Viața duhovnicească – viață bisericească
Pr. Conf. Dr. Vasile Vlad In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh! Preacucerniti Parinti, iubiti frati si surori, Apostolul Pavel indeamna la un moment dat zicand: Duhul sa nu-L stingeti. Proorociile sa nu le dispretuiti. Toate sa le incercati; tineti ce este bine; Feriti-va de orice infatisare a raului. Insusi Dumnezeul pacii []Pr. Conf. Dr. Vasile VladIn numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh!Preacucerniti Parinti, iubiti frati si surori,Apostolul Pavel indeamna la un moment dat zicand: Duhul sa nu-L stingeti. Proorociile sa nu le dispretuiti. Toate sa le incercati; tineti ce este bine; Feriti-va de orice infatisare a raului. Insusi Dumnezeul pacii sa va sfinteasca pe voi desavarsit, si intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. ( 1 Tes. 5, 20-23)Mi-as ingadui sa va impartasesc cateva ganduri pe marginea acestui indemn al Sf. Ap. Pavel: Duhul sa nu-l stingeti! .
Sfintii Parinti talcuiesc ca Apostolul Pavel vorbeste despre viata duhovniceasca a crestinilor, adica despre acea realitate pe care Dumnezeu o initiaza si o desteapta in noi in chip tainic! Iar atunci cand Apostolul ne porunceste Duhul sa nu-L stingeti , el nu se refera la duh, ca parte constitutiva a fapturii noastre, ci la prezenta Duhului Sfant intru noi. In acest sens viata duhovniceasca este consecinta lucrarii dumnezeiesti nemijlocite in firea noastra omeneasca, este o realitate mai adanca si altceva decat viata trupeasca, mai profunda si altceva decat viata psihica! As indrazni sa spun ca este altceva si cu mult mai mult chiar decat viata spirituala, daca prin aceasta intelegem doar orizontul cultural-umanist si stiintific al cunoasterii umane! Viata duhovniceasca este viata pe care o initiaza prezenta si lucrarea reala a Duhului Sfant in vasele noastre de lut, in trupurile si in sufletele noastre. Pe aceasta spune Sfantul Apostol Pavel sa nu o stingem!Cand incepe aceasta viata duhovniceasca intru noi? Incepe, dupa invatatura Dumnezeiestii Scripturi, pe care ne-o imbie talcuirea Dumnezeiestilor Parinti, prin Taina Botezului, prin Taina Mirungerii, prin Taina Impartasirii cu Trupul si Sangele lui Dumnezeu facut Om. Atunci devenim partasi firii dumnezeiesti, dupa expresia Apostolului Petru, atunci ne impartasim de o realitate care este mai presus decat toate cele zidite in cer si pe pamant! Parintele profesor Vasile Mihoc ne spunea dimineata la Sfanta Liturghie ca Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii printr-un act special, printr-o lucrare aparte si ca ne creaza in continuare nu in chip repetitiv! Ca nu suntem produse in serie! Si, totusi, desi suntem chipul lui Dumnezeu in intreaga noastra constitutie trupeasca si sufleteasca, viata duhovniceasca, despre care vorbeste Sfantul Pavel, este mai mult decat chipul dumnezeiesc al omului, este darul pe care omul il primeste doar prin Intruparea lui Dumnezeu in istorie, este viata divino-umana a lui Hristos Domnul, pe care Duhul lui Dumnezeu o prelungeste tainic in trupurile si sufletele noastre in si ca Biserica! Ea incepe in Taina Botezului (cati in Hristos v-ati botezat in Htristos v-ati si-mbracat), se plineste prin primirea Duhului Sfant (pecetea Darului Duhului Sfant Duhul Sfant devine Viata vietii noastre) si creste fara incetare prin permanenta impartasire cu Trupul si Sangele Celui Rastignit si Inviat (Care ramane intru noi si noi intru El).
Sfantul Apostol Pavel indeamna imperativ: Duhul sa nu-l stingeti! Cum am putea sa stingem viata duhovniceasca din noi? Cum as putea eu, ca om, sa ma instrainez de ceea ce Dumnezeu deja mi-a daruit? Scriptura este foarte darnica in a sublinia aspecte prin care libertatea mea ar putea sa respinga lucrarea lui Dumnezeu dintru mine. Iata cateva: Fara de Mine nu puteti face nimic! , zice la un moment dat Mantuitorul! Adica, situatia in care in viata zilnica, fie personala, fie familiala, fie sociala, ba chiar in viata religioasa, incerc sa temeluiesc totul pe mine, sa axez totul pe ceea ce fac eu, sa ma asez pe mine si facerile mele drept temelie a mantuirii mele! In aceasta situatie tot ceea ce fac este nimic, tot ceea ce fac inseamna o stingere a Duhului intru mine, intrucat viata duhovniceasca este consecinta lucrarii Harului intru mine, este ceea ce lucreaza Dumnezeu impreuna cu libertatea mea, este ceea ce construieste Dumnezeu, dar nu fara de mine, intru mine. Orice facere pe care eu ca om o incerc in existenta mea pamanteasca fara de Dumnezeu, in autonomie de Dumnezeu, chiar daca nu in potrivnicie de Dumnezeu, sfarseste prin a fi nimic. Fara de Mine puteti face nimicuri sau, altfel zis, toate faptuirile noastre care nu sunt consecinte ale impreunei lucrari dintre Harul lui Dumnezeu si dintre libertatea noastra sfarsesc prin a intra in cosul de gunoi al istoriei si al vremii.
Altadata Mantuitorul spunea apostolilor si celor ce-L ascultau: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea Viata intru voi Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu, adevarata bautura . Daca incercam o viata duhovniceasca care sa nu fie expresia impartasirii cu Trupul si Sangele lui Hristos, vom face, vrand-nevrand, experienta unei vieti de criza, a unei vieti in umbra mortii, pentru ca nimic nu ne poate garanta vesnicia vietii decat Grauntele sau Samanta, de care se vorbea putin mai inainte (un antevorbitor), care este Hristos si Care se aseaza drept Viata a vietii mele. In trupul acesta smerit de lut, in neputinciosul meu suflet se cuprind Trupul si Sangele lui Dumnezeu Care ma prefac si pe mine in Viata ce nu mai poate fi cuprinsa de moarte!Cel ce nu mananca trupul Meu si nu bea sangele Meu nu are Viata intru el. Fara de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, putem avea viata biologica, viata psihica, viata sociala, viata profesionala, dar nu avem Viata, adica Viata cu majuscula, Unica, ce poate avea un cuvant de spus in fata mortii, Viata inviata a lui Hristos Mantuitorul.
Ma opresc aici cu insirarea formelor prin care am putea sa stingem Duhul intru noi si ma intreb: oare cum as putea sa cresc Duhul cel Dumnezeiesc intru mine?Am spus mai de vreme ca viata duhovniceasca este initiata de Dumnezeu, de lucrarea Lui intru noi si ca tot Dumnezeu...
Sfintii Parinti talcuiesc ca Apostolul Pavel vorbeste despre viata duhovniceasca a crestinilor, adica despre acea realitate pe care Dumnezeu o initiaza si o desteapta in noi in chip tainic! Iar atunci cand Apostolul ne porunceste Duhul sa nu-L stingeti , el nu se refera la duh, ca parte constitutiva a fapturii noastre, ci la prezenta Duhului Sfant intru noi. In acest sens viata duhovniceasca este consecinta lucrarii dumnezeiesti nemijlocite in firea noastra omeneasca, este o realitate mai adanca si altceva decat viata trupeasca, mai profunda si altceva decat viata psihica! As indrazni sa spun ca este altceva si cu mult mai mult chiar decat viata spirituala, daca prin aceasta intelegem doar orizontul cultural-umanist si stiintific al cunoasterii umane! Viata duhovniceasca este viata pe care o initiaza prezenta si lucrarea reala a Duhului Sfant in vasele noastre de lut, in trupurile si in sufletele noastre. Pe aceasta spune Sfantul Apostol Pavel sa nu o stingem!Cand incepe aceasta viata duhovniceasca intru noi? Incepe, dupa invatatura Dumnezeiestii Scripturi, pe care ne-o imbie talcuirea Dumnezeiestilor Parinti, prin Taina Botezului, prin Taina Mirungerii, prin Taina Impartasirii cu Trupul si Sangele lui Dumnezeu facut Om. Atunci devenim partasi firii dumnezeiesti, dupa expresia Apostolului Petru, atunci ne impartasim de o realitate care este mai presus decat toate cele zidite in cer si pe pamant! Parintele profesor Vasile Mihoc ne spunea dimineata la Sfanta Liturghie ca Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii printr-un act special, printr-o lucrare aparte si ca ne creaza in continuare nu in chip repetitiv! Ca nu suntem produse in serie! Si, totusi, desi suntem chipul lui Dumnezeu in intreaga noastra constitutie trupeasca si sufleteasca, viata duhovniceasca, despre care vorbeste Sfantul Pavel, este mai mult decat chipul dumnezeiesc al omului, este darul pe care omul il primeste doar prin Intruparea lui Dumnezeu in istorie, este viata divino-umana a lui Hristos Domnul, pe care Duhul lui Dumnezeu o prelungeste tainic in trupurile si sufletele noastre in si ca Biserica! Ea incepe in Taina Botezului (cati in Hristos v-ati botezat in Htristos v-ati si-mbracat), se plineste prin primirea Duhului Sfant (pecetea Darului Duhului Sfant Duhul Sfant devine Viata vietii noastre) si creste fara incetare prin permanenta impartasire cu Trupul si Sangele Celui Rastignit si Inviat (Care ramane intru noi si noi intru El).
Sfantul Apostol Pavel indeamna imperativ: Duhul sa nu-l stingeti! Cum am putea sa stingem viata duhovniceasca din noi? Cum as putea eu, ca om, sa ma instrainez de ceea ce Dumnezeu deja mi-a daruit? Scriptura este foarte darnica in a sublinia aspecte prin care libertatea mea ar putea sa respinga lucrarea lui Dumnezeu dintru mine. Iata cateva: Fara de Mine nu puteti face nimic! , zice la un moment dat Mantuitorul! Adica, situatia in care in viata zilnica, fie personala, fie familiala, fie sociala, ba chiar in viata religioasa, incerc sa temeluiesc totul pe mine, sa axez totul pe ceea ce fac eu, sa ma asez pe mine si facerile mele drept temelie a mantuirii mele! In aceasta situatie tot ceea ce fac este nimic, tot ceea ce fac inseamna o stingere a Duhului intru mine, intrucat viata duhovniceasca este consecinta lucrarii Harului intru mine, este ceea ce lucreaza Dumnezeu impreuna cu libertatea mea, este ceea ce construieste Dumnezeu, dar nu fara de mine, intru mine. Orice facere pe care eu ca om o incerc in existenta mea pamanteasca fara de Dumnezeu, in autonomie de Dumnezeu, chiar daca nu in potrivnicie de Dumnezeu, sfarseste prin a fi nimic. Fara de Mine puteti face nimicuri sau, altfel zis, toate faptuirile noastre care nu sunt consecinte ale impreunei lucrari dintre Harul lui Dumnezeu si dintre libertatea noastra sfarsesc prin a intra in cosul de gunoi al istoriei si al vremii.
Altadata Mantuitorul spunea apostolilor si celor ce-L ascultau: Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea Viata intru voi Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu, adevarata bautura . Daca incercam o viata duhovniceasca care sa nu fie expresia impartasirii cu Trupul si Sangele lui Hristos, vom face, vrand-nevrand, experienta unei vieti de criza, a unei vieti in umbra mortii, pentru ca nimic nu ne poate garanta vesnicia vietii decat Grauntele sau Samanta, de care se vorbea putin mai inainte (un antevorbitor), care este Hristos si Care se aseaza drept Viata a vietii mele. In trupul acesta smerit de lut, in neputinciosul meu suflet se cuprind Trupul si Sangele lui Dumnezeu Care ma prefac si pe mine in Viata ce nu mai poate fi cuprinsa de moarte!Cel ce nu mananca trupul Meu si nu bea sangele Meu nu are Viata intru el. Fara de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, putem avea viata biologica, viata psihica, viata sociala, viata profesionala, dar nu avem Viata, adica Viata cu majuscula, Unica, ce poate avea un cuvant de spus in fata mortii, Viata inviata a lui Hristos Mantuitorul.
Ma opresc aici cu insirarea formelor prin care am putea sa stingem Duhul intru noi si ma intreb: oare cum as putea sa cresc Duhul cel Dumnezeiesc intru mine?Am spus mai de vreme ca viata duhovniceasca este initiata de Dumnezeu, de lucrarea Lui intru noi si ca tot Dumnezeu...
