Demonizări
Predica la Duminica a XXIII-a dupa Rusalii Evanghelia de la Luca 8,26-39 26 i au ajuns cu corabia in tinutul Gherghesenilor, care este in fata Galileii. 27 i iesind pe uscat, L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu []Predica la Duminica a XXIII-a dupa RusaliiEvanghelia de la Luca 8,26-3926 i au ajuns cu corabia in tinutul Gherghesenilor, care este in fata Galileii. 27 i iesind pe uscat, L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte. 28 i vazand pe Iisus, strigand, a cazut inaintea Lui si cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui. 29 Caci poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea, si era legat in lanturi si in obezi, pazindu-l, dar el, sfaramand legaturile, era manat de demon, in pustie. 30 i l-a intrebat Iisus, zicand: Care-ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el. 31 i-L rugau pe El sa nu le porunceasca sa mearga in adanc. 32 i era acolo o turma mare de porci, care pasteau pe munte. i L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; si le-a ingaduit. 33 i, iesind demonii din om, au intrat in porci, iar turma s-a aruncat de pe tarm in lac si s-a inecat. 34 Iar pazitorii vazand ce s-a intamplat, au fugit si au vestit in cetate si prin sate. 35 i au iesit sa vada ce s-a intamplat si au venit la Iisus si au gasit pe omul din care iesisera demonii, imbracat si intreg la minte, sezand jos, la picioarele lui Iisus si s-au infricosat. 36 i cei ce vazusera le-au spus cum a fost izbavit demonizatul. 37 i L-a rugat pe El toata multimea din tinutul Gherghesenilor sa plece de la ei, caci erau cuprinsi de frica mare. Iar El, intrand in corabie, S-a inapoiat. 38 Iar barbatul din care iesisera demonii Il ruga sa ramana cu El. Iisus insa i-a dat drumul zicand: 39 Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. i a plecat, vestind in toata cetatea cate ii facuse Iisus. 1. Gadara, Gherasa, Gherghesa. Toate cele trei Evanghelii sinoptice istorisesc minunea (Mt 8,28 9,1; Mc 5,1-20; Lc 8,26-39). Relatarea de la Matei este insa cea mai scurta. Sfintii Marcu si Luca ne ofera o serie de detalii suplimentare, al doilea (Luca) folosind indeaproape textul celui dintai (Marcu).
O prima problema o constituie faptul ca la Marcu si la Luca este vorba de un singur demonizat, in timp ce la Matei sunt doi. Aceasta deosebire se poate explica in doua feluri: fie ca Iisus a vindecat atunci doi demonizati, dar numai unul dintre ei si-a exprimat dorinta de a-L urma pe Iisus si numai acela a devenit un vestitor al Mantuitorului, Sfintii Marcu si Luca fiind interesati indeosebi de acest final fericit al intamplarii (Mc 5,18-20; Lc 8,38-39); fie ca Sfantul Matei combina intr-o singura relatare doua vindecari de demonizati, savarsite in momente diferite.
O a doua problema este aceea a denumirii tinutului in care s-a petrecut minunea. In editia sinodala, la Matei si Marcu apare tinutul Gadarenilor , iar la Luca tinutul Gherghesenilor . Problema provine de la variatia existenta in manuscrise. In toate cele trei relatari sinoptice, unele manuscrise au Gadarenilor , altele au Gherasenilor , iar altele au Gherghesenilor . Gherasa era o cetate din regiunea Decapole (Decapolis); ea exista pana astazi, in Transiordania, avand o denumire apropiata de cea din antichitate: Jerash. Deoarece se afla la o distanta de aproape 50 km spre sud-est de lacul Galileii, este putin probabila localizarea aici a minunii din Evanghelia de astazi. Gadara era si ea o localitate din Decapole, aflata la vreo 8 km spre sud-est de Lacul Galileii (denumirea ei moderna este Um Qeis); tinutul ei, dupa o informatie pe care o avem de la Iosif Flaviu (Vita, IX, 42), se intindea pana la marginile Tiberiadei (= Lacul Galileii). Cat despre varianta Gherghesenilor , sansele ca ea sa fie originala sunt foarte putine; se crede ca aceasta varianta constituie o corectare introdusa de Origen in secolul III si preluata apoi de unele manuscrise. Origen prefera denumirea Gherghesa nu pentru ca ea ar fi existat in manuscrisele pe care le cunostea el nu ne spune nimic despre aceasta , ci pe temeiul indoielnic al unei traditii locale (ea este locul de unde se arata ca porcii au fost aruncati de catre demoni ) si pe temeiul inca si mai indoielnic al etimologiei (Gherghesa zice el inseamna locul celor care au indepartat si astfel denumirea cuprinde o referinta profetica la purtarea fata de Mantuitorul a cetatenilor acelor locuri, care L-au rugat sa se duca din hotarele lor ). (Cf. Bruce M. Metzger, A Textual Commentary on the Greek New Testament, United Bible Society, London/New York, 1975, p. 23-24). In editiile critice ale textului original grecesc s-a adoptat cu o anumita marja de incertitudine si tinandu se seama mai ales de atestarea externa , adica de frecventa aparitiei in manuscrisele existente Gadarenilor in textul mateian si Gherasenilor in textele celorlalte doua Evanghelii.2. Legiune. In plus fata de textul mateian, la Marcu si la Luca demonii sunt siliti sa-si demaste numele: i l-a intrebat Iisus, zicand: Care ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el (Lc 8,30; cf. Mc 5,9). O legiune a armatei romane din acea vreme cuprindea nu mai putin de 6000 de pedestrasi, plus trupele auxiliare. Mantuitorul pune aceasta intrebare nu numai pentru ca ucenicii sa-si dea seama cat de ingrozitor era raul de care era stapanit acel om, ci si pentru a-l readuce pe demonizat la constiinta propriei sale personalitati, care, in strafundul ei ramasese neafectata de demonizare. O conditie a vindecarii sale era aceea ca el sa realizeze ca nu este identic cu puterile cele rele care-i dictau comportarea.3. Un nou vestitor al lui Hristos. Sfintii Marcu si Luca mai au in plus fata de textul mateian un important dialog intre omul vindecat si Iisus: Iar barbatul din care iesisera demonii Il ruga sa ramana cu El. Iisus insa i-a dat drumul zicand: Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. i a plecat, vestind in toata cetatea cate ii facuse Iisus (Lc 8,38-39; cf. Mc 5,18-20). Daca multimea din tinut Il alunga pe Iisus, acest om, desi nu-i este ingaduit sa-L urmeze, se face un adevarat ucenic al Mantuitorului si un apostol al Sau pentru cetatea sa, ba chiar, daca tinem seama de textul de la Marcu, pentru intreaga regiune (5,20: si a inceput sa vesteasca in Decapole cate i-a facut Iisus lui ).4. Multimea de posedati care sunt prada patimilor . Din relatarile evanghelice ale acestei minuni, ca si, in general, din relatarile despre vindecarile de demonizati din alte texte biblice putem invata foarte multe lucruri folositoare pentru a ne apara de asuprirea demonilor si de pierzarea in care cauta ei sa ne arunce. Iar daca suntem deja victime ale uneltirilor lor, putem invata cum sa ne vindecam de raul pe care ni-l pricinuiesc. Talcuirile patristice adauga multe precizari importante. Ele insista asupra faptului ca demonizati sunt nu numai cei care manifesta diferite forme de nebunie ce pot fi cauzate de o posesiune demonica, ci si toti cei care sunt robi ai patimilor. Unii Sfinti Parinti asimileaza cele sapte duhuri necurate de care vorbeste Mantuitorul in Mt 12,45 si pe cei sapte demoni ce iesisera din Maria Magdalena (Lc 8,2; cf. Mc 16,9) cu cele sapte pacate de moarte (a se vedea, de pilda, Herma, Pastorul, Porunca II, 3; V, 2, 8; IX, 11; X, 2; XII, 2, 2; Pilda IX, 22, 3; in vol. Scrierile Parintilor apostolici, de Pr. D. Fecioru, PSB, 1, Bucuresti, 1979, p. 247, 253, 258, 258-259, 263, 307). Dionisie Areopagitul vorbeste de multimea de posedati care sunt prada patimilor (Ierarhia bisericeasca, PG 3, 436B). Acest fel de demonizare il paste pe oricare dintre crestini, caci patimile continua sa se manifeste in noi atata vreme cat n-am ajuns la asemanarea cu Dumnezeu. Patimile reprezinta in noi partea omului celui vechi. Noi avem insa puterea de a ne opune lucrarii diavolului. Prin harul Botezului, am fost eliberati de sub tirania vrajmasului; astfel incat, daca nu ne supunem lui cu voia, el nu poate nicidecum sa exercite vreo influenta asupra noastra. Chiar daca un om botezat a fost o vreme, datorita nevegherii sale, victima a lucrarilor demonice, el isi pastreaza, in virtutea harului primit la Botez, puterea de a opune acestor lucrari un refuz categoric in orice moment al vietii sale si de a se intoarce prin pocainta.5. Lupta impotriva duhurilor rele. Diavolul nu cunoaste odihna in efortul sau de a-i atrage pe oameni in caderea sa. Sfantul Antonie cel Mare inva ta ca diavolii pe noi, crestinii, pizmuindu-ne, toate le misca, voind sa ne impiedice in suisul spre cer, ca sa nu ne urcam acolo de unde au cazut ei . i adauga: De aceea e nevoie de multa rugaciune si nevointa, ca primind cineva prin Duhul darul deosebirii duhurilor, sa poata cunoaste cele ale lor: care dintre ei sunt mai putin rai, care mai rai decat aceia si in ce uneltire se straduieste fiecare dintre ei si cum poate fi invins si scos fiecare din bine. Caci multe sunt mestesugirile lor si multe cursele lor. Fericitul Apostol si cei ce le-au cunoscut ca el pe acestea zic: Nu ne sunt necunoscute gandurile lor (II Cor 2,14) (Sfantul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului Parintelui nostru Antonie, XXII, in Idem, Scrieri, Partea a doua, trad., introd. si note de Pr. Prof. D. Staniloae, PSB, 16, Bucuresti, 1988, p. 207).
Sfantul Antonie a ajuns el insusi sa cunoasca gandurile celui rau; cu acest discernamant duhovnicesc, el ne ofera...
O prima problema o constituie faptul ca la Marcu si la Luca este vorba de un singur demonizat, in timp ce la Matei sunt doi. Aceasta deosebire se poate explica in doua feluri: fie ca Iisus a vindecat atunci doi demonizati, dar numai unul dintre ei si-a exprimat dorinta de a-L urma pe Iisus si numai acela a devenit un vestitor al Mantuitorului, Sfintii Marcu si Luca fiind interesati indeosebi de acest final fericit al intamplarii (Mc 5,18-20; Lc 8,38-39); fie ca Sfantul Matei combina intr-o singura relatare doua vindecari de demonizati, savarsite in momente diferite.
O a doua problema este aceea a denumirii tinutului in care s-a petrecut minunea. In editia sinodala, la Matei si Marcu apare tinutul Gadarenilor , iar la Luca tinutul Gherghesenilor . Problema provine de la variatia existenta in manuscrise. In toate cele trei relatari sinoptice, unele manuscrise au Gadarenilor , altele au Gherasenilor , iar altele au Gherghesenilor . Gherasa era o cetate din regiunea Decapole (Decapolis); ea exista pana astazi, in Transiordania, avand o denumire apropiata de cea din antichitate: Jerash. Deoarece se afla la o distanta de aproape 50 km spre sud-est de lacul Galileii, este putin probabila localizarea aici a minunii din Evanghelia de astazi. Gadara era si ea o localitate din Decapole, aflata la vreo 8 km spre sud-est de Lacul Galileii (denumirea ei moderna este Um Qeis); tinutul ei, dupa o informatie pe care o avem de la Iosif Flaviu (Vita, IX, 42), se intindea pana la marginile Tiberiadei (= Lacul Galileii). Cat despre varianta Gherghesenilor , sansele ca ea sa fie originala sunt foarte putine; se crede ca aceasta varianta constituie o corectare introdusa de Origen in secolul III si preluata apoi de unele manuscrise. Origen prefera denumirea Gherghesa nu pentru ca ea ar fi existat in manuscrisele pe care le cunostea el nu ne spune nimic despre aceasta , ci pe temeiul indoielnic al unei traditii locale (ea este locul de unde se arata ca porcii au fost aruncati de catre demoni ) si pe temeiul inca si mai indoielnic al etimologiei (Gherghesa zice el inseamna locul celor care au indepartat si astfel denumirea cuprinde o referinta profetica la purtarea fata de Mantuitorul a cetatenilor acelor locuri, care L-au rugat sa se duca din hotarele lor ). (Cf. Bruce M. Metzger, A Textual Commentary on the Greek New Testament, United Bible Society, London/New York, 1975, p. 23-24). In editiile critice ale textului original grecesc s-a adoptat cu o anumita marja de incertitudine si tinandu se seama mai ales de atestarea externa , adica de frecventa aparitiei in manuscrisele existente Gadarenilor in textul mateian si Gherasenilor in textele celorlalte doua Evanghelii.2. Legiune. In plus fata de textul mateian, la Marcu si la Luca demonii sunt siliti sa-si demaste numele: i l-a intrebat Iisus, zicand: Care ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el (Lc 8,30; cf. Mc 5,9). O legiune a armatei romane din acea vreme cuprindea nu mai putin de 6000 de pedestrasi, plus trupele auxiliare. Mantuitorul pune aceasta intrebare nu numai pentru ca ucenicii sa-si dea seama cat de ingrozitor era raul de care era stapanit acel om, ci si pentru a-l readuce pe demonizat la constiinta propriei sale personalitati, care, in strafundul ei ramasese neafectata de demonizare. O conditie a vindecarii sale era aceea ca el sa realizeze ca nu este identic cu puterile cele rele care-i dictau comportarea.3. Un nou vestitor al lui Hristos. Sfintii Marcu si Luca mai au in plus fata de textul mateian un important dialog intre omul vindecat si Iisus: Iar barbatul din care iesisera demonii Il ruga sa ramana cu El. Iisus insa i-a dat drumul zicand: Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. i a plecat, vestind in toata cetatea cate ii facuse Iisus (Lc 8,38-39; cf. Mc 5,18-20). Daca multimea din tinut Il alunga pe Iisus, acest om, desi nu-i este ingaduit sa-L urmeze, se face un adevarat ucenic al Mantuitorului si un apostol al Sau pentru cetatea sa, ba chiar, daca tinem seama de textul de la Marcu, pentru intreaga regiune (5,20: si a inceput sa vesteasca in Decapole cate i-a facut Iisus lui ).4. Multimea de posedati care sunt prada patimilor . Din relatarile evanghelice ale acestei minuni, ca si, in general, din relatarile despre vindecarile de demonizati din alte texte biblice putem invata foarte multe lucruri folositoare pentru a ne apara de asuprirea demonilor si de pierzarea in care cauta ei sa ne arunce. Iar daca suntem deja victime ale uneltirilor lor, putem invata cum sa ne vindecam de raul pe care ni-l pricinuiesc. Talcuirile patristice adauga multe precizari importante. Ele insista asupra faptului ca demonizati sunt nu numai cei care manifesta diferite forme de nebunie ce pot fi cauzate de o posesiune demonica, ci si toti cei care sunt robi ai patimilor. Unii Sfinti Parinti asimileaza cele sapte duhuri necurate de care vorbeste Mantuitorul in Mt 12,45 si pe cei sapte demoni ce iesisera din Maria Magdalena (Lc 8,2; cf. Mc 16,9) cu cele sapte pacate de moarte (a se vedea, de pilda, Herma, Pastorul, Porunca II, 3; V, 2, 8; IX, 11; X, 2; XII, 2, 2; Pilda IX, 22, 3; in vol. Scrierile Parintilor apostolici, de Pr. D. Fecioru, PSB, 1, Bucuresti, 1979, p. 247, 253, 258, 258-259, 263, 307). Dionisie Areopagitul vorbeste de multimea de posedati care sunt prada patimilor (Ierarhia bisericeasca, PG 3, 436B). Acest fel de demonizare il paste pe oricare dintre crestini, caci patimile continua sa se manifeste in noi atata vreme cat n-am ajuns la asemanarea cu Dumnezeu. Patimile reprezinta in noi partea omului celui vechi. Noi avem insa puterea de a ne opune lucrarii diavolului. Prin harul Botezului, am fost eliberati de sub tirania vrajmasului; astfel incat, daca nu ne supunem lui cu voia, el nu poate nicidecum sa exercite vreo influenta asupra noastra. Chiar daca un om botezat a fost o vreme, datorita nevegherii sale, victima a lucrarilor demonice, el isi pastreaza, in virtutea harului primit la Botez, puterea de a opune acestor lucrari un refuz categoric in orice moment al vietii sale si de a se intoarce prin pocainta.5. Lupta impotriva duhurilor rele. Diavolul nu cunoaste odihna in efortul sau de a-i atrage pe oameni in caderea sa. Sfantul Antonie cel Mare inva ta ca diavolii pe noi, crestinii, pizmuindu-ne, toate le misca, voind sa ne impiedice in suisul spre cer, ca sa nu ne urcam acolo de unde au cazut ei . i adauga: De aceea e nevoie de multa rugaciune si nevointa, ca primind cineva prin Duhul darul deosebirii duhurilor, sa poata cunoaste cele ale lor: care dintre ei sunt mai putin rai, care mai rai decat aceia si in ce uneltire se straduieste fiecare dintre ei si cum poate fi invins si scos fiecare din bine. Caci multe sunt mestesugirile lor si multe cursele lor. Fericitul Apostol si cei ce le-au cunoscut ca el pe acestea zic: Nu ne sunt necunoscute gandurile lor (II Cor 2,14) (Sfantul Atanasie cel Mare, Viata cuviosului Parintelui nostru Antonie, XXII, in Idem, Scrieri, Partea a doua, trad., introd. si note de Pr. Prof. D. Staniloae, PSB, 16, Bucuresti, 1988, p. 207).
Sfantul Antonie a ajuns el insusi sa cunoasca gandurile celui rau; cu acest discernamant duhovnicesc, el ne ofera...
