Crucea din turnul Catedralei: o minune! La locul unde am stat acolo pe un scaun printre cladiri, asa frumos se vede partea de sus a turnului Catedralei si Crucea. i toti parca suntem la umbra Crucii Lui insangerate. Nimic mai frumos! E o minune! Dupa ce Domnul ne-a racorit putin, acum, razele soarelui, []Crucea din turnul Catedralei: o minune!La locul unde am stat acolo pe un scaun printre cladiri, asa frumos se vede partea de sus a turnului Catedralei si Crucea. i toti parca suntem la umbra Crucii Lui insangerate. Nimic mai frumos! E o minune!Dupa ce Domnul ne-a racorit putin, acum, razele soarelui, ca un dulce botez, au facut sa straluceasca Crucea, care, altadata, era insangerata. i m-am gandit: nu pot sa nu va impartasesc bucuria prin care ne-am vazut, pare-se, cu toti asezati la picioarele Crucii Lui, sa ascultam Cuvantul Lui, intocmai ca altadata ucenicii Lui si multimile care aveau nevoie de Cuvantul lui Dumnezeu, cum avem si noi si cum are toata lumea. Totusi, procentul nostru e mic fata de o tara cu milioane de locuitori, cum spunea un frate mai inainte, Iar pentru aceasta nu poate fi vinovat nici Dumnezeu, nici Hristos, nici Crucea Lui. Numai noi putem fi vinovati. i atuncea cred ca, pentru bucuria sarbatorilor, avem si obligatia sa ne verificam.

Statutul Oastei: Statutul Bisericii noastre stramosesti!Parintele Iosif ar fi dorit, atuncea cand, impreuna cu cei cinci sute de frati, a scris acea istorica scrisoare, Memoriul ala, dorinta ca sa revina Oastea Domnului indragostea ei de la inceput, la zilele ei de la inceput. Ei, alea ar trebui cunoscute: cum erau zilele de la inceputul Oastei Domnului. S-a incercat sa se arate, sa se spuna raporturile pe care le aveau fratii. Prima data, mustrati in constiinta, au intrebat exact ca si acum aproape doua mii de ani: Fratilor, ce sa facem? i, dupa ce li s-a spus sa se pocaiasca, s-au pocait si au inceput sa traiasca in armonia aia binecuvantata, fara sa gandeasca vreodata [la altceva], pentru ca Parintele era preot in Biserica noastra. i, asa cum fratele Traian scrie despre Parintele Iosif ca nu-si putea permite sa aiba o alta invatatura, nu putea nici altora sa le permita sa aiba alta invatatura in Oastea Domnului. Deci, in cadrul acestei invataturi, dupa cum spunea Parintele Iosif, despre invatatura Oastei, despre invatatura Sfintei noastre Biserici si a Sfintelor Scripturi, adaugandu-se la astea niste reguli, pe care le-a stabilit Parintele Iosif, fratii le-au tinut si pe unele, si pe altele asa, ca pe lumina ochilor lor. N-au pus la indoiala, n-au cerut, n-au dorit, ba chiar a spus Parintele, in cererea aia: Oastea nu are nici o pretentie la nimic altceva; ba merge mai departe si spune frumos despre Oastea Domnului, pentru ca fusesera facute statutele alea care, in ultima instanta, au declansat complet procesul ala de constiinta al Parintelui Iosif, raspunderea pe care stia ca o are in fata lui Dumnezeu, asa cum au amintit fratii, fiindca trebuie sa asculte mai mult de Dumnezeu decat de oameni. Oastei Domnului nu-i trebuie un alt statut. Ea are un Statut: Statutul Bisericii noastre stramosesti.

Nici astazi, Oastea nu are nevoie de statute. Avem Legea sfanta a Scripturilor Sfinte si avem Legea invataturii Bisericii noastre sfinte. N-avem nevoie de statute. Cum crestinismul n-a aparut pe baza unor reglementari sau a unor legi, nici Oastea Domnului n-a aparut. Numai ceea ce apare prin legi poti sa opresti prin legi. Nu poti sa spui vantului: De maine nu mai bate! Din moment ce ea e Lucrare a Duhului Sfant, exact ca si crestinismul ei si exact cum e invatatura Sfintelor Scripturi si invatatura Sfintei Biserici.

Toti cei din jurul nostru vor modeleIn capitolul patrusprezece i m-am gandit sa facem explicatia unui cuvant al fratelui Traian. E o asemanare extraordinara intre punctul de vedere al Mantuitorului si felul in care fratele Traian a incercat, a experimentat in viata lui aproape sa-L imite pe Mantuitorul, in dragostea lui fata de Lucrarea lui Dumnezeu, aici unde avea obligatia sa-L prezinte pe Mantuitorul si sa o dovedeasca si cu fapta. Pentru ca noi am avut modele. i lumea de astazi, si copiii nostri vor modele. Ei sunt in familia noastra, sunt sotiile noastre, sunt copiii nostri, fratii nostri; ei ne-aud cum vorbim. Dar ei vor si doresc sa vada si cum traim. i ei stiu. De aceea, poate ca, unii, de multe ori, multi isi permit sa spuna ceea ce nu vor sa si faca.

Din capitolul patrusprezece din Evanghelia dupa Ioan, citesc numai cateva versete. i citesc asa, primele trei de la inceput: Sa nu vi se tulbure inima; aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta-n Mine. In Casa Tatalui Meu sunt multe lacasuri. Iar de nu, v-as fi spus. Ma duc sa va gatesc loc. i, daca Ma voi duce si voi pregati loc, iarasi voi veni si va voi lua la Mine. Ca sa fiti si voi unde sunt Eu. Ce a spus Mantuitorul aci au spus, acum noua zile, cum a amintit fratele, si cei doi ingeri: Barbati galileeni, de ce stati si va uitati? (Cand Mantuitorul S-a inaltat la Cer.) Acest Iisus, Care S-a inaltat din mijlocul vostru va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la Cer.

Ce minunat ar fi sa poata sa ne gaseasca revenirea Lui, a Domnului, din nou, intr-o asemenea situatie ca aceasta! Sa apara pe nori, imediat ni s-ar abate privirile spre El. Oare ce s-ar intampla? Extraordinar! O groaza ar cuprinde pamantul. i, ca o mireasa care si-a asteptat in curatie pe mirele ei, ar fi cei care, intr-adevar, L-au asteptat cu drag sa vina. Dar El a promis: Eu vin curandPe urma, mai sunt versetele patrusprezece si saptesprezece: Daca veti cere ceva in Numele Meu, Eu voi face. De Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele. i Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua, care sa fie cu voi in veac. Ceea ce Domnul va face sa se intample si maine, ca in urma cu doua mii de ani.

Asa sa fie! Si sunt cele doua versete de la urma, treizeci si treizeci si unu, la care am vrut sa ajungem: Nu voi mai vorbi multe cu voi, caci vine stapanitorul acestei lumi. i el nu are nimic in Mine. Dar, ca sa cunoasteti ca Il iubesc pe Tatal, precum Tatal mi-a poruncit, asa fac. M-am oprit la cuvantul asa. i m-am gandit la ceea ce se va fi mai gandit Mantuitorul atunci cand va fi spus aceste cuvinte. i iarasi ma gandesc la cat am fi de cuminti noi, daca ne-am intoarce inapoi cu cei doua mii de ani, si-am fi acolo, sa-L ascultam cum a vorbit Mantuitorul. Cine stie ce va fi trecut prin fata Lui, pentru ca era in ultima seara cand a stat cu ucenicii Lui; dupa aceea a plecat spre Ghetsimani, dupa ce a spus aceste cuvinte. Mai recitesc: Nu voi mai vorbi mult cu voi, caci vine stapanitorul acestei lumi. El nu are nimic in Mine. Dar, ca sa cunoasca lumea ca Eu Il iubesc pe Tatal si, precum Tatal Mi-a poruncit, asa fac. Acest asa, in hotararile divine ale lui Dumnezeu, El, Fiul Dumnezeu adevarat, de la Dumnezeu vine, intrupandu-Se din Sfanta Fecioara, El stia tot ce-L asteapta si incotro merge. Dar daca asa trebuia sa fie posibila mantuirea noastra, chiar daca in Ghetsimani va spune: Tata, daca-i cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta totusi revine si zice: Nu voia Mea, ci voia Ta sa fie. Asa s-a hotarat din veci, asa e voia Tatalui, asa sa fie!Spun cel mai greu cuvant! Poate ca ar spune cineva ca nu, n-ar fi cazul ca, in seara asta, sa citesc poezia asta a fratelui Traian. Dar o citim sa ne fie de folos tuturora. i celora care pot, sau mai au ceva cu privire la pretuirea fratelui Traian, cu adevarat, cu fapta, in viata noastra, pentru cei care vor sa inceapa de acum drumul Crucii sa stie ca asa cum Mantuitorul venea de la Tatal si stia ca nu putea sa fie altfel fratele Traian venea crescand impreuna cu Parintele, venind de...