Un păcat neiertat – gânduri de acum 100 de ani
Nu de mult, inca de vreo doi-trei ani, numele Romania Mare se scria pe pereti, se striga pe strazi si se canta cu insufletire pe tot locul. Acum, de o vreme incoace, a inceput a se rosti acest nume cu zambete de batjocura, a inceput a se rade de acest nume. Este lucrul acesta o []Nu de mult, inca de vreo doi-trei ani, numele Romania Mare se scria pe pereti, se striga pe strazi si se canta cu insufletire pe tot locul. Acum, de o vreme incoace, a inceput a se rosti acest nume cu zambete de batjocura, a inceput a se rade de acest nume.
Este lucrul acesta o mare nesocotinta, un mare pacat, o neiertata greseala. De ce? De aceea, pentru ca aceasta Romanie Mare nu este numai a noastra, a celor ce traim in ea, ci ea este si a celor ce dorm in pamantul ei.
Aceasta Romanie Mare a rasarit din nadejdile si asteptarile, din jertfele si suferintele de veacuri ale parintilor, mosilor si stramosilor nostri din toate veacurile. Romania Mare a inviat din suferintele si moartea mucenicilor neamului nostru.
Capul lui Mihai Viteazul, fluierul lui Iancu, roata de la Alba Iulia, dimpreuna cu ceilalti multi mucenici si celelalte Golgote sunt in casa Romaniei Mari ca si altarul si icoana din biserica.
Sa radem asadar de Romania noastra ar fi si ar insemna tot atat ca si cum am rade in fata altarului si a sfintelor icoane din sfanta biserica.
Dar aceste jertfe poate sunt prea vechi si de aceea poate le-am uitat. Avem insa si altele mai noi.
Numai cativa ani ne despart de razboiul ce a trecut si de aceia care mureau in el, strigand: Traiasca Romania Mare!. Abia s-a racit sangele lor si iata, noi am...
Este lucrul acesta o mare nesocotinta, un mare pacat, o neiertata greseala. De ce? De aceea, pentru ca aceasta Romanie Mare nu este numai a noastra, a celor ce traim in ea, ci ea este si a celor ce dorm in pamantul ei.
Aceasta Romanie Mare a rasarit din nadejdile si asteptarile, din jertfele si suferintele de veacuri ale parintilor, mosilor si stramosilor nostri din toate veacurile. Romania Mare a inviat din suferintele si moartea mucenicilor neamului nostru.
Capul lui Mihai Viteazul, fluierul lui Iancu, roata de la Alba Iulia, dimpreuna cu ceilalti multi mucenici si celelalte Golgote sunt in casa Romaniei Mari ca si altarul si icoana din biserica.
Sa radem asadar de Romania noastra ar fi si ar insemna tot atat ca si cum am rade in fata altarului si a sfintelor icoane din sfanta biserica.
Dar aceste jertfe poate sunt prea vechi si de aceea poate le-am uitat. Avem insa si altele mai noi.
Numai cativa ani ne despart de razboiul ce a trecut si de aceia care mureau in el, strigand: Traiasca Romania Mare!. Abia s-a racit sangele lor si iata, noi am...
