La scadența ispășirilor
Dumnezeu va judeca si pe cel bun, si pe cel rau. Caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta. (Ecles. 3, 17) Fiecare necaz din vremea omului sau din vremea omenirii este, in lumea si in viata aceasta, intr-un fel, o scadenta, o judecata, o ispasire. Fiecarui gand, fiecarei fapte []Dumnezeu va judecasi pe cel bun, si pe cel rau.
Caci El a sorocit o vremepentru orice lucru si pentru orice fapta.(Ecles. 3, 17)Fiecare necaz din vremea omului sau din vremea omenirii este, in lumea si in viata aceasta, intr-un fel, o scadenta, o judecata, o ispasire. Fiecarui gand, fiecarei fapte si fiecarui pas al unui om ori al unei multimi ii vine astfel un timp al acestei scadente fie pe pamant, fie sub el. Fie acum, fie atunci. Fie in existenta aceasta, fie in cealalta existenta.
Este scris: Pacatele unor oameni merg inainte la judecata, ale altora vin pe urma Tot asa si faptele bune sunt cunoscute (si deci rasplatite!), iar cele ce nu sunt cunoscute nu pot sa ramana ascunse (si deci nerasplatite) (I Tim. 5, 24-25).
Dumnezeu este absolut drept. Lasand omului libera vointa de a alege binele sau raul si dandu-i judecata cu care sa faca aceasta, ii respecta fiecaruia alegerea pe care o face liber, dar il si instiinteaza de urmarile ei si de rasplatirea acestor urmari.
Nimeni dintre noi n-ar trebui sa uite acest lucru niciodata si nici sa nesocoteasca aceste instiintari. Fiindca oricine le uita va fi lovit pe neasteptate de pedeapsa lor. i oricine le nesocoteste se va trezi dintr-o data aruncat nepregatit in flacarile ispasitoare.
Noi n-am tinut de la inceput seama de tot pretul pe care il da Dumnezeu acestor adevaruri, de aceea a trebuit sa aflam cutremuratoarea insemnatate a instiintarilor Sale doar acolo unde uitarea lor se plateste cel mai scump.
Calcarile din nestiinta ale poruncilor lui Dumnezeu sunt greseli si vor fi ispasite cu putine lovituri. Cele cu stiinta sunt pacate si va trebui ispasite prin multe lovituri.
Ispasirea care vine indata este mai usoara. Cea care vine mai tarziu este mai grea. Cea care vine pe pamant este trecatoare. Cea care vine sub el este vesnica (Mat. 25, 46; Apoc. 14, 11).
Dar nici pacatele oamenilor nu sunt pedepsite la fel. Dupa cum nici faptuirea lor n-are aceeasi vinovatie. Depinde de gandul cu care cineva face o fapta care, pana la urma, se dovedeste rea.
Unii fac un rau, crezand ca din el o sa iasa bine. Desigur ca osanda acestor oameni este dreapta, dupa cum spune Sf. Scriptura cand zice: i, daca prin minciuna mea adevarul lui Dumnezeu straluceste si mai mult, spre slava Lui, de ce mai sunt eu insumi judecat ca pacatos? i de ce sa nu facem raul, ca sa vina binele din el, cum pretind unii care ne vorbesc de rau ca spunem noi? Osanda acestor oameni este dreapta (Rom. 3, 7-8).
Raul va fi pedepsit, desigur, nu numai dupa gandul cu care a fost facut, ci si dupa urmarile lui in viata altora.
Dupa dreptate, Cuvantul lui Dumnezeu spune: Fiecare isi va purta sarcina lui insusi (Rom....
Caci El a sorocit o vremepentru orice lucru si pentru orice fapta.(Ecles. 3, 17)Fiecare necaz din vremea omului sau din vremea omenirii este, in lumea si in viata aceasta, intr-un fel, o scadenta, o judecata, o ispasire. Fiecarui gand, fiecarei fapte si fiecarui pas al unui om ori al unei multimi ii vine astfel un timp al acestei scadente fie pe pamant, fie sub el. Fie acum, fie atunci. Fie in existenta aceasta, fie in cealalta existenta.
Este scris: Pacatele unor oameni merg inainte la judecata, ale altora vin pe urma Tot asa si faptele bune sunt cunoscute (si deci rasplatite!), iar cele ce nu sunt cunoscute nu pot sa ramana ascunse (si deci nerasplatite) (I Tim. 5, 24-25).
Dumnezeu este absolut drept. Lasand omului libera vointa de a alege binele sau raul si dandu-i judecata cu care sa faca aceasta, ii respecta fiecaruia alegerea pe care o face liber, dar il si instiinteaza de urmarile ei si de rasplatirea acestor urmari.
Nimeni dintre noi n-ar trebui sa uite acest lucru niciodata si nici sa nesocoteasca aceste instiintari. Fiindca oricine le uita va fi lovit pe neasteptate de pedeapsa lor. i oricine le nesocoteste se va trezi dintr-o data aruncat nepregatit in flacarile ispasitoare.
Noi n-am tinut de la inceput seama de tot pretul pe care il da Dumnezeu acestor adevaruri, de aceea a trebuit sa aflam cutremuratoarea insemnatate a instiintarilor Sale doar acolo unde uitarea lor se plateste cel mai scump.
Calcarile din nestiinta ale poruncilor lui Dumnezeu sunt greseli si vor fi ispasite cu putine lovituri. Cele cu stiinta sunt pacate si va trebui ispasite prin multe lovituri.
Ispasirea care vine indata este mai usoara. Cea care vine mai tarziu este mai grea. Cea care vine pe pamant este trecatoare. Cea care vine sub el este vesnica (Mat. 25, 46; Apoc. 14, 11).
Dar nici pacatele oamenilor nu sunt pedepsite la fel. Dupa cum nici faptuirea lor n-are aceeasi vinovatie. Depinde de gandul cu care cineva face o fapta care, pana la urma, se dovedeste rea.
Unii fac un rau, crezand ca din el o sa iasa bine. Desigur ca osanda acestor oameni este dreapta, dupa cum spune Sf. Scriptura cand zice: i, daca prin minciuna mea adevarul lui Dumnezeu straluceste si mai mult, spre slava Lui, de ce mai sunt eu insumi judecat ca pacatos? i de ce sa nu facem raul, ca sa vina binele din el, cum pretind unii care ne vorbesc de rau ca spunem noi? Osanda acestor oameni este dreapta (Rom. 3, 7-8).
Raul va fi pedepsit, desigur, nu numai dupa gandul cu care a fost facut, ci si dupa urmarile lui in viata altora.
Dupa dreptate, Cuvantul lui Dumnezeu spune: Fiecare isi va purta sarcina lui insusi (Rom....
