta stricacioasa, ci din nestricacioasa, prin cuvantul lui Dumnezeu cel viu si care ramane in veac. Iar Sfantul Pavel adevereste ca omul du hovnicesc, omul care s-a nascut din nou, nu poate fi judecat de nimeni si de nimic din lumea aceasta; insa, fiind duhov nicesc, el are puterea sa judece toate lucrurile. Intr-adevar, duhul omului care a fost renascut in Hristos poate masura intreg pamantul intr-o singura miscare.
Domnul ne cere sa implinim lucruri care pentru mintea noastra omeneasca pot parea lipsite de noima. De pilda, El ne porunceste sa ne uram pe noi insine si insasi viata noastra, daca vrem sa fim ucenicii Lui....
